În motivare s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.1747/27.11.2007 a Tribunalului Mureş a fost admisă în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, a fost anulată decizia nr.494/06.04.2007, s-a dispus reintegrarea ei pe postul de cameristă la Hotel „Parc”, cu obligarea la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu toate drepturile salariale actualizate în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data scadenţei lunare până la data executării efective, după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri a declanşat executarea silită, prilej cu care angajatorul a emis decizia nr.624/24.10.2008 prin care a constatat nulitatea deciziei desfiinţate în urma dezbaterilor judiciare şi a dispus reîncadrarea sa pe postul deţinut anterior, acela de cameristă la Hotelul „Parc” din Tg. Mureş începând cu data de 23.04.2007, însă în aceeaşi zi angajatorul a emis şi decizia nr.625/24.10.2008, prin care a dispus în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii concedierea începând cu 01.11.2007, având în vedere faptul că a încetat activitatea hotelului în care trebuia să fie reintegrată, contrar prevederilor hotărârii judecătoreşti pronunţate s-a dispus plata drepturilor salariale numai pe perioada reintegrării, respectiv 23.04.2007 – 31.10.2007 actualizate la inflaţie până la data plăţii acestora, de asemenea, s-a dispus acordarea a cinci salarii de bază la nivelul celui avut la data încetării raporturilor de muncă, actualizate la inflaţie până la data plăţii efective, invocându-se compensarea plăţii individuale conform art.119 din Contractul colectiv de muncă, decizia nr.625/24.10.2008 este în mod vădit nelegală şi demonstrează elocvent reaua – credinţă a angajatorului cu privire la executarea dispoziţiei hotărârii judecătoreşti care se bucură de autoritatea lucrului judecat, ignorând dispoziţiile legale privind respectarea drepturilor salariale, că în mod inadmisibil după reintegrarea sa dispusă la 24.10.2008 retroactiv începând cu 31.10.2007 (12 luni se dispune concedierea sa, o asemenea dispoziţie contravenind prevederilor art.8 Codul muncii, în mod vădit nemulţumit de faptul că instanţa de judecată a considerat abuzivă concedierea sa disciplinară, angajatorul a găsit o nouă metodă de umilire şi încălcare a drepturilor sale de salariat, dispunând concedierea sa la o dată anterioară reintegrării, sub acest aspect reclamanta apreciind că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, că este adevărat că pe perioada dezbaterilor judiciare din litigiul precedent a încetat activitatea hotelului în care a lucrat dar toţi salariaţii disponibilizaţi ca efect al concedierii colective din 1.10.2007 au beneficiat de drepturile înscrise în art.121 din Contractul colectiv de muncă privind plata compensaţiei individuale în funcţie de vechimea în muncă la acelaşi angajator, persoanele care s-au aflat în situaţia sa, cu o vechime în muncă de peste 15 ani, au încasat 28.000 lei net, ceea ce i s-a oferit prin decizia nr.625/2008 sunt doar 5 salarii de bază la nivelul celui avut la data încetării raporturilor de muncă, fiind considerată această dată 31.10.2007, aceste prevederi constituind o încălcare flagrantă a art.5 din Codul muncii privind interzicerea discriminării, s-a mai arătat că prin decizia contestată se modifică prevederi ale sentinţei civile nr.1747/27.10.2007 a Tribunalului Mureş, concedierea individuală în alte condiţii decât ale celorlalţi salariaţi constituie o metodă de , că prin aceste demersuri după îndelungi dezbateri judiciare în perioada în care fiind somat de judecătoresc să aducă la îndeplinire obligaţiile ce i-au fost stabilite de instanţă, angajatorul i-a cauzat serioase prejudicii, reclamanta fiind în situaţia ca o perioadă îndelungată