R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 380/C.A.
Sedinta publica de la 13 Decembrie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier ANGELA CHIRVASA
——–
Pe rol pronuntarea cauzei administrativ si fiscal privind pe reclamantii XX, si pe pârât UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA FALCIU PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ + suspendare.
La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinita.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de sedinta din data de 06.12.2010, care face parte integranta din prezenta sentinta si când, din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, dându-se solutia de fata;
INSTANTA
Asupra cauzei de fata,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante cu nr. 2417/89/2010 , ramasa spre solutionare dupa disjungere, reclamantii XX au chemat în judecata pârâtul Unitatea administrativ-teritoriala comuna Falciu, solicitând sa se constate nulitatea absoluta a dispozitiilor nr. 403, 402, 400, 406, 404, 407, 405, 425, 408, 409 din iunie 2010 emise de pârâtul Comuna Falciu prin primar prin care s-a stabilit în sarcina acestora recuperarea unor sume de bani reprezentând obligatii fiscale si majorari de întârziere din anul bugetar 2008 si suspendarea executarii acestor dispozitii pâna la solutionarea irevocabila a cererii.
În motivarea actiunii se arata ca sunt functionari publici în aparatul de specialitate al primarului comunei Falciu.judetul Vaslui, functii pe care le îndeplineau si în anul 2008.
Prin dispozitiile nr. 403, 402, 400, 406, 404, 407, 405, 425, 408, 409 din 22.06.2010.s-a stabilit în sarcina reclamantilor obligatia de plata a unor sume de bani reprezentând obligatii fiscale si majorari de întârziere pentru sumele acordate în anul 2008 pentru tinuta si indemnizatie de hrana.
Pe cale de exceptie, apreciaza ca dispozitiile sunt nule pentru urmatoarele motive:
Potrivit art.270 alin. I din Codul Muncii(intrat în vigoare cu data de 01.03.2003)salariatii raspund material pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu lor, fiind astfel înlaturata raspunderea materiala reglementata anterior de vechiul cod al muncii.
In ceea ce priveste legalitatea dispozitiilor de imputare apreciaza ca o astfel de procedura de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibila dupa intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii-aprobat prin Legea nr.53/2003.nemaifiind prevazuta de lege.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile exprese cuprinse în art. 164 alin.( 1) si (2) potrivit cu care „ nici o retinere clin salariu nu poale fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege” iar .”retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila”.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperarii pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care îsi gasea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat. Pentru acest motiv dispozitiile de imputare emise de pârât sunt nule fiind lipsite de temei legal si contravenind dispozitiilor imperative ale art. 164 din Codul Muncii,
In cazul functionarilor publici dispozitiile de imputare au fost emise cu încalcarea prevederilor art.85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare, care prevede ca „repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice în situatiile prevazute la art.84 lit.a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul institutiei publice a unui ordin sau dispozitie de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau dupa caz , prin asumarea unui angajament de plata….”Decizia Camerei de conturi Vaslui a fost emisa pe 10.12.2009 iar dispozitiile de imputare au fost emise abia pe 22 iunie 2010.
Referitor la antrenarea raspunderii patrimoniale ale functionarilor publici, sunt aplicabile prevederile dreptului comun în materie, respectiv prevederile Codului Muncii (art.270 si urmatoarele), în lipsa unor reglementari speciale contrare în legile care reglementeaza statutul functionarilor publici. Dupa cum se statueaza prin dispozitiile art.295 alin,(2) din Codul Muncii ..prevederile Codului Muncii se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca în masura în care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective” astfel si raportul atipic de munca al functionarilor publici va fi supus reglementarii din codul mai sus aratat.
Potrivit prevederilor art.270 din Codul Muncii prejudiciile cauzate în cadrul relatiilor de munca se recupereaza potrivit raspunderii civile contractuale. Astfel ca în lipsa unei bune învoieli intervenite cu privire la întinderea despagubirii si repararea prejudiciului, învoiala materializata eventual într-un angajament de plata, decizia de imputare reglementata de prevederile art. 107 din vechiul Cod al Muncii,actualmente abrogate, nemainconstituind titlu executoriu.
