C. civ. 1864, art. 1201
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. 1864, „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
în ceea ce priveşte obiectul, acesta reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii, care se delimitează şi în raport de scopul urmărit de parte prin promovarea acţiunii, astfel că instanţa nu se raportează la cuvintele folosite de reclamant, ci la pretenţia concretă, care poate fi exprimată în diverse moduri.
Scopul urmărit de reclamant este reintegrarea sa în funcţie şi plata despăgubirilor prevăzute de art. 78 C. muncii, ceea ce înseamnă că acesta constituie obiectul cauzei. Valabilitatea actelor care au stat la baza încetării raporturilor de muncă nu se analizează de sine stătător, ci în cadrul litigiului de muncă prin care reclamantul tinde la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. muri. şi asig. soc.,
dec. nr. 6403 din 19 octombrie 2011
Prin cererea formulată la data de 01.05.2007, înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, Secţia civilă, sub nr. 65/116/2007, reclamantul L.M., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu şi N.C., director general al pârâtei C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, a solicitat să se constate nulitatea
absolută a desfiinţării de către conducerea executivă a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, prin directorul său general, pârâtul N.C., a postului de muncă de şef birou mecano-energetic din Sucursala Călăraşi, pe care el l-a deţinut; să se constate nulitatea absolută a redistribuirii sale în funcţia de inginer la serviciul hidrotehnic cu data de 01.08.2000; să se constate nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi în Agenţie; să se dispună reîncadrarea sa în funcţia de şef birou mecanico-energetic din Sucursala Călăraşi; să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor să-i plătească toate drepturile salariale de care a fost lipsit nelegal în perioada 01.08.2000 şi până la data efectivă a reîncadrării sale; să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000; să se constate nulitatea absolută a executării silite din perioada 28.07.2000-01.08.2000, efectuată în baza hotărârii nr. 6/27.07.2000 a adunării generale a acţionarilor pârâtei.
Prin cererea completatoare depusă de reclamantul L.M. la dosarul cauzei, la data de 12.03.2007 s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, motivat de faptul nu i s-a comunicat nicicând de către aceasta decizia fară număr din 10.10.2000, în baza căreia s-ar fi încheiat contractul de muncă al reclamantului.
Prin încheierea de şedinţă din 05.04.2007, Tribunalul Călăraşi a dispus, în baza art. 165 C. proc. civ., disjungerea din cauză a capetelor de cerere privind nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu în agenţie şi nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, formându-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. 1379/116/2007 din data de 05.04.2007, ce a fost transpus la completul specializat în litigii comerciale, dosarul nr. 65/116/2007 fiind suspendat în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
La termenul din 17.04.2007, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa comercială nr. 309/2004 a Tribunalului Giurgiu, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului L.M. şi s-a respins pe acest considerent acţiunea de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor nr. 6/27.07.2000, renunţându-se implicit la cererea de suspendare solicitată la termenul anterior, întrucât s-a depus la dosar decizia comercială nr. 2578/2006, pronunţată în dosarul nr. 246/1/2006, prin care s-au admis recursurile declarate de pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Bucureşti şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu împotriva
deciziei nr. 746/01.11.2005 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, pe care a modificat-o, în sensul că a respins apelul declarat de revizuientul L.M. împotriva sentinţei nr. 35/17.02.2005 a Tribunalului Giurgiu, arătându-se că cererea de revizuire a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 35/2005 a Tribunalului Giurgiu.
La termenul din 08.05.2007, reclamantul şi-a restrâns acţiunea, arătând că renunţă la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr. 6/2000, emisă de pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, men-ţinându-şi celelalte două capete de cerere privind nulitatea absolută a executării silite a acestei hotărâri efectuată în intervalul cuprins între
28.07.2000 şi 01.08.2000 şi privind nulitatea absolută a măsurii de transformare a Sucursalei Călăraşi în agenţie şi a solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, arătând că în cauză nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, întrucât sentinţa comercială nr. 309/2004 a Tribunalului Giurgiu nu cuprinde o soluţie asupra fondului cauzei, ci o soluţie dată unei excepţii procedurale ce nu se bucură de autoritate de lucru judecat şi, în plus, temeiul de drept invocat în cele 2 acţiuni este diferit (anularea hotărârii A.G.A. şi respectiv constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. şi a măsurilor subsecvente emiterii acesteia).