să nu aibă venituri, în pofida faptului că hotărârea dată îi este favorabilă, toate aceste probleme i-au cauzat o stare de disconfort şi stres, agravare a problemelor sale de sănătate, astfel cum atestă actele medicale pe care le anexează, că în corespondenţa purtată cu angajatorul în timpul executării silite a comunicat acestuia faptul că după reangajarea sa pe post îşi exprimă consimţământul cu privire la reintegrarea sa în programul concedierii colective dispuse pentru toţi salariaţii hotelului în care a lucrat şi a precizat care sun t drepturile care i se cuvin.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică şi nelegală a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că deciziile nr.624 şi 625 din 24.10.2008 au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a sentinţei civile nr.1747/2007 a Tribunalului Mureş, că încă de la data pronunţării sentinţei activitatea angajatoarei era sistată complet, iar locurile de muncă erau desfiinţate, reintegrarea pe postul deţinut anterior era imposibilă încă de la pronunţarea sentinţei, că era imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâtă era imposibilă şi lipsită de temei legal după data de 31.10.2007 în situaţia închiderii activităţii unităţii angajatoare, acesta fiind motivul pentru care s-a emis decizia nr.625/2008, că invocă excepţia inadmisibilităţii reîncadrării reclamantei în sensul solicitat instanţei şi continuarea raporturilor de muncă ulterioare datei de 01.11.2007 având în vedere faptul că obligaţia este imposibil de realizat la momentul promovării acţiunii, unitatea angajatoare şi-a încetat complet activitatea la data de 01.11.2007, unitatea hotelieră se află în patrimoniul public al statului şi în administrarea Consiliului Judeţean Mureş, prin Protocolul de predare – primire din 31.08.2008, ulterior datei de 31.10.2007 toate posturile de cameristă, ca de altfel toate posturile existente la Hotel Parc au fost desfiinţate în egală măsură acordarea drepturilor salariale aferente petitului de reintegrare este imposibil de acordat, având în vedere faptul că această obligaţie este doar un efect al reintegrării, că din prisma motivării petitului 1 al acţiunii există putere de lucru judecat, deoarece reclamanta înţelege să solicite prin această acţiune ca pârâta să fie obligată din nou la plata drepturilor salariale prevăzute prin sentinţa civilă nr.1747/2007, că decizia nr.625/24.10.2008 emisă în baza prevederilor art.65 Codul muncii poate fi anulată doar dacă se constată neîndeplinirea condiţiilor textului amintit, respectiv doar dacă postul de cameristă la Hotel Parc nu ar fi fost desfiinţat efectiv ori desfiinţarea nu ar fi avut o cauză reală şi serioasă, că nu se poate reţine o practică discriminatorie faţă de reclamantă în raport cu restul salariaţilor unităţii, aceasta nu a indicat nici unul dintre criteriile prevăzute la art.5 alin.2 Codul muncii şi care ar fi fost avut în vedere de pârâtă şa momentul emiterii deciziei atacate, reclamanta este unica persoană care la data concedierii colective nu era salariata unităţii, chiar dacă ulterior a intervenit sentinţa civilă nr.1747/2007 până la data la care aceasta a rămas irevocabilă şi-a produs efectul decizia de concediere, că în privinţa petitului privind includerea în concedierea colectivă înţeleg să invoce excepţia lipsei dreptului solicitat instanţei, reclamanta nu se afla în nici una dintre condiţiile prevăzute de Codul muncii, pentru a putea beneficia de efectele concedierii colective, invocându-se prevederile art.68, 69 şi 71 Codul muncii, că nici unde în Codul muncii sau în Contractul colectiv de muncă nu este prevăzută posibilitatea aplicării retroactive a concedierii colective, de asemenea a solicitat respingerea acţiunii reclamantei referitoare la daunele morale.
