Art. 9 din Statutul societatii prevede de asemenea ca AGA are atributii în modificarea statutului ori de cate ori este necesar iar printre situatiile enumerate se afla si aceea de “înfiintarea/desfiintarea unor sedii secundare”.
Art. 9 din Statutul societatii prevede de asemenea ca AGA are atributii în modificarea statutului ori de cate ori este necesar iar printre situatiile enumerate se afla si aceea de “înfiintarea/desfiintarea unor sedii secundare”.
În exercitarea acestor prerogative, AGA a aprobat în sedinta din 25.07.2008 „programul de reorganizare si restructurare teritoriala a CNLR SA pe perioada 1008-2013”, program prin care s-a modificat structura organizatorica a companiei prin desfiintarea sucursalelor si înfiintarea centrelor de profit , proces în care s-a dispus si radierea sucursalei zonale Constanta.
Prin cererea înregistrata sub nr. 10980/118/2008, reclamantul B.A.C. a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea vremelnica a concursului organizat de pârâta Loteria Româna SA. Bucuresti, pentru ocuparea posturilor de director Centru de profit, programat în perioada 20 – 21.12.2008, pâna la solutionarea irevocabila a actiunii vizând anularea concursului aratând ca acest concurs încalca prevederile pct. N din contractul individual de nr. 341/2004 si art. 51-53 din CCM/2008 si CCMUN.
La termenul din 30.01.2009, reclamantul si-a modificat cererea de chemare în judecata, solicitând, pe calea dreptului comun:
– constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 302/12.01.2009 de încetare a contractului individual de munca;
– reintegrarea în munca si obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti de la data concedierii pâna la data reintegrarii efective; cu cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
De asemenea, reclamantul a înregistrat sub nr. 10981/118/2008 si actiunea având ca obiect anularea concursului pentru ocuparea posturilor de director centru de profit programat în perioada 20-21.12.2008.
La termenul din 13.02.2009 instanta de fond a conexat cele doua cereri conform art. 163 cod proc. civila.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea actiunii, precizându-se ca CNLR S.A. este o societatea comerciala cu capital integral de stat iar prin hotarârea Consiliului de Administratie din data de 08.03.2007 s-a aprobat cu unanimitate de voturi organigrama modificata a societatii si regulamentul de organizare si functionare al acesteia, la nivel central în functie de constatarile ANAF prin procesul-verbal de control financiar din 22.02.2007.
Astfel, reorganizarea a fost ceruta de catre organele de control ANAF prin Dispozitia obligatorie nr. 8436/7.03.2007, iar în urma demararii procedurii a fost publicat Regulamentul integral pe site-ul Companiei, alaturi de anuntul de concurs cu toate detaliile privind conditiile si procedura de desfasurare.
Prin circulara nr.247/21.11.2008, comunicata tuturor unitatilor din teritoriu, a fost realizata informarea cu privire la aprobarea de catre AGA a Programului de reorganizare si înfiintarea a 41 de centre de profit judetene, precum si cu privire la intentia companiei de a-si proteja salariatii existenti. Toti conducatorii unitatilor teritoriale ale CNLR au fost astfel convocati pentru data de 5.12.2008, în vederea discutarii interactive a aspectelor legate de acest proces, fiind date lamuririle necesare.
Din acest punct de vedere, parata considera ca reclamantul îsi exercita abuziv drepturile procesuale câta vreme a participat la aceasta întâlnire, dar a refuzat sa se înscrie la concurs împreuna cu alti sase directori de sucursale zonale, considerând ca AGA nu are dreptul sa organizeze un asemenea concurs si ca postul nou înfiintat le revine de drept.
Pârâta a mai aratat ca masurile luate privesc cresterea competitivitatii companiei, eficientizarea activitatii acesteia, si ca instantele nu au abilitarea, astfel cum s-a retinut prin decizia nr. 447/2005 a ICCJ, sa cenzureze hotarârile adunarii generale pe criteriul oportunitatii sau al profitabilitatii masurii luate.
