Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. … pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de administrativ, alături de colegii funcţionari publici, . în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat anularea dispoziţiei nr. . emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială neacordate începând cu data de 01.06.2009.
Prin sentinţa nr. 16/a/13,01.2010, a fost disjunsă acţiunea formulată de către reclamanţii din prezenta cauză angajaţi în baza unui contract individual de muncă care a fost transpusă la Secţia Civilă a Tribunalului – completul specializat în litigii de Muncă, fiind înregistrată sub nr. 424/99/2010..
În motivarea acţiunii s-a arătat faptul că, în speţă, … a hotărât suspendarea unor categorii de sporuri şi prime pentru toţi salariaţii, iar actul administrativ prin care se pune în practica această decizie este Dispoziţia nr. 222 din 30.06.2009.
Conform Dispoziţiei nr. 222/2009 salariaţii … nu mai beneficiază de următoarele drepturi salariale începând cu data de 01.06.2009:
– Sporul lunar de prevenţiei în cuantum de 11% din salariul de bază acordat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar;
– Sporul de încordare psihică sau care se desfăşoară în condiţii de muncă deosebite în cuantum de 15% din salariul de bază acordat în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b din H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare;
– Sporul pentru complexitatea muncii (audit) în cuantum de 25% din salariul de bază, acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 18(3) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;
– Sporul pentru complexitatea muncii (Control Financiar Preventiv) în cuantum de 25% din salariul de bază acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 9(7) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv;
– Prima de stabilitate, acordată în baza H.G. nr. 578/2008 privind cuantumul primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi modul de acordare a acesteia;
– Prima de stabilitate, acordată în baza H.G. nr. 578/2008 privind cuantumul primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi modul de acordare a acesteia;
– Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 100% (SIDA) din salariul de bază, acordat în conformitate cu anexa 2 din Ordinul nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
– Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 25% (tulpini virulente) din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile Regulamentului comun nr. 1132/6366 al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
– Sporul pentru condiţii periculoase în cuantum de 10% din salariul de buză, acordat în conformitate cu prevederile Regulamentului comun nr. 1132/6366 al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
– Sporul pentru titlul ştiinţific de „doctor” în cuantum de 15% din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Sporul pentru condiţii periculoase (RADIAŢII) în cuantum de 15% şi 30% (conform categoriei de risc din autorizaţia de funcţionare a laboratorului emisă de CNCAN Bucureşti) din salariul de bază, acordat în conformitate cu ANEXA nr. 2 din Regulamentul Comun nr. 1132/6366 al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare, conform anexei);
– Sporul pentru condiţii periculoase (şef unitate nucleară, responsabil cu (radioprotecţia) în cuantum de 10% din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G.R. nr. 655-1990 privind reglementarea unor drepturi ce se acordă salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în mediu cu radiaţii nucleare;
– Sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 7% din salariul de bază acordat în conformitate cu ANEXA nr. 3 din Regulamentul Comun nr. 1132/6366 al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare conform anexei;
– Premiul lunar, fondul de premiere stabilindu-se în cuantum de 10% din fondul de salarii pentru funcţionarii publici şi 2% din fondul de salarii pentru personalul contractual acordat în conformitate cu prevederile art. 21 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Premiul lunar, fondul de premiere stabilindu-se în cuantum de 10% din fondul de salarii pentru funcţionarii publici şi 2% din fondul de salarii pentru personalul contractual acordat în conformitate cu prevederile art. 21 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Sporul pentru prestată în punctele vamale sâmbătă, duminică sau în zilele de sărbători legale, în cuantum de până la 100%, acordat în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare;
– Sporul pentru orele lucrate noaptea în punctele vamale, în cuantum de 15% din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile art. 11 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare;
– Sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, în cuantum de până la 25% din salariul de bază acordat în conformitate cu prevederile art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, în cuantum de până la 25% din salariul de bază acordat în conformitate cu prevederile art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Salariul de merit, în cuantum de 15% din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 8 din ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
– Salariul de merit, în cuantum de 15% din salariul de bază, acordat în conformitate cu prevederile art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea personalului din sectorul sanitar şi în conformitate cu prevederile art. 8 din ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici;
Având în vedere că salariul este compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi alte adaosuri, face ca decizia luată să fie lipsită de temei legal, constituind totodată o măsură abuzivă şi exagerată venită din partea angajatorului, de natura a limita drepturile recunoscute de lege salariaţilor.