La dosarul cauzei s-au depus în copie sentinţa civilă nr.1747/27.11.2007 pronunţată de tribunalul Mureş în dosar nr.1553/102/2007 (f.5-7), adresa RA – APPS înregistrată la SRP Victoria Cluj – Napoca sub nr.993/20.09.2007 (f.8-9), dispozitivul decizie nr.1426/R/2008 a Curţii de Apel Tg. Mureş (f.10), fişă de observaţie oftamologică, bilet de externare, adeverinţă medicală, fişă de observaţie stomatologică, certificate de concediu medical privind pe reclamantă (f.11-25), extras de pe contractul colectiv de muncă (f.26-27), decizia contestată (f.28), decizia nr.624/24.10.2008 (f.29), protocol privind predarea – primirea imobilului Complex Parc (f.44-46), adresa pârâtei către ITM Cluj nr.628/27.10.2008 (f.47), adresa ITM Cluj către pârâtă nr. 1S730 din 07.11.2008 (f.48), extras de cont şi dovezi privind plata onorariului avocaţial de către pârâtă (f.64, 65).
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată acţiunea reclamantei întemeiată în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentinţa civilă nr.1747/27.11.2007 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost anulată decizia pârâtei nr.494/06.04.2007 prin care a fost concediată disciplinar reclamanta, s-a dispus reintegrarea pe postul deţinut anterior acela de cameristă la Hotelul Parc din Tg. Mureş, cu obligarea la plata către reclamantă a unei despăgubiri băneşti egale cu toate drepturile salariale de care aceasta a fost lipsită ca urmare a deciziei menţionate, sumele cuvenite reclamantei urmând a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la scadenţa lunară a fiecărui drept salariale şi până la data executării efective a hotărârii.
Având în vedere cele dispuse prin această sentinţa civilă, irevocabilă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr.1426 din 07.10.2008 a Curţii de Apel g. Mureş (f.5-7 dosar) se constată nelegală decizia nr.625/24.10.2008 contestată în prezenta cauză.
Prin decizia contestată s-a desfăcut începând cu data de 01.11.2007 contractul individual de muncă al reclamantei, i s-au acordat drepturile salariale pe perioada reintegrării 23.04.2007 – 31.10.2007, actualizate la inflaţie până la data plăţii acestora şi i s-au acordat 5 salarii de bază la nivelul celui avut la data încetării raporturilor de muncă, actualizate la inflaţie până la data plăţii efective, ce reprezintă compensarea individuală conform art.119 din Contractul colectiv de muncă.
Prin art.8 din Hotărârea nr.13/17.09.2007 a Consiliului de Administraţiei al RA-APPS (f.8.-9) s-a hotărât încetarea activităţii şi punerea în conservare începând cu 01.10.2007 a Complexului „Parc” din Tg. Mureş, fiind desfiinţate efectiv cu începere de la 01.11.2007 locurile de muncă de la această unitate, iar salariaţii au fost concediaţi colectiv.
Cum prin sentinţa civilă nr.1747/2007 a Tribunalului Mureş a fost anulată decizia de concediere a reclamantei şi s-a dispus repunerea ei în situaţia anterioară prin reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata drepturilor de care a fost lipsită ca urmare a deciziei menţionate, anularea deciziei de concediere având efect retroactiv, pe cale de consecinţă rezultă că la data concedierii colective a angajaţilor Complexului „Parc” Tg. Mureş reclamanta avea calitatea de angajată şi trebuia inclusă în această concediere colectivă, conform art.68 şi următoarele din Codul muncii, concedierea individuală dispusă prin decizia contestată fiind nelegală.
Tribunalul nu poate reţine susţinerile pârâtei din întâmpinare că deoarece reclamantei i se desfăcuse disciplinar contractul de muncă aceasta de la data de 23.04.2007 şi până la data rămânerii irevocabile a sentinţei nr.1747/2007 nu avea calitatea de salariată cerută imperios de art.68 Codul muncii pentru a putea benefica de condiţiile concedierii colective.
Aşa cum am arătat anterior decizia de sancţionare disciplinară nr.494/06.04.2007 a fost anulată cu efect total şi retroactiv prin sentinţa civilă nr.1747/2007 a Tribunalului Mureş, reclamanta fiind repusă în situaţia anterioară emiterii deciziei de sancţionare conform principiului restitutio in integrum.