Dispozitiile emise de pârât sunt nule si pentru neîndeplinirea conditiilor de forma deoarece în cuprinsul actului administrativ nu s-a înserat termenul în care se poate face contestatie si în concret instanta la care o asemenea contestatie poate fi introdusa fiind mentionate doar în mod generic ..dispozitiile Legii contenciosului administrativ”
Pe fond, învedereaza urmatoarele :
La data de 22 iunie primarul comunei Falciu a emis dispozitiile de imputare invocând Decizia Camerei de Conturi a Judetului Vaslui, prin care s-a stabilit retinerea sumelor de bani apreciate ca necuvenite pe anul 2008.
Precizeaza ca potrivit contractului/acordului colectiv de munca la nivel de institutie, respectiv prin art. 18 alin.5 litera f) al acestui contract, s-a prevazut acordarea lunara a sumei de 15 lei/zi pentru hrana si 400 lei/semestru (art.25 alin.2 din acelasi contract) pentru achizitionarea de tinute decente în scopul asigurarii unei imagini corespunzatoare în raport cu publicul si institutiile cu care primaria colaboreaza.
Desi atât în cuprinsul dispozitiei, cât si în raspunsul primit ca urmare a formularii procedurii prealabile reglementata de art.7 din Legea nr.554/2004, nu se face vorbire si nu se motiveaza în nici un fel în concret motivele care au condus la emiterea dispozitiilor, apreciaza ca aceasta a fost determinata de controlul efectuat de Camera de Conturi si de cele retinute în procesul verbal încheiat urmare a acestui control efectuat în trimestrul IV al anului 2009, proces verbal care nu a fost contestat de primarie si în care nu se face vorbire în niciun fel de eventuale sume încasate pe nedrept de functionarii publici ai primariei cu titlu de drepturi salariale speciale.
Mai mult, reclamantii au încasat restul de plata din statul de plata si nimic în plus. Angajatorul avea obligatia ca mai întâi sa calculeze, sa retina si sa vireze obligatiile fiscale catre bugetul asigurarilor sociale si bugetul de stat. Angajatorul nu si-a îndeplinit aceasta obligatie stipulata în Codul fiscal, salariatii neavând nicio vina pentru acest comportament al angajatorului.
Precizeaza ca au parcurs procedura prealabila reglementata de ari.7 din Legea nr.554/2004
In dovedire au atasat: dispozitiile de imputare emise de primarul comunei Falciu atacate;adeverinte de salariat;plângerile prealabile.
In drept invoca dispozitiile art. 164, art.270 alin. 1, art.295 alin.(5) din Codul Muncii, art. 1, art.8 din Legea nr.554/2004.
Actiunea a fost legal timbrata.
Pârâta, legal citata, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii. Arata pârâta ca, în fapt, reclamantii sunt angajati în aparatul de specialitate al primarului comunei Falciu , fiind functionari publici având încheiate raporturi de serviciu în conditiile Legii nr. 189/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.
In anul bugetar 2008, reclamantii au primit, în baza contractului/acordului colectiv de munca sume banesti pentru tinuta si indemnizatie de hrana.
Angajatorul, dintr-o interpretare eronata a legislatiei fiscale nu a impozit sumele primite de reclamanti si nu a virat obligatiile fiscale la bugetul asigurarilor sociale si la bugetul de stat.
In urma auditului efectuat de Camera de Conturi Vaslui s-a constatat ca prin neimpozitarea sumelor primite de reclamanti s-a creat un prejudiciu catre bugetul asigurarilor sociale si catre bugetul de stat iar prin Decizia nr. 15/10.12.2009,s-a dispus recuperarea acestui prejudiciu.
In baza deciziei mai sus citate au fost emise dispozitii de recuperare pentru fiecare angajat în parte în functie de sumele primite cu acest titlu în anul 2008 la care au fost adaugate si majorarile de întârziere.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin dispozitiile de imputare nr. 403, 402, 400, 406, 404, 407, 405, 425, 408, 409 din iunie 2010 emise de parata Comuna Falciu prin primar , in temeiul art. 84 lit. b din legea 188/1999 s-a dispus ca reclamantii XX sa restituie paratei sume de bani reprezentand obligatiile fiscale si majorarile de intarziere pentru sumele acordate in anul bugetar 2008 pentru tinuta si indemnizatia de hrana.
