C. muncii, art. 61, art. 78
Este obligatorie reintegrarea pe vechea funcţie a salariatului transferat odată cu o parte din unitatea cedentă, în cazul declarării neconstituţionalităţii legii în temeiul căreia s-a făcut cesiunea către unitatea cesionară, chiar dacă, pentru cerinţe de formă, salariatul a depus o cerere de demisie, câtă vreme probele administrate demonstrează, în afara oricăror dubii, că intenţia acestuia a fost de a-şi continua activitatea prestată anterior cesiunii, şi nu încetarea raporturilor de muncă.
C.A. Ploieşti, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 626 din 9 august 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 238 din 15 martie 2006, Tribunalul Prahova admis în parte contestaţia, a anulat decizia nr. 248 din 25 mai 2005, emisă de D.F.F.B. Suceava, şi angajamentul de plată nr. 894 din 18 aprilie 2005 privind suma de 154.722.610 lei asumat de contestator, obligând această intimată la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului începând cu data de 25 mai 2005 şi până la data pronunţării sentinţei; s-a respins cererea privind reintegrarea contestatorului la R.N.P., Direcţia Silvică Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că prin decizia nr. 70 din 20 ianuarie 2005 contestatorul a fost preluat de D.F.F.B. Suceava, în funcţia de pădurar, iar prin decizia nr. 248 din 25 mai 2005 i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a) C. muncii, reţinându-se că se facc vinovat de tăierea ilegală de arbori în valoare de 154.722.610 lei, intimata formulând şi plângere penală împotriva contestatorului.
In urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de contestator, deoarece acesta nu a fost implicat în tăieri ilegale de arbori şi nici nu a înlesnit astfel de fapte, împrejurare faţă de care susţinerea intimatei, în sensul că P.V. şi-a recunoscut vinovăţia prin semnarea angajamentului de plată, nu a putut fi reţinută, întrucât semnarea a avut loc sub ameninţare, situaţie confirmată de martorii J.N.P. şi C.O.
Astfel, faţă şi de prevederile art. 270 C. muncii privind răspunderea patrimonială a salariaţilor, angajamentul de plată nr. 894/2005 este nul.
Cu privire la decizia de desfacere a contractului de muncă, instanţa de fond a reţinut că a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 59/2000, potrivit căreia măsura poate fi dispusă numai după analizarea faptelor de către consiliul de disciplină ce funcţionează în cadrul intimatei şi se comunică în scris persoanei sancţionate, care are dreptul să o conteste în termen de 30 de zile la organul de conducere al unităţii.
In speţă, hotărârea Consiliului de disciplină nu a fost comunicată contestatorului, iar decizia a fost emisă şi cu încălcarea art. 263 C. muncii, acesta fiind sancţionat pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, în perioada noiembrie-decembrie 2004 P.V. neavând calitatea de salariat al intimatei, astfel că măsura este nelegală şi a fost anulată.
Potrivit art. 78 C. muncii, intimata va plăti drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data pronunţării hotărârii, ca o consecinţă a anulării deciziei.
Cererea de reintegrare a contestatorului la Direcţia Silvică Suceava s-a respins, dcoarecc D.F.F.B. Suceava s-a desfiinţat urmare decizici nr. 255/2005 a , prin care s-a constatat ncconsti-tuţionalitatea O.G. nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului administrată de R.N.P. R., iar reîncadrarea la Direcţia Silvică Suceava nu este posibilă, contractul de muncă cu această unitate încetând prin demisie – decizia nr. 70/2005, carc nu a fost contestată de P.V.
Contestatorul susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privind reintegrarea sa în funcţia avută, aflându-se într-o gravă eroare cu privire la regimul juridic şi efectele specifice transferului în cauză.
Curtea, analizând actele dosarului şi sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a constatat următoarele: D.F.F.B. Suceava s-a desfiinţat ca urmare a faptului că O.G. nr. 100/2004 a fost declarată neconstituţională, iar reintegrarea contestatorului devine astfel imposibilă. Cât priveşte Direcţia Silvică Suceava, tribunalul a reţinut că nici aceasta nu îl poate reintegra pe contestator, întrucât raporturile de muncă au încetat prin demisie, emiţându-se în acest sens decizia nr. 70/2005, care nu a fost contestată.
Soluţia este greşită şi se întemeiază pe interpretarea eronată a deciziei nr. 70/2005, emisă de Direcţia Silvică Suceava, şi a O.G. nr. 100/2004.
Faţă de dispoziţiile contradictorii ale deciziei nr. 70 din 20 ianuarie 2005, instanţa de fond trebuia să stabilească corect natura juridică a efectclor pe carc acesta lc-a produs asupra contractului individual de muncă încheiat cu P.V., respectiv dacă a avut lor o transmitere a acestuia către noul angajator sau a încetat prin actul unilateral de voinţă al salariatului – demisie.
Aşa-zisa cercrc de demisie înregistrată la Direcţia Silvică Suceava sub nr. 29634 din 30 decembrie 2004 exprimă exact voinţa salariatului, în sensul că acesta înţelege să fie preluat de D.F.F.B. Suceava conform art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 100/2004, aşa încât nu poate fi vorba de încetarea raporturilor de muncă cu angajatorul iniţial.
Concluzionând, decizia nr. 70 din 20 mai 2005, emisă de Direcţia Silvică Suceava, transferă în interesul serviciului pe contestator la A.S.R. şi acesta nu avea interes să o conteste, cum greşit a reţinut prima instanţă.
încă înainte de emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 248 din 25 mai 2005 de către A.S.R., Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, a constatat că O.G. nr. 100/2004 şi legea de aprobare sunt neconstituţionale, astfel încât cele 90 mii ha fond forestier au revenit în domeniul public al statului şi administrarea R.N.P. R., Direcţia Silvică Suceava, personalul reluând raporturile de muncă cu această unitate, dovadă în acest sens fiind procesul-vcrbal nr. 27157 din 13 noiembrie 2005, printre carc se regăseşte şi P.V., pentru că la această dată litigiul privind pe contestator era în curs de soluţionare.
Cum decizia de desfacere a contractului de muncă a fost anulată ca nelegală, reintegrarea în muncă a contestatorului trebuia dispusă la Direcţia Silvică Suceava, care îl preluase deja la data de 13 noiembrie 2005, ca o consecinţă a încetării efectclor juridice ale O.G. nr. 100/2004, conform art. 147 din Constituţie, aşa încât critica este fondată.