În privinţa invocării de către pârâtă a excepţiei inadmisibilităţii reîncadrării reclamantei şi continuării raporturilor de muncă după data de 01.11.2007 având în vedere că obligaţia este imposibil de realizat tribunalul constată că aceasta nu este o excepţie procesuală ci o apărare de fond invocându-se imposibilitatea reintegrării reclamantei şi a plăţii drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 01.11.2007 (până la 31.10.2007 pârâta a acordat drepturile salariale reclamantei prin decizia contestată, aşa cum am arătat anterior) deoarece de la 01.11.2007 locurile de muncă de la Hotel „Parc” au fost desfiinţate conform Hotărârii nr.13/17.09.2007 a Consiliului de Administraţie RA – APPS menţionat anterior.
Susţinerile pârâtei nu pot fi reţinute deoarece potrivit art.78 alin.1 şi 2 din Codul muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul şi la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile pârâtei că s-ar încălca puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr.1747/2007 dacă s-ar admite petitul reclamantei privind plata drepturilor salariale în urma restabilirii situaţiei anterioare emiterii decizie nr.625/24.10.2008 petitul 1 din acţiune.
Prin sentinţa civilă nr.1747/2007 a Tribunalului Mureş au fost acordate reclamantei drepturile de care a fost lipsită ca urmare a deciziei de sancţionare disciplinară nr.494/06.04.2007, iar prin prezentul petit se solicită drepturile de care a fost lipsită ca urmare a deciziei de concediere întemeiate pe prevederile art.65 Codul muncii nr.625/24.10.2008, aşadar nu există identitate de obiect şi cauză şi nu sunt îndeplinite prevederile art.1201 Cod civil.
De asemenea, tribunalul constată că nu pot fi reţinute nici apărările pârâtei invocate prin excepţia lipsei dreptului solicitat instanţei de a o include în concedierea colectivă datorată încetării activităţii Hotelului „Parc” în condiţiile art.121 din Contractul colectiv de muncă, cu obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii de 28.000 lei.
Se constată din motivarea întâmpinării că nu se invocă o excepţie procesuală, ci se formulează apărări de fond vizând netemeinicia petitului formulat de reclamantă, deoarece nu ar exista un temei legal în sprijinul solicitării acesteia, reclamanta neaflându-se în vreuna din condiţiile prevăzute de Codul muncii pentru a putea beneficia de efectele concedierii colective, neavând calitatea de angajată în perioada concedierii colective.
Aşa cum am arătat anterior prin efectul dispoziţiilor sentinţei civile nr.1747/2007 a Tribunalului Mureş reclamanta avea calitatea de angajată a pârâtei la momentul concedierii colective, astfel că trebuia să i se acorde drepturile corespunzătoare.
În ceea ce priveşte petitul reclamantei prin care solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru prejudiciile cauzate prin demersurile pârâtei, ce au dus la o stare de disconfort şi stres, o agravare a problemelor sale de sănătate, tribunalul îl constată nefondat.
Toate actele medicale depuse de reclamantă f.11-25 dosar sunt anterioare deciziei contestate nr.625/24.10.2008, din probele de la dosar reieşind că prin demersurile ilegale ale pârâtei s-au creat reclamantei prejudicii, însă doar prejudicii materiale şi nu nepatrimoniale.
Faţă de cele reţinute anterior tribunalul va admite acţiunea în parte conform art.78 Codul muncii, va anula decizia nr.625/24.10.2008 emisă de pârâtă, în consecinţă va dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii acesteia.
Va fi obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând cu data de 01.11.20907 şi până la data efectivei reintegrări în funcţia deţinută anterior de aceasta, drepturi salariale reactualizate în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data scadenţei lunare a fiecărui drept salarial şi până la data plăţii integrale a debitului salarial.
Va obliga pârâta la emiterea unei decizii de includere a reclamantei în procedura de concediere colectivă datorată încetării activităţii la Complexul „Parc” Tg. Mureş, cu obligarea la plata către reclamantă a sumei de 28.000 lei salarii compensatorii.
Vor fi respinse restul pretenţiilor reclamantei, privind daunele morale.
Văzând şi prevederile art.274 Cod procedură civilă.