Reclamanţii consideră că prin Dispoziţia nr. 222/2009, se încalcă un principiu de bază al legislaţiei muncii şi anume „Interdicţia renunţării la drepturile recunoscute de lege salariaţilor”, iar încălcarea acestui principiu face ca toate acţiunile, demersurile prin care se urmăreşte încălcarea acestui principiu să fie lovite de nulitate.
Motivele invocate de angajator privind insuficienţa fondurilor, nu justifică neacordarea drepturilor legiferate şi recunoscute.
Măsura neacordării acestor drepturi constituie o încălcare gravă a dreptului la muncă, la corecta şi justa remunerare a acesteia, … în calitate de angajator având obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă – Legea 53, art. 40.
Neacordarea tuturor drepturilor salariale contravine Constituţiei României art. 41 şi art. 53, precum şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – Protocol adiţional 1, ratificată de către România prin Legea 30/1994.
Totodată drepturile solicitate sunt recunoscute de lege, iar neacordarea lor face ca normele juridice prin care acestea sunt aprobate să aibă un caracter formal, ceea ce contravine principiului conform căruia o normă juridică odată aprobată trebuie să producă efecte.
Ca urmare, atâta timp cât aceste drepturi sunt recunoscute de lege, pentru a nu deveni o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lor, se impune respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar o precizare în care a arătat următoarele:
Cu privire la personalul contractual, prin asigurarea unor resurse financiare de către Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică Iaşi a plătit o parte din drepturile solicitate rămânând suspendate sau neachitate până în prezent următoarele sporuri şi prime:
În dovedirea propriilor susţineri părţile au depus la dosar o serie de acte. La dosar s-a depus şi hotărârea dată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 5503/99/2009 raportat la funcţionarii publici.
Prin sentinţa civilă nr. 487/12.03.2010, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La 30.06.2009 parata a emis decizia nr. 222 prin care a dispus suspendarea, începând cu 01.06.2009, următoarelor sporuri şi prime solicitate de reclamanţi: sporul lunar de prevenţie în cuantum de 11% din salariul de baza, sporul de încordare psihica în cuantum de 15 %, prima de stabilitate, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 100% (SIDA) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 25% (tulpini virulente) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase in cuantum de 10%, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase (radiaţii) în cuantum de 15 si 30% (conform categoriei de risc din autorizaţia de funcţionare a laboratorului), sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 7%, premiul lunar, sporul pentru munca prestata in punctele vamale sâmbăta, duminica sau în zilele de sărbători legale, in cuantum de pana la 100%, sporul pentru orele lucrate noaptea in punctele vamale in cuantum de 15%, sporul pentru munca prestata peste durata normala a lucrului, in cuantum de pana la 25% din salariul de baza, salariul de merit in cuantum de 15% din salariul de baza, precum si alte sporuri ce nu au fost solicitate prin prezenta acţiune.
Aceasta decizie a fost înregistrata la data de 22.07.2009 la Sindicatul „Sanitas” Iaşi.
Prin cererea formulată reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 222/30.06.2009 emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială neacordate începând cu data de 01.06.2009.
În privinţa funcţionarilor publici, instanţa a reţinut faptul că Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea acestora, reţinând în cuprinsul motivării faptul că singurul motiv care rezultă din conţinutul actului a cărui anulare se solicită precum şi din documentaţia ce a stat la baza emiterii acestuia îl reprezintă lipsa resurselor băneşti suficiente şi necesitatea asigurării unei execuţii bugetare echilibrate pentru semestrul al II-lea al anului 2009 cu încadrarea în creditele bugetare deja aprobate; existenţa tuturor sporurilor salariale a căror acordare s-a suspendat prin dispoziţia nr. 222/2009 a … nu este determinată prin reglementările normative care le-au instituit de existenţa resurselor băneşti necesare acoperirii lor. Motivele invocate de angajator privind insuficienţa fondurilor, nu justifică neacordarea drepturilor legiferate şi recunoscute. Măsura neacordării acestor drepturi constituie o încălcare gravă a dreptului la muncă, la corecta şi justa remunerare a acesteia, … în calitate de angajator având obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă – Legea 53, art. 40. Se încalcă în acest fel prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2004 în care se arată că „în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior”.
Însă, în cauza de faţă, instanţa reţine faptul că dispoziţia nr. 222/30.06.2009 a fost dispusă pentru aducerea la îndeplinire a Hotărârii Comitetului Director nr. 2/30.06.2009.