Din deciziile de numire in functie depuse pentru reclamantii a caror actiune a ramas spre solutionare prezentului complet, ca urmare a disjungerii din 27 sept 2o10, rezulta ca acestia sunt functionari publici
In motivarea acestor dispozitii de impunere s-a prevazut ca aceste acte administrative au fost emise ca urmare a deciziei Camerei de Conturi nr. 15/10.12.2009 care a constata ca in anul fiscal 2008 reclamantii au beneficiat de sume banesti pentru care nu le-au fost retinute impozite .
Din continutul anexei 10 a deciziei 15/10 12 2009 rezulta ca avantajele banesti acordate in 2008 nu au fost impozitate, astfel ca au fost calculate de Camera de conturi in anexa 10 impozitul si contributiile datorate la bugetele publice pentru fiecare luna din 2008 de fiecare reclamant.
Ca urmare a acestei decizii a Camerei de Conturi, parata a intocmit deciziile de imputare pentru fiecare functionar public, cumuland obligatiile fiscale stabilite de Camera de Conturi.
Din continutul art. 85 alin 1 din legea 118/1999 rezulta ca “ Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice în situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata”
(3) Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din raspunsul depus la solicitarea instantei-fila 14 dosar, vol II – rezulta ca parata a cunoscut paguba creata de reclamanti la data de 20 11 2009, cu ocazia semnarii si inregistrarii procesului verbal de constatare intocmit de Camera de Conturi Vaslui.
Deciziile de imputare au fost emise cu incalcarea termenului de 30 zile prevazut de art. 85 alin 1 din legea 118/2009, termen care curge de la data constatarii pagubei.
Acest termen de 30 zile are reglementarea similara cu termenul de 60 zile care era prevazut in Codul muncii –art 108 –pentru emiterea deciziilor de impunere, norme care in prezent sunt abrogate.
In cauza parata a cunoscut de producerea pagubei la data de 20 11 2009, data semnarii procesului verbal intocmit de echipa de audit, sau cel tarziu la data de 22 01 2010, data la care a fost inregistrata decizia nr. 15/10 12 2009 emisa de Curtea de conturi( fila 81 din vol II al dosarului).
Actele care au adus la cunostinta paratului despre existenta pagubei in patrimoniul unitatii administrative teritoriale sunt clare, concrete si emise de un organ competent.
Termenul de 30 zile, calificat de doctrinari ca fiind un termen de prescriptie extinctiva ( Verginia Vedinas-Statutul functionarilor publici) este susceptibil de suspendare, in cazul in care institutia publica este in imposibilitatea de a emite aceste dispozitii pentru ca se fac cercetari in penal sau pe cale administrativa cu privire la cuantumul pagubei.
In cauza cuantumul pagubei a fost cunoscut de parata la data inregistrarii raportului Camerei de Conturi , respectiv la 20 11 2009, si deciziile au fost emise in iunie 2010.
Justificarea pentru care aceste decizii au fost emise cu incalcarea termenului de 30 zile a constat in faptul ca institutia Curtii de conturi a aprobat prelungirea termenului de punere in executie a masurilor dispuse prin decizia 15/10 12 2009, pana la data de 01 07 2011.
Prin masura nr. 7 din decizia 15/2009 a Camerei de conturi s-a dispus luarea masurilor pentru constituirea obligatiilor si efectuarea varsamintelor la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si fondurilor speciale, cu termen de realizare pana la 30 iunie 2010.
Ca urmare a solicitarii reclamantei de prelungire a acestui termen motivat de recuperarea prejudiciilor, , prin adresa nr. 756 din 05 07 2010 s-a acordat aceasta prelungire pana la 01 07 2011.
Camera de Conturi a dispus termenul initial de pana la 01 07 2010 pentru constituirea obligatiilor ( notiune in care intra si emiterea deciziilor de imputare) si efectuarea varsamintelor ( care presupune executarea efectiva a acestor obligatii suplimentare) . Curtea de Conturi nu poate deroga de la termenul legal de 30 zile pentru emiterea deciziilor de imputare in conditiile in care toate datele necesare pentru intocmirea acestor acte erau cunoscute de parat.