Prin încheierea din 13.02.2009 a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii cererii modificatoare, prin prisma prevederilor art. 132 cod proc. civila, deoarece aceasta modificare s-a realizat în conditiile art. 134 cod proc. civila.
C.G. s.a. au formulat cereri de interventie în interes alaturat pârâtei la termenul din 19.12.2008. Prin aceste cereri de interventie s-a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca nefondata, în considerarea legalitatii concursului organizat de CNLR.
Aceste cereri au fost respinse în raport de disp. art. 49 cod proc. civila, întrucât obiectul actiunii modificate a vizat anularea deciziei de concediere, situatie în raport cu care intervenientii nu îsi justifica interesul.
Prin sentinta civila nr.487/10.04.2009, Tribunalul Constanta a respins ca nefondate actiunile conexe astfel cum au fost modificate si precizate de reclamantul B.A.C.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin hotarârea Consiliului de Administratie al din 15.04.2008 s-a avizat Referatul privind ,,Programul de restructurare si reorganizare teritoriala a CNLR S.A. pe perioada 2008 – 2013’’si în temeiul acestui document s-a aprobat în Adunarea Generala a Actionarilor din 25.07.2008, înfiintarea a 42 de centre judetene de profit, cu modificarea corespunzatoare a Statutului CNLR S.A.
Reclamantul s-a referit, pe de o parte, la imposibilitatea modificarii de catre Adunarea generala, a organigramei CNLR S.A. aprobata prin actul normativ de înfiintare, iar pe de alta parte la caracterul nereal si inoportun al masurii de reorganizare.
S-au respins aceste aparari retinându-se ca, potrivit Statutului CNLR S.A. aprobat prin O.U.G. nr. 159/1999, Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere al Loteriei Române care decide asupra activitatii acesteia si asupra politicii economice având astfel, abilitata sa ia masurile necesare pentru reorganizarea activitatii companiei, iar în absenta unei hotarâri judecatoresti vizând nelegalitatea acestei decizii, masura nu poate fi apreciata ca fiind dispusa cu încalcarea legii.
Cât priveste oportunitatea masurii de reorganizare, s-au avut în vedere prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii, care la data initierii procedurii reorganizarii companiei operau în forma modificata prin O.U.G. nr. 55/2006.
Potrivit acestui text, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Alin. 2 stabileste ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Prin urmare, la data procedurii de reorganizare, de stabilire a concursului si de emitere a deciziei de concediere contestate în prezenta cauza, nu mai erau incidente prevederile anterioare ale art. 65 Codul muncii, conform cu care încetarea contractului prin concediere pentru acest motiv trebuia sa fie determinata de desfiintarea locului de munca impusa în mod obligatoriu de existenta si probarea unor dificultati economice, de transformari tehnologice sau de reorganizarea activitatii.
S-a constatat astfel, ca sustinerile reclamantului sunt nefondate, întrucât desfiintarea postului sau a fost determinata de adoptarea planului de restructurare – care a condus la disparitia formelor anterioare de organizare teritoriala cu descentralizarea structurii organizatorice fata de centru si adoptarea unui nou sistem de de gestiune.
S-a concluzionat în sensul ca, desfiintarea postului ocupat de reclamant în baza unui contract individual de munca nu a constituit o masura abuziva, nereala si nefundamentata, cu atât mai mult cu cât noile functii nu mai puteau fi ocupate decât în baza unui contract de mandat, în considerarea unor criterii manageriale urmarite prin organizarea concursului si sub acest aspect, nu are relevanta faptul ca atributiile specifice noului post (director centru de profit) se regasesc în esenta si pe fisa postului ocupat de reclamant, întrucât acest aspect nu infirma desfiintarea efectiva a postului.
Dealtfel, optiunea participarii la concurs revenea mai multor angajati, nefiind pusa în discutie o simpla înlocuire a titulaturii functiei, motiv pentru care organizarea concursului si ocuparea noilor posturi în aceasta maniera reprezenta o necesitate obiectiva si o cerinta a legii iar oferirea noilor pozitii în organigrama, vechilor salariati este exclusa.