S-a considerat că dispoziţia nr. 222 este doar o punere în aplicare a acestei hotărâri date de Comitetul Director prin care s-a hotărât suspendarea acestor sporuri şi prime. Se menţionează în cuprinsul acesteia – la sfârşit – faptul că „Serviciul Resurse Umane, normare, organizare şi salarizare va duce la îndeplinire prevederile prezentei Hotărâri prin emiterea Dispoziţiei în acest sens şi informarea celor implicaţi.”
Câtă vreme Hotărârea Comitetului Director nr. 2/30.06.2009 este în vigoare, aceasta produce efecte, motiv pentru care nu se poate dispune anularea dispoziţiei nr. 222/30.06.2009.
La dosar nu s-a depus nici un act din care sa reiasă ca aceasta hotărâre a fost anulata, motiv pentru care produce efecte juridice fata de reclamanţi (prin prezenta acţiune aceştia nu au solicitat şi anularea Hotărârii Comitetului Director nr. 2/30.06.2009. În aceste condiţii, chiar dacă s-ar anula dispoziţia nr. 222 ar rămâne în vigoare această hotărâre producătoare de efecte juridice.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat recurs care a şi fost admis prin decizia civilă nr. 479/04.06.2010 a Curţii de Apel Iaşi. A fost casată sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare reţinându-se că reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea dispoziţiei nr. 222/30.06.2009 emisă de …, act unilateral prin care angajatorul a procedat la suspendarea anumitor categorii de sporuri, prevăzute în legi şi în contractele colective de muncă, cu data de 1 iunie 2009 şi că instanţa de fond trebuia să analizeze legalitatea şi temeinicia acestui act unilateral dar s-a reţinut doar împrejurarea că dispoziţia nr. 222/30.06.2009 reprezintă doar o punere în aplicare a Hotărârii Comitetului Director nr. 2/30.06.2010 şi nu a soluţionat practic fondul cauzei, nepronunţându-se pe acţiunea cu a cărei judecată a fost sesizat..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub acelaşi număr 424/99/2010.
În rejudecare părţile nu au mai depus alte precizări sau înscrisuri şi nu au solicitat alte probe.
Analizând cauza pe fondul ei, instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii … sunt angajaţi ai pârâtei … în baza unor contracte de muncă.
La data de 30.06.2009 pârâta a emis decizia nr. 222 prin care s-a dispus unilateral suspendarea (de la 01.06.2009) unor sporuri şi prime solicitate de reclamanţi: sporul lunar de prevenţie în cuantum de 11% din salariul de baza, sporul de încordare psihica în cuantum de 15 %, prima de stabilitate, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 100% (SIDA) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 25% (tulpini virulente) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase in cuantum de 10%, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase (radiaţii) în cuantum de 15 si 30% (conform categoriei de risc din autorizaţia de funcţionare a laboratorului), sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 7%, premiul lunar, sporul pentru munca prestata in punctele vamale sâmbăta, duminica sau în zilele de sărbători legale, in cuantum de pana la 100%, sporul pentru orele lucrate noaptea in punctele vamale in cuantum de 15%, sporul pentru munca prestata peste durata normala a lucrului, in cuantum de pana la 25% din salariul de baza, salariul de merit in cuantum de 15% din salariul de baza, precum si alte sporuri ce nu au fost solicitate prin prezenta acţiune, decizie înregistrata la data de 22.07.2009 la Sindicatul „Sanitas” Iaşi.
Reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 222/30.06.2009 emisă de către pârâtă şi obligarea ei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială neacordate începând cu data de 01.06.2009.
În privinţa funcţionarilor publici, reclamanţi în acţiunea iniţială alături de cei din cauza de faţă, instanţa de contencios administrativ a admis în parte acţiunea acestora, reţinând în cuprinsul motivării faptul că singurul motiv care rezultă din conţinutul actului a cărui anulare se solicită precum şi din documentaţia ce a stat la baza emiterii acestuia îl reprezintă lipsa resurselor băneşti suficiente şi necesitatea asigurării unei execuţii bugetare echilibrate pentru semestrul al II-lea al anului 2009 cu încadrarea în creditele bugetare deja aprobate; existenţa tuturor sporurilor salariale a căror acordare s-a suspendat prin dispoziţia nr. 222/2009 a … nu este determinată prin reglementările normative care le-au instituit de existenţa resurselor băneşti necesare acoperirii lor. Motivele invocate de angajator privind insuficienţa fondurilor, nu justifică neacordarea drepturilor legiferate şi recunoscute. Măsura neacordării acestor drepturi constituie o încălcare gravă a dreptului la muncă, la corecta şi justa remunerare a acesteia, … în calitate de angajator având obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă – Legea 53, art. 40. Neacordarea tuturor drepturilor salariale contravine Constituţiei României art. 41 şi art. 53, precum şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – Protocol adiţional 1, ratificată de către România prin Legea 30/1994.