La termenul din 17.04.2007, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa comercială nr. 309/2004 a Tribunalului Giurgiu, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului L.M. şi s-a respins pe acest considerent acţiunea de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor nr. 6/27.07.2000, renunţându-se implicit la cererea de suspendare solicitată la termenul anterior, întrucât s-a depus la dosar decizia comercială nr. 2578/2006, pronunţată în dosarul nr. 246/1/2006, prin care s-au admis recursurile declarate de pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Bucureşti şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu împotriva deciziei nr. 746/01.11.2005 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul declarat de revizuientul L.M. împotriva sentinţei nr. 35/17.02.2005 a Tribunalului Giurgiu, arătându-se că cererea de revizuire a fost respinsă prin sentinţa comercială nr. 35/2005 a Tribunalului Giurgiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1311/12.05.2010, Tribunalul Călăraşi, Secţia civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu; a respins cererea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu
pârâţii Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu SA şi N.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Soluţionând cauza comercială ce a format obiectul noului dosar format nr. 1379/116/2007, format vechi 1636/C2007 din data de 05.04.2007 (în urma disjungerii din dosarul nr. 65/116/2007), Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa comercială nr. 2312/06.11 2007, a luat act de renunţarea reclamantului L.M. la judecarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, emisă de pârâtă. A respins acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâţilor Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu şi N.C. ca fiind lipsită de interes.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul L.M. a îndeplinit funcţia de şef birou mecano-energetic în cadrul Sucursalei Călăraşi, aparţinând pârâtei Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu. Adunarea Generală a Acţionarilor a hotărât în data de 27.07.2000, prin hotărârea nr. 6, redimensionarea posturilor din organigrama Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, transformând Sucursala Călăraşi în Agenţie. Hotărârea A.G.A. nr. 6/27.07.2000 privind redimensionarea posturilor şi noua organigramă a fost transmisă, împreună cu adresa nr. 1492/2000, Sucursalei Călăraşi, aparţinând pârâtei cu menţiunea că personalul ce ocupă în prezent posturile supuse restructurării poate opta, până la data de 01.08.2000, pentru ocuparea posturilor vacante.
Reclamantul L.M. a fost restructurat pe postul de inginer al Serviciului hidrotehnic, deci acesta a luat la cunoştinţă de măsurile dispuse prin hotărârea A.G.A. nr. 6/2000, întrucât, începând cu data de
01.08.2000 (conform menţiunilor existente în carnetul său de muncă), a ocupat acest post existent în organigrama valabilă de la aceea dată până la 09.10.2000, când şi-a prezentat demisia din acest post.
Prin adresa 56/09.01.2001, Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu a solicitat Registrului Comerţului de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Giurgiu transformarea Sucursalei Călăraşi în Agenţie, cu un număr de 16 posturi, şi radierea înregistrării sucursalei, depunând actul adiţional nr. 38/09.01.2001 şi hotărârea adunării generale a acţionarilor nr. 6/2000, eliberându-se certificatul de radiere nr. 2/09.01.2001.
S-a reţinut că prin prezenta acţiune se contestă măsurile de aducere la îndeplinire a hotărârii A.G.A. nr. 6/2000, mai precis executarea acesteia mai înainte de menţionarea ei în şi efectuarea publicităţii sale în Monitorul Oficial al României, invo-cându-se de către reclamant nerespectarea de către pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu a dispoziţiilor art. 130 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990 republicată (în forma existentă la data respectivă), care prevăd că nicio hotărâre a adunării generale a acţionarilor nu va putea fi executată mai înainte de aducerea la îndeplinire a formalităţilor prevăzute de alin. (4) pentru opozabilitatea acestor hotărâri faţă de terţi.
In raport de aceste dispoziţii, instanţa de fond a concluzionat că hotărârile adunării generale a societăţii pe acţiuni nu sunt executorii până la îndeplinirea acestor formalităţi, dar sunt valabile câtă vreme nu au fost anulate, întrucât înregistrarea menţiunii are doar caracter de opozabilitate faţă de terţi, menită să asigure cerută de lege, şi nu caracter constitutiv, cum îl are înmatricularea pentru constituirea societăţii.
A reţinut că o hotărâre adoptată în adunarea generală, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin statut (iar conform art. 15 din Statutul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, aceasta are competenţa de a aproba restructurarea companiei), are în principal două categorii de efecte:
a) efectele imediate, independente de înregistrarea menţiunii respective în Registrul Comerţului, cum ar fi: aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin hotărârea respectivă (cum este în speţă restructurarea personalului); obligarea administratorului la îndeplinirea formalităţilor de înregistrare a menţiunilor la Registrul Comerţului; drepturile fiecărui creditor social sau al oricărei persoane prejudiciate de a formula opoziţie contra hotărârii respective în termen de 30 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial (în cazul în care nu a luat cunoştinţă anterior de conţinutul acesteia). Aceste efecte se produc din momentul în care hotărârea a fost luată în condiţiile legii şi nu depind de înregistrarea menţiunii la Registrul Comerţului;
b) a doua categorie de efecte presupune modificarea propriu-zisă a actelor constitutive, care se realizează în momentul îndeplinirii formalităţilor cerute de lege. Acest din urmă efect nu presupune că prin neefectuarea publicităţii cerute de lege efectele imediate ale hotărârii generale a acţionarilor nu se produc, deoarece lipsirea totală de efecte a unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor se poate
produce doar în ipoteza anulării ei conform art. 131 (la îndemâna doar a acţionarilor) sau în condiţiile admiterii opoziţiei formulate conform art. 61-62 din Legea nr. 31/1990 de către alte persoane prejudiciate.