Faptul ca acest demers al angajatorului a coincis cu emiterea deciziei de concediere nu confera acestuia caracter nelegal, ci, dimpotriva, atesta disponibilitatea pârâtei de a permite reclamantului care nu a optat pentru concurs de la început sa poata participa la selectie pentru unul din posturile ramase vacante.a solicite sprijinul AJOFM câta vreme s-a probat ca în cadrul unitatii mai erau locuri vacante, dar sub rezerva ocuparii lor prin concurs.
Întrucât pârâta a facut dovada existentei unei reorganizari reale si serioase, care a generat desfiintarea nu doar a postului ocupat de reclamant, ci si a tuturor posturilor de aceeasi natura existente în vechea organigrama a CNLR S.A., cu consecinta crearii unor noi functii de conducere, ocupate în urma unui concurs si prin încheierea ulterioara a unui contract de mandat instanta a apreciat ca actiunile conexe ale reclamantului sunt nefondate.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant, care a formulat urmatoarele critici:
1. – O prima problema rezolvata în mod gresit de catre instanta de fost a fost aceea a posibilitatii modificarii de catre Adunarea generala a Companiei Nationale Loteria Româna S.A. a organigramei aprobate prin actul normativ de înfiintare.
Instanta a retinut ca potrivit Statutului C.N.L.R. S.A. aprobat prin OUG nr.159/1999, Adunarea generala a actionarilor este organul de conducere al Loteriei Române care decide asupra activitatii acesteia si asupra politicii economice.
Prin urmare, acest for ar avea abilitarea de a lua masurile necesare pentru reorganizarea activitatii companiei, iar în absenta unei hotarâri judecatoresti vizând nelegalitatea acestei decizii, masura nu poate fi apreciata ca fiind dispusa cu încalcarea legii.
Apreciaza ca aceste consideratii sunt nelegale având în vedere ca Statutul CNLR – SA a fost adoptat prin OUG nr.159/1999, iar în anexa A la statut este cuprinsa Lista cuprinzând unitatile fara personalitate juridica din structura Companiei Nationale Loteria Româna SA.
În mod evident modificarea acestei anexe se putea face numai prin modificarea actului normativ.
Afirmatia instantei potrivit cu care, în lipsa unei hotarâri judecatoresti de anulare a hotarârii A.G.A., nu poate constata nelegalitatea acesteia, nu poate fi primita, deoarece poate sa constate nelegalitatea acesteia pe cale incidentala si sa o lipseasca de efecte juridice în ceea ce priveste obiectul litigiului de fata.
2.- În ce priveste nulitatea deciziei de desfacere a contractului de munca raportat la lipsa unei cauze reale si serioase:
Asa cum rezulta din toate actele pârâtei, cauza reorganizarii este reprezentata de dispozitia ANAF nr.8436/07.03.2007, astfel: „reorganizarea Companiei la nivel central si teritorial si transformarea Sucursalelor Zonale în centre de profit, prin transferul managementului activitatii desfasurate de Centrele de lucru si a administrarii si gestionarii activitatii si resurselor Centrelor de lucru” care la acest moment este doar partial implementata, prin reorganizarea la nivel central.
A.N.A.F., conform art.5 alin.1 din H.G. nr.495/2007, este autorizata în îndeplinirea atributiilor sale „sa dea agentilor economici ca urmare a controlului, dispozitii cu caracter obligatoriu pentru luarea masurilor de respectare a legii”, ori nu se poate stabili sub nici un aspect încalcarea legii prin forma de organizare a companiei, când aceasta forma este statuata prin lege – OUG nr.159/1999.
Elementul esential al dispozitiilor ANAF era „cresterea performantelor economice” si de asemenea, scaderea cheltuielilor la 1000 de lei venituri, dar modul cum aceasta dispozitie a fost interpretata si pusa în practica a dus la un rezultat contrar recomandarilor facute de catre aceasta.