S-a mai reţinut, în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici că drepturile solicitate sunt recunoscute de lege, iar neacordarea lor face ca normele juridice prin care acestea sunt aprobate să aibă un caracter formal, ceea ce contravine principiului conform căruia o normă juridică odată aprobată trebuie să producă efecte. Atâta timp cât aceste drepturi sunt recunoscute de lege, pentru a nu deveni o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lor, se impune respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive. Practic prin dispoziţia nr. 222/2009 a … sunt suspendate unele efecte ale actelor normative (legi, hotărâri de guvern, ordonanţe ale guvernului, ordine ale ministrului sau regulamente) prin care s-au acordat aceste drepturi.
Se încalcă în acest fel prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2004 în care se arată că „în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior”.
Pentru aceste motive instanţa de contencios administrativ a dispus anularea actului atacat doar în ceea ce priveşte pe reclamanţii funcţionari publici şi a obligat pârâta să le achite acestora sporurile a căror suspendare s-a dispus în măsura în care acestea nu au fost deja achitate pe durata soluţionării cauzei.
În ceea ce-i priveşte pe reclamanţii ….salariaţi ai pârâtei …. în baza unui contract individual de muncă, instanţa reţine că pentru această diminuare a salariului prin suspendare următoarelor sporuri: sporul lunar de prevenţie în cuantum de 11% din salariul de baza, sporul de încordare psihica în cuantum de 15 %, prima de stabilitate, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 100% (SIDA) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 25% (tulpini virulente) din salariul de baza, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase in cuantum de 10%, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase (radiaţii) în cuantum de 15 si 30% (conform categoriei de risc din autorizaţia de funcţionare a laboratorului), sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 7%, premiul lunar, sporul pentru munca prestata in punctele vamale sâmbăta, duminica sau în zilele de sărbători legale, in cuantum de pana la 100%, sporul pentru orele lucrate noaptea in punctele vamale in cuantum de 15%, sporul pentru munca prestata peste durata normala a lucrului, in cuantum de pana la 25% din salariul de baza, salariul de merit in cuantum de 15% din salariul de baza nu există nici o justificare şi nu rezultă din nici un înscris că părţile care au negociat drepturi salariale au prevăzut şi agreat o diminuare a salariului.
Astfel, această diminuare apare ca o modificare unilaterală a contractului individual de muncă sub aspectul elementului salariu.
Odată contractul de muncă încheiat, angajatorul are posibilitatea de a modifica clauzele acestuia, cu respectarea obligaţiei de informare. Anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează sa le modifice. Orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă în timpul executării acestuia, impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, (cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil). .Elementele contractuale care sunt supuse cel mai frecvent modificării prin acordul părţilor sau în mod unilateral sunt locul muncii, felul muncii şi salariul. Modificarea prin acordul părţilor nu este, de regulă, supusă unor restricţii sau limitări. Trebuie avut în vedere ca modificarea contractului de muncă să nu aducă vreo atingere drepturilor salariaţilor care sunt ocrotite prin dispoziţii imperative ale legii.
De asemenea, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la aceste drepturi sau limitarea lor este lovită de nulitate.
Art. 41 alin.1 din Codul muncii prevede ca normă de principiu faptul că modificarea contractului individual de munca se poate face numai cu acordul părţilor. . Aliniatul 2 al aceluiaşi articol arata ca prin excepţie modificarea contractului de munca se poate face în mod unilateral de către unitate numai în cauzele si condiţiile codului muncii. Potrivit dispoziţiilor codului muncii singurul caz în care este admisibila modificarea contractului de munca în privinţa salariului este acela al sancţiunii disciplinare pe o perioada determinata. În speţă, măsura modificării salariului nu numai ca a avut loc în lipsa unei sancţiuni disciplinare, dar a fost dispusa si pe o perioada nedeterminata, fără negociere şi fără a se încheia un act adiţional.
Faţă de aceste considerente, tribunalul va admite acţiunea . va dispune anularea Dispoziţiei nr. 222/30.06.2009 emisă de pârâtă în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la reclamanţii-personal contractual şi o va obliga pe pârâta să le achite acestora sporurile a căror suspendare a fost dispusă prin Dispoziţia 222/2009, în măsura în care acestea nu au fost deja achitate pe durata soluţionării cauzei.