Termenul prevazut de Camera de conturi nu poate nici suspenda cursul termenului de 30 zile , pentru ca parata nu a fost in imposibilitatea emiterii acestor deciziii de imputare, conditie esentiala pentru a opera suspendarea.
In consecinta in cauza deciziile de imputare au fost emise cu incalcarea termenului de 30 zile prevazut de art. 85 alin 1 din legea 188/1999, ceea ce determina nulitatea deciziiilor.
Motivul de nulitate invocat de reclamanti constand in incalcarea prevederilor art. 164 alin 1 si 2 din legea 53/2003 , pentru ca nu exista nici o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate aceste daune produse angajatorului, nu poate fi retinut pentru ca aceste prevederi legale se aplica raporturilor de munca iar in cauza exista raporturi de serviciu carora li se aplica prevederile art. 85 din legea 188/1999 care permit emiterea cestor decizii de imputare.
Motivul de nulitate constand in neindicarea termenului de contestare la instanta de contencios nu poate fi retinut pentru ca termenul de 6 luni este prevazut de art. 11 din legea 554/2004 , cu care se completeaza legea speciala 188/1999, si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii. Reclamantii nu au pierdut acest termen si in consecinta nu i-a fost incalcat dreptul de acces la justitie pe motive de nelegalitate si de netemeinicie a deciziilor de imputare.
Nemotivarea deciziilor de imputare nu poate fi retinuta pentru ca din continutul acestor acte rezulta ca sumele reprezinta obligatii fiscale( contributii la somaj, sanatate, asigurari sociale, impozit ) si majorari de intarziere calculate la sumele ce au fost acordate in 2008 pentru tinuta si indemnizatie de hrana.
Sumele cu titlu de majorari de intarziere sunt nelegale pentru ca nu s-a facut dovada ca parata sa fi solicitat reclamantilor restituirea sumelor cu titlu de obligatii fiscale iar acestia sa fi refuzat.
Majorarile de intarziere curg de la data stabilirii, prin deciziile de imputare, a obligatiilor fiscale principale( conform prevederilor art. 119 si urmatoarele din OG 92/2003) si nu pentru perioada anterioara emiterii deciziilor contestate. Temeiul in drept pentru aceste decizii este art. 84 lit. b care reglementeaza o raspundere materiala obiectiva, fara existenta vinovatiei functionarului, spre deosebire de raspunderea civila intemeiata pe prevederile art. 84 lit. a care presupune vinovatie.
Temeiul pentru calcularea majorarilor de intarziere consta in depasirea cu rea credinta a unor termene de plata a obligatiilor fiscale principale.
In consecinta majorarile de intarziere pot curge de la data emiterii deciziilor de imputare sau dupa depasirea termenului stabilit pentru achitarea acestor sume primite necuvenit .
In cauza reclamantii nu au fost de rea credinta pana la data emiterii deciziilor de imputare care sunt executorii si in mod nelegal le-au fost calculate aceste obligatii accesorii.
Pentru aceste motive se va admite actiunea principala si se va dispune anularea deciziilor de imputare.
Capatul de cerere avand ca obiect suspendarea executarii acestor decizii de imputare va fi admis pentru ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 15 cu trimitere la art. 14 din legea 554/2004.
Prima conditie a cazului bine justificat, astfel cum este definit in art. 2 din legea 554/2004, este indeplinit pentru ca incalcarea termenului de 30 zile si stabilirea majorarilor de intarziere determina nelegalitatea actelor. A doua conditie a pagubei iminente este indeplinita pentru ca prin retinerea acestor sume, in cazul in care este admis primul capat de cerere, afecteaza buna functionare a paratei si patrimoniul reclamantilor. Dupa ramanerea irevocabila a acestei hotarari se va proceda la executarea deciziilor de imputare sau a sentintei, ceea ce asigura o stabilitate a raporturilor juridice.
In consecinta se va admite actiunea .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea formulata de reclamantii XX în contradictoriu cu pârâtii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA FALCIU.
Anuleaza dispozitiile de imputare nr. 403, 402, 400, 406, 404, 407, 405, 425, 408, 409 din iunie 2010 emise de pârâtul Comuna Falciu prin primar.
Admite cererea de suspendare a executarii dispozitiilor de imputare enumerate anterior pana la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 13 decembrie 2010.