3.- În mod eronat instanta de fond a retinut ca numarul de posturi s-a redus, când rezulta în mod evident ca acesta s-a marit, astfel recunoscut chiar de intimata prin raspunsul la interogatoriu, astfel ca sanctiunea care intervine, potrivit legii este nulitatea absoluta a deciziei de concediere, care are caracter nelegal si netemeinic.
Desfiintarea locului de munca al reclamantului a vizat de fapt persoana si nu functia.
Din punct de vedere al obiectivitatii si impartialitatii demersului de selectare a personalului cu atributii de conducere ce urma sa fie desemnat în urma reorganizarii, angajatorul nu a respectat principiul egalitatii de sanse si aplicarea unui tratament nediscriminatoriu, având în vedere ca reorganizarea a fost dispusa atât la nivel teritorial cât si central, astfel încât directorii executivi din centrala nu au fost supusi examinarii în conditiile în care organigrama aparatului central a fost modificata în sensul desfiintarii anumitor directii si înfiintarii altora prin comasarea anumitor servicii si implicit sporirea responsabilitatilor.
În urma reorganizarii, singurele functii conditionate a fi ocupate prin concurs au fost cele de director executiv, cu toate ca, si contabilii sefi ai fostelor Sucursale zonale aveau atributii de conducere, dar în acest caz posturile nou înfiintate, având atributii de conducere în compartimentul economic, au fost oferite de catre angajator fara concurs.
4.- Încalcarea prevederilor legale privind oferirea unui loc de munca de catre pârâta.
Dispozitiile art.64 alin.1 Codul muncii, care instituie obligatia angajatorului de a oferi un loc de munca vacant pentru cazuri de concediere ce tin de persoana salariatului, trebuie aplicate si în situatiile vizate de art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere ca relatiile de munca se întemeiaza pe principiul bunei-credinte si al garantarii dreptului la protectia împotriva somajului.
Mai mult, exista obligatia de diligenta subsecventa a angajatorului de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca în vederea redistribuirii salariatului, existenta acestei obligatii fiind rezultatul interpretarii a fortiori a dispozitiilor art.64 alin.2 Codul muncii.
5.- Privitor la data de organizare a concursului – 20-21.12.2008, postul de director executiv al subunitatii teritoriale pe raza judetului Constanta nu putea fi vacant si prin urmare scos la concurs, deoarece Sucursala zonala Constanta nu fusese desfiintata în conditiile legii prin radiere de la ORC Constanta, astfel încât noua subunitate teritoriala sa poata fi înfiintata,
În concluzie, reclamantului îi era impusa ca singura optiune valabila pentru pastrarea locului de munca, participarea la un concurs pentru un post ce nu era înfiintat si prin urmare vacant conform legii, în cadrul unei subunitati inexistente la acel moment, radierea Sucursalei Zonele si înfiintarea Centrului de profit Constanta producându-se efectiv în luna ianuarie 2009.
Lista de posturi trebuia sa fie inclusa în decizie si nu în perioada de preaviz sa se puna la dispozitia reclamantului lista locurilor vacante la nivelul companiei, potrivite pregatirii profesionale.
6.- Un alt aspect al nelegalitatii rezulta din faptul ca prin Decizia nr.938 s-a dispus ca începând cu 01.01.2009, dl. I.G., consilier în cadrul Compartimentului consilieri sa îndeplineasca functia de director al Centrului de Profit Constanta si Centrului de Profit Galati, pâna la data ocuparii acestor posturi prin concurs, în conditiile în care, potrivit deciziei atacate de reclamant, decizia produce efecte juridice de la data comunicarii sale salariatului si poate fi contestata la Tribunalul Constanta – Sectia conflicte de munca, în termen de 30 de zile calendaristice, de la aceeasi data.
Intentia pârâtei de a face orice pentru ca reclamantul sa nu mai fie salariat al Companiei rezulta si din dispozitia din decizia atacata, potrivit cu care se renunta „de catre angajator în perioada de preaviz la dreptul de a mai solicita salariatului executarea obligatiilor din contractul individual de munca”.
Preavizul este un beneficiu care se acorde salariatului si numai acesta poate sa dispuna de el în sensul ca poate sa renunte în tot sau în parte la beneficiul lui.
