C. muncii, art. 14 C. proc. civ., art. 45
Capacitatea juridică de a încheia contractul de muncă nu conferă şi calitate procesuală în instanţă. Chiar dacă sucursala unei bănci a încheiat, prin organele proprii de conducere, contractul individual de muncă, aceasta nu poate avea calitatea de recla
mant într-o acţiune în justiţie, în lipsa unei dispoziţii legale care să îi confere personalitate juridică, sau un drept de reprezentare conferit în mod expres de centrala băncii; aceasta poate avea numai calitate de pârâtă în baza art. 45 C. proc. civ.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1015/R din 15 martie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 4446 din 7 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a admis acţiunea reclamantei C.E.C. -SA în contradictoriu cu pârâta M.A.I. şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.000.000 ROL reprezentând prejudiciu cauzat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâta a fost angajată în funcţia de consilicr juridic, iar în această calitate pârâta a întocmit decizii de sancţionare ce au fost anulate în instanţă ca nelegale, iar unitatea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatori. Prin urmare, suma a fost înregistrată ca debit, iar organele de control ale intimatei au apreciat că acesta este un prejudiciu produs de către pârâtă. Tribunalul a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale, pârâta având calitatea de salariat şi a produs un prejudiciu angajatorului, fapta a fost săvârşită în legătură cu sa, există legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtei pentru producerea prejudiciului.
împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, cu motivarea că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât Sucursala Municipiului Bucureşti este angajatorul său, şi nu Centrala C.E.C., şi, chiar dacă nu arc personalitate juridică, îşi desfaşoară activitatea potrivit unui regulament propriu, cu atribuţii distincte pentru servicii şi are un director, astfel încât este în măsură să introducă cerere de chemare în
judecată. In consecinţă, recurenta a precizat că nu este salariatul Centralei C.E.C., ci al Sucursalei Municipiului Bucureşti, că deciziile au fost emise pe baza cercetării prealabile efectuate de o comisie din care nu a făcut parte, că deciziile au fost atât nelegale, cât şi netemeinice, astfel încât vina pentru anularea lor nu îi aparţine.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a art. 3041 C. proc. civ., curtea a reţinut următoarele: în ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la lipsa calităţii procesualc active a reclamantei, curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins această excepţie. în acest sens, tribunalul a interpretat corect dispoziţiile
Regulamentului de organizare, conform căruia reclamanta este cea care are atributul formulării acţiunilor în justiţie, sucursala neavând personalitate juridică. Prin urmare, chiar dacă sucursala a încheiat, prin organele proprii de conducere, contractul individual de muncă, aceasta nu poate avea calitatea de reclamant într-o acţiune în justiţie în lipsa unei dispoziţii legale care să îi confere personalitate juridică sau un drept de reprezentare conferit în mod expres de C.E.C. – SA, însă poate avea calitate de pârâtă în baza art. 45 C. proc. civ., aceste situaţii nefiind incidente în speţă.
Faţă de aceste împrejurări, curtea a constatat că recurenta nu a prezentat prin motivele de recurs o altă situaţie de fapt de natură a înlătura concluziile instanţei de fond referitoare la îndeplinirea condiţiilor răspunderii patrimoniale reţinute în sarcina sa, astfel încât a respins recursul ca nefondat.
