Legea nr. 19/2000 – art. 128
Potrivit prevederilor art. 128 din Legea nr. 19/2000, ajutorul de deces reglementat de art. 126 se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel că, în cauzele având ca obiect plata sumelor cuvenite cu acest titlu, angajatorul este lipsit de legitimare procesuală pasivă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1045 din 2 mai 2006
Prin sentinţa civilă nr. 519 din 6 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, s-a admis cererea reclamantei T.S.G. împotriva pârâtei S.C. „R.” S.R.L. R., a fost obligată pârâta la plata sumei de 151 RON, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către soţul defunct al acesteia, precum şi la plata sumei de 9.400.000 lei ROL, cu titlu de ajutor de deces.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din probele administrate că soţul reclamantei a fost angajatul societăţii pârâte, până la data decesului său, survenit la 24.11.2005, iar pentru perioada ianuarie – iunie 2005, acesta mai avea dreptul la 9 zile de concediu de odihnă, pe care nu le-a efectuat.
În temeiul dispoziţiilor art. 141 alin. 4 din Codul muncii, raportat la dispoziţiile art. 162 alin. 2 din Codul muncii, s-a apreciat întemeiată cererea privind compensarea în bani a concediului de odihnă, în sumă de 151 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 512/2004 raportat la art. 126 din Legea nr.19/2000, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 9.400.000 lei ROL, ajutor de deces.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii petitului referitor la plata ajutorului de deces.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi art. 3041 C. pr. civ., critică hotărârea sub aspectul nelegalităţii referitor la cererea pentru acordarea ajutorului de deces, care nu poate fi stabilit în sarcina pârâtei, ci potrivit dispoziţiilor pct. 6 din Ordinul nr. 340/2001, în sarcina caselor teritoriale de pensii.
Recursul este fondat.
Prima instanţă, admiţând petitul privind plata sumei de 9.400.000 lei ROL, cu titlu de ajutor de deces în favoarea reclamantei, a stabilit greşit calitatea pârâtei-angajator, de plătitor a acestui drept de asigurări sociale, întrucât dispoziţiile art. 126 – 128 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, raportat la dispoziţiile pct. 4 lit. g, din Ordinul nr. 340/2001, stabilesc cine este plătitorul de drepturi de asigurări sociale.
Faţă de acestea, se constată că hotărârea primei instanţe este nelegală, în ceea ce priveşte cererea pentru plata ajutorului de deces şi în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., urmează a se admite recursul declarat de către pârâtă, se va modifica în parte sentinţa civilă nr. 519/06.03.2006 a Tribunalului Caraş-Severin, în sensul că, se va respinge cererea având ca obiect plata ajutorului de deces, în baza dispoziţiilor legale mai sus analizate.