Drept urmare, în conformitate cu disp. art.76 din Codul Muncii, potrivit cu care „concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, decizia nr.302/12.09.2009 de încetare a contractului de munca a reclamantului este lovita de nulitate absoluta.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii atacate.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.- Recurentul a ocupat functia de director executiv la Sucursala Zonala Constanta din cadrul CN Loteria Româna S.A. conform contractului individual de munca nr. 341/2004 si deciziei nr. 162/28.04.2004.
Societatea pârâta s-a înfiintat prin OUG nr. 159/1999, iar în anexa la aceasta ordonanta s-au prevazut mai multe sucursale fara personalitate juridica ale CN Loteria Româna S.A.
Totodata s-a emis Statutul companiei care este de asemenea anexa la ordonanta si care reglementeaza modul de functionare si organizare al societatii.
În art. 3 alin. 2 din OUG nr. 159/1999 se prevede ca”Loteria romana îsi constituie sucursale, reprezentante, centre de lucru, agentii si altele asemenea, în tara si în strainatate, unitati fara personalitate juridica, înfiintate prin hotarâre a adunarii generale a actionarilor”.
În exercitarea acestor prerogative, AGA a aprobat în sedinta din 25.07.2008 „programul de reorganizare si restructurare teritoriala a CNLR SA pe perioada 1008-2013”, program prin care s-a modificat structura organizatorica a companiei prin desfiintarea sucursalelor si înfiintarea centrelor de profit, proces în care s-a dispus si radierea sucursalei zonale Constanta.
Asadar, nu poate fi retinuta critica recurentului în referire la nelegalitatea modificarii listei cu unitatile fara personalitate juridica, deoarece hotarârea adoptata de AGA a respectat întocmai dispozitiile statutare.
– Cu privire la “nulitatea deciziei de desfacere a contractului de munca raportat la lipsa unei cauze reale si serioase”, Curtea retine:
Potrivit art. 65 alin 2 Codul muncii desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Textul de lege nu permite încetarea contractului de munca din vointa unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv si care îngradesc dreptul la munca.
Aceste dispozitii sunt în concordanta cu dispozitiile art. 24 litera “a” din Carta sociala europeana care reglementeaza “dreptul lucratorilor de a nu fi concediati fara un motiv întemeiat”.
Cauza reala presupune ca aceasta sa aiba un caracter obiectiv, adica sa fie generata de dificultati economice, transformari tehnologice sau reorganizarea societatii.
Cauza este serioasa atunci când este precisa si reprezinta adevaratul motiv al concedierii neavând rolul de a disimula existenta unui alt motiv.
Decizia de reorganizare a companiei a apartinut Adunarii generale a actionarilor ca organ de conducere iar reorganizarea presupune adoptarea acelor masuri necesare pentru optimizarea activitatii pentru a deveni una profitabila ceea ce , în unele cazuri implica desfiintarea sau transformarea unor posturi.
Instanta nu poate sa intervina în strategia de reorganizare al societatii si nu poate cenzura acest proces prin mentinerea unor posturi deoarece aceasta ar însemna sa se substituie organelor de conducere ale societatii.
În raport de probele administrate, instanta nu putea decât sa constate ca postul ocupat de reclamant a fost suprimat datorita unor cauze reale si serioase, nefiind îndreptatita sa intervina asupra motivelor care l-au determinat pe angajator sa procedeze la reorganizarea propriei sale activitati.
– Nu se poate retine nici critica referitoare la caracterul subiectiv al masurii si anume ca aceasta desfiintare a postului a vizat persoana reclamantului si ca în realitate a avut loc o crestere a numarului de posturi si nicidecum o reducere, deoarece asa cum a constatat si instanta de fond, reorganizarea unei institutii presupune luarea acelor masuri care duc la eficientizarea activitatii ceea ce înseamna ca urmare acestui proces, se pot suprima din schema de personal unele posturi si se pot crea în acelasi timp alte posturi.
