Art. 15 alin.2 din României
Art.27 alin.2 din Codul de procedură fiscală
Potrivit art.27 alin.2 din Codul de procedură fiscală în forma sa în vigoare la data de emiterii actelor fiscale: „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: (…);
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale
Aceste dispoziţii legale nu erau cuprinse în Codul de procedură fiscală în forma sa în vigoare la data la care reclamantul a cesionat părţile sociale către cesionar, persoană care de altfel a cesionat şi ea ulterior părţile sociale către altcineva.
În aceste condiţii, reclamantul nu poate să răspundă decât pentru faptele săvârşite în exerciţiul calităţii sale de asociat şi/sau administrator şi numai în măsura în care aceste fapte erau sancţionabile potrivit normelor legale în vigoare la data săvârşirii lor.
La data la care reclamantul a încheiat actul de cesiune, Codul de procedură fiscală nu conţinea dispoziţiile sancţionatorii la care se raportează organele fiscale, aşa încât ele nu pot fi aplicate retroactiv.
Apreciindu-se că nu se poate accepta decât cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii adoptarea punctului de vedere exprimat de organele fiscale, urmează a se reţine că cele două decizii sunt nelegale şi se impune ca ele să fie anulate.
Concluzionând în sensul că reclamantului i-au fost aplicate sancţiuni cu consecinţa antrenării răspunderii sale personale pentru fapte nesancţionabile la data exercitării calităţii de administrator şi/sau asociat a agentului economic, reţinând şi statuarea de mai sus, urmează să se dispună admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul anulării actelor fiscale.
(Decizia nr. 2955/02 Octombrie 2013)
Prin acţiunea înregistrată la 16.08.2012, reclamantul V. D.M. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Piteşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş pentru a se dispune anularea deciziei nr. *** emisă de către prima pârâtă la 4 mai 2012 şi a deciziei nr.*** emisă de către cea de-a doua pârâtă la 19 iunie 2012.
În motivare, s-a arătat că prin actele administrative contestate s-a atras răspunderea solidară a reclamantului cu S.C. D.A.D. S.R.L., societate la administrarea căreia a participat împreună cu Z.V.C., persoană faţă de care s-a emis o altă decizie de antrenare a răspunderii.
Actele fiscale, însă, nu conţin elementele la care se referă dispoziţiile art.43 din O.G. nr.92/2003, iar constatarea nulităţii lor se impune şi pentru considerentul că la momentul la care reclamantul a cesionat părţile sociale şi a pierdut calitatea de administrator, art.27 din Codul de procedură fiscală nu prevedea posibilitatea antrenării răspunderii pentru elementele avute în vedere de către pârâte.
Astfel, răspunderea reclamantului s-a atras în temeiul dispoziţiilor art.27 alin.2 pct.c) şi d), aşa cum sunt ele reglementate în prezent, fără să se aibă în vedere că reclamantul a încetat calitatea de administrator la data de 21.05.2009, iar faptul că societatea înregistra o datorie la bugetul de stat, aşa cum se pretinde, fără să se detalieze, nu produce o consecinţă de natura celei avută în vedere.
Prin sentinţa civilă nr.2701/26.04.2012, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea, reţinând că la data la care reclamantul a cedat părţile sociale, societatea figura cu datorii restante la bugetul de stat în sumă de 211.665 lei, iar în prezent se află în stare de insolvabilitate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041Cod procedură civilă şi susţinând în esenţă următoarele:
– instanţa a avut în vedere forma pe care art.27 din O.G. nr.92/2003 o avea la data de 21 mai 2009, anterior adoptării O.U.G. nr.54/2010, aşa încât nu se poate reţine că în calitate de administrator sau asociat nu a achitat cu rea-credinţă obligaţiile bugetare;
– din decizia contestată nu rezultă natura creanţelor, aşa cum dispun prevederile art.43 şi art.28 din Codul de procedură fiscală;
– chiar dacă s-ar aprecia că legea civilă retroactivează se impunea să se observă că în cauză nu este îndeplinită condiţia relei-credinţe, cerinţă pe care textul o impune pentru atragerea răspunderii personale. De altfel, în actele fiscale nu este argumentat în niciun mod acest aspect.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr.115369/4 mai 2012, s-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea faptelor prevăzute de art.27 alin.2 lit.c) şi d) din O.G. nr.92/2003, alături de S.C. D.A.D. S.R.L.
Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă prin decizia nr.184154/19 iunie 2012.
În ambele acte fiscale s-a reţinut că în perioada 25.01.2009-25.04.2009 cât administrator al societăţii a fost reclamantul, societatea nu şi-a achitat obligaţiile fiscale şi de altfel, începând cu 25.04.2009 nu a mai depus declaraţii.
La data cesiunii părţilor sociale de către reclamant agentul economic înregistra obligaţii fiscale restante în sumă de 211.665 lei, în condiţiile în care reclamantul participant la Adunarea Generală a Asociaţiilor avea cunoştinţă de situaţiile financiare anuale.
Potrivit art.27 alin.2 din Codul de procedură fiscală în forma sa în vigoare la data de emiterii actelor fiscale: „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: (…);
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.
Aceste dispoziţii legale nu erau cuprinse în Codul de procedură fiscală în forma sa în vigoare la data la care reclamantul a cesionat părţile sociale la S.C.B. A. S.R.L. (viitor S.C.D.A.D. S.R.L.) către Z.V.C. , persoană care de altfel a cesionat şi ea ulterior părţile sociale către A.D.
Aceste cesiuni au determinat şi încheierea procesului verbal de predare-primire din 18.05.2009, prin care Z.V.C. şi V.D.M. în calitate de foşti administratori ai agentului economic predau noului asociat evidenţa contabilă, activul şi pasivul societăţii.
În aceste condiţii, reclamantul nu poate să răspundă decât pentru faptele săvârşite în exerciţiul calităţii sale de asociat şi/sau administrator şi numai în măsura în care aceste fapte erau sancţionabile potrivit normelor legale în vigoare la data săvârşirii lor.
La data la care reclamantul a încheiat actul de cesiune, Codul de procedură fiscală nu conţinea dispoziţiile sancţionatorii la care se raportează organele fiscale, aşa încât ele nu pot fi aplicate retroactiv.
Apreciindu-se că nu se poate accepta decât cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii adoptarea punctului de vedere exprimat de organele fiscale, urmează a se reţine că cele două decizii sunt nelegale şi se impune ca ele să fie anulate.
Concluzionând în sensul că reclamantului i-au fost aplicate sancţiuni cu consecinţa antrenării răspunderii sale personale pentru fapte nesancţionabile la data exercitării calităţii de administrator şi/sau asociat a agentului economic, reţinând şi statuarea de mai sus, urmează să se dispună admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul anulării actelor fiscale.
Faţă de această apreciere, devine inutilă verificarea celorlalte critici din calea de atac.
Pentru aceste motive, Curtea a admis recursul formulat de reclamantul V.D.M. şi a modificat sentinţa în sensul că a admis acţiunea şi a anulat decizia nr. *** emisă la 19 iunie 2012 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş. A fost admisă contestaţia formulată împotriva deciziei nr.*** emisă la data de 4 mai 2012 de Administraţia Finanţelor Publice Piteşti, iar pe fond s-a dispus anularea şi a acestei decizii de angajare a răspunderii solidare a reclamantului.