Analizând acţiunea reclamantului numai din prisma dispoziţiilor legale sus-menţionate, instanţa de fond a constatat că, la momentul promovării acestei acţiuni, reclamantul nu avea un interes legitim, personal şi actual pentru a invoca nulitatea punerii în a hotărârii A.G.A. nr. 6/2000, atât în ceea ce priveşte transformarea Sucursalei Călăraşi în Agenţie, cât şi a măsurii restructurării personalului dispusă prin aceasta, deoarece acesta nu justifică folosul practic şi imediat pe care l-ar obţine de pe urma pronunţării unei astfel de hotărâri judecătoreşti în condiţiile în care încetarea raporturilor sale de muncă cu pârâta s-a făcut printr-un act unilateral de voinţă, în urma demisiei şi nicidecum în urma restructurării, situaţie în care a apreciat ca întemeiată excepţia invocată de pârâtă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul L.M., apel care a fost respins prin decizia comercială nr. 505/21.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că în mod corect a retinut instanta de fond că reclamantul nu are interes în a solicita nulitatea executării silite a Hotărârii A.G.A. C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 6/2000, prin care s-a dispus restructurarea companiei şi implicit, reintegrarea sa pe postul deţinut de acesta, întrucât, din actele depuse la dosarul cauzei, reclamantul a încetat raporturile de muncă pe care le avea prin demisia depusă sub nr. 1917/10.10.2000.
In aceste condiţii, Curtea de apel a concluzionat că, de vreme ce reclamantul şi-a depus demisia din postul deţinut în cadrul companiei, acesta nu mai justifică un interes legitim în promovarea cererii sale şi ca atare, hotărârea atacată a fost corect solutionată de instanta de fond.
împotriva decizici Curţii de Apel Bucureşti reclamantul a declarat recurs, ce a fost admis prin decizia comercială nr. 210/22.01.2010,
pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se anularea în parte a sentinţei civile nr. 2312/06.11.2007 a Tribunalului Călăraşi, în sensul că a declarat competenţa de soluţionare a capetelor 2 şi 3 în favoarea Tribunalului Călăraşi, în vederea soluţionării în completul prevăzut de lege pentru litigiile de muncă, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la renunţarea la judecata capătului 1 al cererii.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că obiectul acţiunii introductive, prin care reclamantul solicită reînca
drarea în postul deţinut la companie anterior reorganizării şi plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite pc perioada Ol .08.2000 şi până la reîncadrarea efectivă în funcţie, vizează raporturile de muncă stabilite între reclamant, în calitate de angajat, şi pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, angajator.
A reţinut că instanţa de fond comercială trebuia să stabilească dacă cele trei capete de cerere cu care a fost învestită reprezintă chestiuni prejudiciale de competenţa jurisdicţiei comerciale, rezolvarea astfel adoptată fiind obligatorie pentru instanţa iniţial învestită, sau dacă ele constituie mijloace de apărare ce pot fi incluse în sensul larg al noţiunii de excepţii, ipoteză în care, potrivit adagiului „judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei'”, instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale va soluţiona şi toate celelalte cereri, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea ar aparţine competenţei unei alte instanţe.
S-a constatat că, deşi acţiunea introductivă are, într-adevăr, nouă capete de cerere, care cel puţin formal, din punctul de vedere al numerotării lor, ar părea capete de cerere de sine stătătoare, dar argumentat subsumate lor, impun concluzia că ele constituie apărările reclamantului, în sprijinul cererii sale de reintegrare în postul deţinut anterior reorganizării cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
Instanţa de control judiciar a concluzionat că, în realitate, prin cererile sale, reclamantul contestă actele care au stat la baza redistribuirii sale într-o altă funcţie, ca urmare a desfiinţării postului deţinut în baza contractului individual de muncă, aspecte care ţin în mod evident de specificul conflictelor de muncă potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 168/1999, modificată, privind soluţionarea conflictelor de muncă, secţiunea 2, art. 43 lit. a).
