Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul A. G-I a chemat în judecată pârâtul Poliţia Comunitară Craiova învederând instanţei că a fost înştiinţat că nu figurează în rândul celor care vor fi eliberaţi din funcţie, pentru că datorită criteriilor de departajare are nota 6.40, nota maximă fiind 7 şi întruneşte condiţiile având în întreţinere şi doi copii.
Reclamatul arată că are studii superioare cu licenţă în drept, o activitate cu calificative în ultimii 5 ani: 2-„foarte bine” şi 3 „bine”, că a punctat toate criteriile de competenţă şi cele de profesionalism, dar că nu s-a ţinut cont de aceste lucruri şi că în serviciu rămân persoane cu calificative şi evaluări mult sub media sa.
Reclamantul menţionează că îşi întemeiază acţiunea pe disp. Legii nr. 188/1999 art. 100 alin. 3, art. 74 lit. c din C. M. şi art. 76 din C.M şi solicită anularea Deciziei nr. 2327/16.08.2010 a Directorului Poliţiei Comunitare Craiova şi repunerea sa în drepturi şi în funcţia de agent public comunitar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta constata urmatoarele.
În temeiul art.99 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.188/1999, precum şi art.28 din H.G. nr.2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare, prin decizia nr.2327/16.08.2010 emisă de pârâtă, s-a decis eliberarea reclamantului din funcţia de agent comunitar începând cu data de 16.09.2010; s-a acordat preaviz de 30 de zile.
Această decizie a fost contestată de reclamant pe calea procedurii administrative, contestaţia înregistrată sub nr.6733/01.09.2010, aşa cum reiese din cuprinsul Adresei 6733/08.09.2010.
Prin prezenta contestaţie, reclamantul susţine că decizia încalcă dispoziţiile legii, arătând că eliberarea din funcţie a fost dispusă cu nesocotirea criteriilor stabilite, nota obţinută in urma aplicării acestora fiind de 6,40, că instituţia pârâtă a procedat la concediere colectivă, fără a organiza concurs, deşi era obligată să procedeze astfel; că preavizul nu conţine toate criteriile de departajare; pe parcursul judecarii cauzei si prin concluziile pe fond reclamantul a mai sustinut ca dispozitia a fost emisa de o persoană care nu avea competenţe în acest sens, că sindicatul Forţa Legii – reprezentativ la nivel de unitate – nu a fost consultat; că nici măcar punctajul acordat în urma evaluării făcute de pârâtă nu justifică eliberarea din funcţie.
Afirmaţiile reclamantului sunt parţial fondate.
Se constată, din actele depuse, că prin O.U.G. nr.63/2010 s-a prevăzut că numărul de posturi al poliţie comunitare se calculează prin raportare la numărul de locuitori ai municipiului (un post pentru fiecare 1000 de locuitori);
Prin adresa nr. 10228/12.07.2010 emisă de către Instituţia Prefectului Judeţului Dolj a fost comunicat numărul maxim de posturi (300) ce vor putea fi ocupate după intrarea in vigoare a O.U.G. nr.63/2010 prin raportare la numărul de locuitori ai municipiului Craiova comunicat de către Direcţia Regionala de Statistica Dolj;
Organigrama şi statul de funcţii aferent, avizate de către ANFP, au fost supuse aprobării Consiliului Local Craiova în şedinţa din data de 19.07.2010, fiind adoptată în acest sens Hotărârea nr.244/2010.
Prin urmare, în cadrul instituţiei pârâte a avut loc reorganizarea activităţii, prin reducerea numărului de posturi.
Ca urmare a reducerii numărului de posturi, mai multe persoane, printre care şi reclamantul, au fost eliberate din funcţie, în temeiul art.99 lit.b din legea 188/1999.
În ceea ce priveşte persoana care avea competenţa de a dispune eliberarea din funcţie, se reţine că prin HCL 136/28.03.2007 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a poliţiei comunitare Craiova; potrivit art.12 alin.5 numirea şi eliberarea din funcţiile publice de execuţie din cadrul poliţiei comunitare, precum şi modificarea raporturilor de serviciu se face în condiţiile legii prin decizie a directorului executiv.
Art.99 din legea 188/1999 prevede că eliberarea din funcţie se dispune de către persoana care are competenţa legală de numire.
În consecinţă, se constată că la data emiterii deciziei, eliberarea din funcţie era de competenţa directorului executiv, şi deci decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în acest sens.
Prin urmare, acest motiv de nelegalitate este nefondat.
Nici al doilea motiv invocat nu este întemeiat.
Reclamantul invocă lipsa consultării sindicatului Forţa Legii susţinând că acesta este reprezentativ, însă nu depune dovezi în acest sens; trecând peste faptul că obligaţia de consultare a sindicatelor reprezentative este prevăzută de Codul muncii, în cazul concedierilor colective, iar în speţă nu se regăseşte această situaţie, nu este depusă nici încheierea judecătoriei prin care se constată reprezentativitatea la nivel de unitate.
