În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat sa fie obligat pârâtul sa plateasca diferenta de cota de contributie la bugetul asigurarilor sociale de stat, de la conditii normale de munca la conditii deosebite de munca, începând cu 01.10.2005 pâna la zi si în continuare.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, În conformitate cu art.13 din OUG nr.115/2004 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2005 a Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza în conformitate cu aceste dispozitii legale, aprobat prin OMS nr.721/2005 reclamantilor li s-au acordat în totalitate, sporurile la salariul de baza.
Potrivit prevederilor art.13 din Legea nr.125/2005 locurile de munca cu conditii deosebite, sporurile aferente la salariile de baza si altele se stabilesc prin regulament aprobat prin Ordinul Ministerului Sanatatii.
Conform prevederilor Regulamentului aprobat prin OMS nr. 721/2005, locurile de munca din cadrul sectiilor unde îsi desfasoara activitatea reclamantii sunt definite ca locuri de munca în care activitatea se desfasoara în conditii vatamatoare si deosebit de periculoase si ca atare pârâtul le-a acordat sporuri la salariul de baza refuzând în mod nejustificat a le achita si diferenta de cota de contributie la bugetul de asigurari sociale datorata conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale modificata si completata, aceste cote fiind stabilite anual prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat, conform prevederilor art.18 alin.3 din aceeasi lege.
De altfel, pârâtul recunoaste ca acesti angajati îsi desfasoara activitatea în conditii deosebit de periculoase, iar ca urmare le-a acordat sporurile aferente la salariu, însa refuza nejustificat si fara temei legal sa plateasca diferenta de cota de contributie la bugetul asigurarilor sociale de stat aferenta, de la conditii normale de munca la conditii deosebit de periculoase.
Conform prevederilor art.40 alin2.lit.f din Codul Muncii pârâtul, în calitate de angajator, are obligatia „sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate în sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, în conditiile legii.”