Reclamantul ocupa functia de director executiv al CN Loteria Romana SA –Sucursala Zonala Constanta si la nivelul acestor functii – de director – trebuie analizata schema de personal. Ori din moment ce s-au desfiintat toate sucursalele zonale, printre care si sucursala al carei director era reclamantul, instanta nu poate face trimitere la alt gen de posturi create de parata deoarece posturile nou create erau în cadrul unor noi structuri, respectiv centrele de profit.
Pentru ocuparea posturilor de directori ale acestor centre de profit, s-a agreat procedura ocuparii prin concurs si aceasta procedura nu este una nelegala din moment ce fiecare sucursala era condusa de 3 persoane cu functii de conducere (director executiv, director adjunct si sef) iar centrul de profit este condus de un singur director. Prin urmare nu era posibil ca toti directorii sucursalelor sa ocupe aceeasi functie si în cadrul centrelor de profit nou înfiintate în conditiile în care nu erau suficiente posturi pentru o astfel de functie.
În acest context, posturile de director urmau sa fie ocupate prin concurs iar reclamantului i s-a transmis lista posturilor vacante din companie putând opta pentru unul din aceste posturi în perioada termenului de preaviz.
De asemenea, i s-a comunicat odata cu decizia nr. 302/12.01.2009, ca se va organiza concurs pentru ocuparea postului de director centru de profit Constanta, în data de 22-23.01.2009, la care putea participa si reclamantul ceea ce înseamna ca acesta a luat cunostinta de acest concurs înainte de a avea loc si respectiv, dupa data radierii Sucursalei Zonale Constanta care s-a dispus prin încheierea nr. 10469/09.01.2009.
Nu se poate retine vreun motiv de nulitate al deciziei nici din perspectiva nerespectarii disp. art. 74-d Codul muncii deoarece acest text de lege face trimitere expresa la situatiile reglementate de art. 64 text care, la rândul sau prevede alte situatii de încetare a contractului de munca, diferite de cea a reclamantului.
Pentru aceste motive criticile e la pct. 3 si 4 si 5 din motivele de recurs vor fi respinse ca nefondate.
– În decizia nr. 302/12.01.2009 s-a mentionat ca “în perioada de preaviz, angajatorul renunta la dreptul de a mai solicita salariatului executarea obligatiilor din contractul individual de munca încheiat pentru functia de director detinuta pana la 31.12.2008, salariatul urmând a fi remunerat potrivit salariului de încadrare din contractul individual de munca, salariu care nu va suferi nicio modificare în aceasta perioada”
În referire la aceasta mentiune din decizie, recurentul afirma ca societatea i-a încalcat dreptul pe care legea îl atribuie salariatului – de a renunta sau nu la beneficiul preavizului.
Nu se poate retine aceasta critica deoarece art. 79 (7) din Codul muncii prevede: “contractul individual de munca înceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale sau partiale de catre angajator la termenul respectiv”.
Prin urmare, angajatorul poate renunta la preaviz dar cu conditia achitarii drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz deoarece alin. (5) din acelasi articol prevede ca “pe perioada preavizului, contractul de munca continua sa îsi produca efectele” ceea ce presupune plata salarului pentru perioada de preaviz în care si salariatul este obligat sa îsi respecte obligatiile din contract. Faptul ca, reclamantul a încasat drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, cu toate ca nu a lucrat în acea perioada, nu echivaleaza cu încalcarea vreunui drept reglementat de dispozitiile legale mai sus aratate.
Pentru aceste considerente, instanta constata ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile art.76 Codul muncii, decizia emisa de pârâta fiind legala si temeinica si în temeiul art. 312 cod procedura civila recursul declarat împotriva sentintei civile nr.487/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta, urmeaza a fi respins ca nefondat.
În ce priveste cererea intimatei parate de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata, Curtea constata ca la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovada a cheltuielilor efectuate de aceasta parte în legatura cu solutionarea recursului de fata, astfel ca în raport de dispozitiile art. 274 cod procedura civila si aceasta cerere va fi respinsa ca nefondata.