Pentru consultare, sindicatul trebuie să aibă reprezentativitate la nivel de unitate, aşa cum reiese din interpretarea logică a dispoziţiilor art.17 din legea 130/1996.
Reclamantul a susţinut că Sindicatul era reprezentativ la nivel de judeţ, prin urmare avea reprezentativitate şi la nivelul unităţii; însă articolul anterior menţionat reglementează reprezentativitatea care se poate dobândi la nivel naţional, la nivel de ramură sau la nivel de unitate.
Nu este deci reglementată reprezentativitatea la nivel de judeţ, şi de altfel nici nu au fost depuse dovezi în acest sens.
Referitor la lipsa organizării unui examen, se reţine că art.100 din legea 188/1999, invocat de reclamant, se referă la cazurile în care se impune, urmare a reorganizării, numirea în noile funcţii publice; după ce sunt enumerate aceste cazuri (a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%; b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice; d) este schimbată structura compartimentului) se prevede că “în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică” (alin.3 al aceluiaşi articol).
Prin urmare, obligaţia organizării concursului este prevăzută doar atunci când, urmare a reorganizării, intervin cele 4 cazuri enumerate expres de lege şi care impun numirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice.
În speţă, nu se regăseşte niciunul dintre acestea, întrucât reorganizarea nu a avut justificare în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art.100 alin.1, ci s-a făcut prin reducerea posturilor, şi nici nu s-a impus numirea funcţionarilor în noile funcţii publice.
În fapt, urmare a reorganizării, au fost reduse un număr de posturi, şi implicit eliberaţi din funcţie acelaşi număr de funcţionari, posturile rămase fiind ocupate în continuare de acei funcţionari care, în urma criteriilor aplicate, au continuat raporturile de muncă cu instituţia.
În consecinţă, nu era obligatorie organizarea concursului.
Nici dispoziţiile din codul muncii invocate de reclamant nu-şi găsesc aplicabilitate, atâta vreme cât legea 188/1999 conţine dispoziţii exprese referitoare la reorganizarea activităţii prin reducerea de posturi, şi la evaluarea funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte măsura de eliberare din funcţie, se constată următoarele:
Întrucât nu era obligatorie organizarea concursului, pârâta a ales ca reducerea anumitor posturi să fie făcută în baza unei evaluări a activităţii funcţionarilor publici din cadrul instituţiei;
Prin procesul verbal din 16 iulie 2010, Comisia constituită la nivelul instituţiei, prin decizia nr.2156/16.07.2010 – după consultarea liderilor Sindicatelor „PROLEX” şi „Vlad Ţepeş”, reprezentative la nivel de unitate -, a stabilit criteriile în baza cărora urma să se facă reducerea posturilor; aceste criterii au fost completate cu cele stabilite prin procesul verbal din 2.08.2010.
Pentru criteriile alese s-au acordat punctaje corespunzătoare.
Aplicarea în concret a acestor criterii a condus la acordarea unui anumit punctaj iar ulterior, prin însumarea punctajului obţinut pentru fiecare criteriu, s-a ajuns la nota finală obţinută de fiecare funcţionar, ca urmare a evaluării pe baza criteriilor alese.
Acest mod de evaluare a condus la o ierarhizare a funcţionarilor publici, ierarhizare în baza căreia au fost stabilite persoanele pentru care urma să se dispună eliberarea din funcţie.
În speţă, urmare a evaluării realizate, reclamantul a obţinut nota finală 6,15, care l-a situat pe poziţia 40 (în ordine descrescătoare) în categoria funcţionarilor publici – agenţi comunitari, clasa III, grad principal, treapta 1.
Pentru această categorie, din cele 41 de posturi existente s-a stabilit, conform organigramei, păstrarea unui număr de 12 posturi;
Conform notei finale reclamantul se situează pe primele 12 poziţii (în ordine crescătoare) motiv pentru care apare ca nejustificată măsura eliberării din funcţie.
Deşi prin numeroase adrese s-a solicitat pârâtei să menţioneze în cazul concret al reclamantului motivele care au condus la emiterea deciziei contestate, pârâta a indicat drept temei procedura urmată, doar evaluarea făcută pe baza criteriilor menţionate, evaluare care, aşa cum s-a arătat, îndreptăţea reclamantul la continuarea raporturilor de serviciu, dată fiind poziţia ocupată în clasamentul agenţilor comunitari clasa III, grad principal, treapta 1 şi locurile stabilite prin noua organigramă.
În lipsa indicării altor temeiuri, instanţa constată că evaluarea realizată de pârâtă, aşa cum reiese din actele depuse, îndreptăţeşte reclamantul la continuarea raporturilor de serviciu, aşa încât, apreciind că decizia de eliberare din funcţie nu-şi găseşte o justificare temeinică în actele depuse, urmează a fi anulată.
Pe cale de consecinţă, va dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale aferente perioadei de la data încetării raporturilor de serviciu la data reîncadrării efectiva.
1
