Legea nr. 128/1997, art. 106 alin. (2)
Prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic stabilesc cuantumul ajutorului de deces în cazul anumitor categorii de bugetari şi are un caracter special faţă de dispoziţiile Legii nr. 19/2000 care prin art. 128 stabileşte cuantumul minimal al ajutorului de deces în cazul asigurărilor pentru care nu există norme speciale derogatorii.
Decizia civilă nr. 127 din 26 aprilie 2007 – C.Ş.
Prin sentinţa civilă nr. 95/2006 a Tribunalului C. a fost respinsă acţiunea reclamantei „S.L.Δ – Judeţul C., împotriva pârâtei Şcoala „V.J.” Sf. Gheorghe, având ca obiect plata diferenţei ajutorului de deces de până la 5 salarii ale decedatei T.R., în cuantum de 696,2 RON reactualizate.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere că pârâta a făcut dovada achitării ajutorului de deces de 5 salarii, astfel cum acestea sunt reglementate de Legea nr. 128/1998, lege specială cu caracter derogatoriu de la norma generală, Legea-cadru nr. 19/2000, drepturile acordate de cele două legi neputând fi cumulate. Petitul privind reactualizarea pretenţiilor a fost respins pe considerentul că nu s-a indicat suma ce reprezintă această reactualizare şi nici etalonul în funcţie de care să se realizeze reactualizarea.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, iar prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se arată că la primul termen de judecată pârâta s-a angajat la acordarea drepturilor ce fac obiectul acţiunii, iar acest angajament face dovada pretenţiilor. Totodată, soluţia primei instanţe se bazează pe interpretarea greşită a legii în sensul că nu s-a observat că Legea nr. 19/2000 este ulterioară Legii nr. 128/1997 iar la data adoptării Legii nr. 19/2000 legiuitorul a cunoscut prevederile legii speciale, însă nu a prevăzut că în cazul decesului unei persoane care face parte din categoria personalului didactic, se vor acorda numai ajutoarele prevăzute de legea specială. In consecinţă, în opinia recurentului, intenţia legiuitorului a fost aceea ca drepturile stabilite în fiecare dintre cele două legi să se acorde cumulat, finalitatea urmărită de acestea fiind diferită.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Soluţia instanţei de fond are la bază o corectă interpretare a normelor juridice aplicabile, ţinându-se cont de caracterul acestora, într-adevăr, prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic stabilesc cuantumul ajutorului de deces în cazul anumitor categorii de bugetari şi are un caracter special faţă de dispoziţiile Legii nr. 19/2000 care prin art. 128 stabileşte cuantumul minimal al ajutorului de deces în cazul asigurărilor pentru care nu există norme speciale derogatorii.
Curtea nu poate reţine nici argumentul recurentului potrivit căruia scopul şi finalitatea celor două drepturi sunt diferite câtă vreme ambele acte normative folosesc o terminologie comună „ajutorul de deces”, iar din această titulatură rezultă că scopul legiuitorului a fost unic, respectiv acela de a-i „ajuta” pe urmaşi.
