Inaplicabilitatea art. 11 lit. a) din Legea nr. 1/1970 referitoare la transferul în interesul serviciului
Potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 69/1991, dar şi art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi art. 104 din Legea nr. 393/2004, pe toată durata mandatului de primar contractul de muncă al acestuia la instituţiile publice, la regiile autonome sau la societăţile comerciale cu capital de stat se suspendă de drept, nefiind necesară existenţa unei cereri din partea reclamantului, de suspendare a contractului de muncă, aceasta intervenind potrivit legii, de drept.
Ca atare, în aceste cazuri sunt aplicabile dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora, după expirarea mandatului, sunt reluate raporturile de muncă ale persoanelor ce au îndeplinit funcţia de primar.
Secţia I civilă, Decizia nr. 901 din 3 aprilie 2013
Obiectul acţiunii de faţă l-a constituit cererea reclamantului de a se constata valabilitatea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei de a-i permite reluarea activităţii în funcţia de medic veterinar zonal, funcţie deţinută anterior alegerii sale în funcţia de Primar al Comunei X din Judeţul Buzău, obligarea pârâtei la plata salariului de la data la care trebuia să reia activitatea, până la reluarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr. 1597 pronunţată la 27 noiembrie 2012, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea, constatând valabilitatea contractului de muncă încheiat de reclamant şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău şi, în consecinţă, a obligat pârâta să reintegreze pe reclamant în funcţia avută anterior alegerii sale în funcţia de Primar.
Totodată, instanţa a obligat pârâta la plata drepturilor salariale începând cu data de 26.06.2012, până la reintegrarea efectivă în funcţia avută anterior şi a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Prin decizia nr. 901/03.04.2013, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 1597 pronunţată la 27 noiembrie 2012 de Tribunalul Buzău, recursul având în vedere următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs invocat de către pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, prin care se critică soluţia instanţei de fond sub aspectul neconstatării incidenţei dispoziţiilor art. 11 lit. a) din Legea nr. 1/1970, Curtea de Apel constată că, potrivit acestui text, transferul în interesul serviciului salariaţilor de la o unitate la alta poate avea loc atunci când există cererea unităţii unde se transferă salariatul şi aprobarea unităţii de la care pleacă acesta.
În speţa de faţă, nu sunt incidente aceste dispoziţii, întrucât, deşi exista o adresă emisă de Primăria Balta Albă sub nr. 758/2000, prin care se solicita acordul privind transferarea în interesul serviciului reclamantului, acest înscris nu avea, însă, capacitatea de a produce efecte juridice, câtă vreme legea în vigoare la acea dată nu permitea transferul reclamantului de la pârâtă pe funcţia de demnitate publică ocupată la acel moment, respectiv aceea de primar.
Sub acest aspect, în mod corect a reţinut instanţa de fond că funcţia de primar este o funcţie de demnitate publică, distinctă faţă de raporturile de muncă de drept comun, cât şi de cele ale funcţionarilor publici, legiuitorul statuând că executarea acestei funcţii nu se face în baza unui contract de muncă, ci în baza mandatului de primar, perioada exercitării acestuia constituind vechime în muncă, potrivit art. 39 din Legea nr. 393/2004.
Câtă vreme, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 69/1991 – în vigoare la momentul alegerii reclamantului în funcţia de primar – dar şi art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi art. 104 din Legea nr. 393/2004 pe toată durata mandatului de primar contractul de muncă al acestuia la instituţiile publice, la regiile autonome sau la societăţile comerciale cu capital de stat se suspendă de drept, nu era necesară existenţa unei cereri din partea reclamantului, de suspendare a contractului de muncă, aceasta intervenind potrivit legii, de drept.
Ca atare, în mod corect a stabilit instanţa de fond că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora, după expirarea mandatului, sunt reluate raporturile de muncă ale persoanelor ce au îndeplinit funcţia de primar.
Această posibilitate acordată aleşilor locali reprezintă o măsură de protecţie a acestora pentru a asigura exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice în care au fost aleşi, pe toată perioada exercitării mandatului nefiind posibilă desfacerea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului.
Faptul că în mod greşit pârâta, nesocotind normele imperative ce reglementează statutul aleşilor locali, a făcut în carnetul de muncă al reclamantului menţiunea greşită referitoare la existenţa unui transfer în interesul serviciului nu poate avea relevanţă în cauză, câtă vreme suspendarea de drept a contractului de muncă al reclamantului a intervenit în baza legii, respectiv art. 37 alin. (3) din Legea nr. 69/1991 şi art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 104 din Legea nr. 393/2004.
Având în vedere că reclamantul a adus la cunoştinţă recurentei-pârâte încetarea cauzei de suspendare a contractului său de muncă şi a solicitat reluarea activităţii, această operaţiune trebuia să intervină de drept, potrivit art. 106 din Legea nr. 393/2004, astfel încât soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
(Judecător Mioara Iolanda Grecu)