înalta Curte a reţinut, totodată, că, prin acţiune, reclamantul a contestat şi actul unilateral al demisiei, susţinând că nu a transmis Companiei, la data de 09.10.2000, o cerere cu un astfel de conţinut, în perioada respectivă fiind în concediu medical şi în imposibilitatea de a se deplasa, or, aceste aspecte nu au fost verificate de instanţele comerciale şi nici nu puteau fi verificate din perspectiva competenţei de atribuţiune, astfel că soluţia pronunţată în considerarea demisiei şi în condiţiile în care acest act unilateral de voinţă era contestat, apare ca nelegală.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1191/116/2010 la data de 17.03.2010. Rejudecând, în şedinţa publică din 05.05.2010, instanţa de fond din oficiu a invocat excepţia
autorităţii de lucru judecat, având în vedere următoarea de cauze:
Prin acţiunea depusă la această instanţă la 24.01.2006 şi înregistrată sub nr. 216/C/2006, reclamantul L.M., fost salariat al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu în funcţia de şef birou mecanico-energetic din cadrul Sucursalei Călăraşi, a chemat în judecată pe pârâţii Compania Naţională Administraţia Dunării Fluviale SA Giurgiu şi N.C., Director general al primei pârâte, şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat: să se constate nulitatea absolută a executării silite în perioada 28.07.2000-01.08.2000, efectuată în baza hotărârii nr. 6/27.07.2000 a adunării generale a acţionarilor companiei pârâte, capăt principal de cerere; să se constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 6/27.07.2000 precizată mai sus; să se constate nulitatea absolută a operaţiunilor efectuate de ultimul pârât în registrele sale, în baza aceleiaşi hotărâri, respectiv radierea Sucursalei Călăraşi a primei pârâte; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare acestei executări şi hotărârii invocate. Prin restabilirea situaţiei anterioare, reclamantul înţelege: revenirea agenţiei Călăraşi la statutul de sucursală; reîncadrarea reclamantului în funcţia de şef de birou; obligarea primei pârâte la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lezat.
In şedinţa din 09.05.2006, prima pârâtă, în baza sentinţei comerciale nr. 309/17.06.2004 (dosar nr. 64/com/2004), pronunţată de Tribunalul
Giurgiu, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat. In aceeaşi situaţie, Tribunalul Călăraşi a pus în discuţie şi cererea reclamantului pentru calificarea naturii juridice a acţiunii sale, Tribunalul admiţând că în cauză este vorba despre o acţiune comercială cu motivaţia precizată în practica.
Prin sentinţa comercială nr. 728/09.05.2006, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă pentru aceasta cererea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâţilor Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, N.C. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa comercială nr. 309/17.06.2004, pronunţată în dosarul nr. 64/com/2004 de Tribunalul Giurgiu, a fost soluţionată o acţiune cu aceleaşi capete de cerere ca în prezenta cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. 1864.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, sub nr. 7286/2/2006 şi, prin decizia nr. 522/31.10.2006, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
In fundamentarea soluţiei instanţei, a reţinut că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei cerinţe esenţiale ce rezultă din dispoziţiile art. 1201 C. civ. 1864. Astfel, din conţinutul sentinţei rezultă că obiectul cererii a fost „să se constate nulitatea absolută a procesului de restructurare a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, în baza hotărârii A.G.A. din 27.07.2000”, în timp ce capetele de cerere din cererea de faţă privesc alt obiect juridic şi material, respectiv „nulitatea executării silite” (aceasta având natura unei contestaţii la executare). în ceea ce priveşte identitatea de cauză, s-a reţinut că sentinţa comercială nr. 309/2004 a fost soluţionată prin prisma aplicării dispoziţiilor legale cuprinse în art. 131 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a H.G. nr. 520/1998, iar în cauza de faţă s-au invocat prevederile Codului muncii. Sub aspectul calificării litigiului de faţă drept litigiu comercial, s-a apreciat că Tribunalul a calificat unul din capetele de cerere ca fiind principal, fară să stabilească prin încheiere care ar fi acesta şi fără să motiveze această calificare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, ce a fost
înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, sub nr. 7286/2/2006, şi prin decizia nr. 1436/20.04.2007 s-a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, în mod întemeiat, instanţa de apel a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind că excepţia autorităţii de lucru judccat a fost reţinută în mod greşit, raportat la toate capetele de cerere, în condiţiile în care prin prezenta cerere se contestă şi executarea silită, obiect diferit sub aspectul dreptului material la acţiune, a cărui valorificare o urmăreşte reclamantul, instanţa necercetând astfel fondul. Raportat la conţinutul cererii introductive, expus de reclamant pe parcursul celor 37 de pagini, completată prin cererile precizatoare la numeroasele capete de cerere formulate, se reţine că nu se poate considera că cele două cauze au acelaşi obiect şi cauză, pentru a putea aprecia asupra puterii lucrului judecat.
Instanţa de apel, aplicând dispoziţiile de mai sus, a reţinut corect necesitatea stabilirii exacte a obiectului capetelor de cerere, care sunt principale şi care sunt accesorii şi apoi calificarea litigiului ca fiind comercial sau litigiu de muncă, cu respectarea principiului disponibilităţii procesului civil, reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ. şi a principiului rolului activ, reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. proc. civ. şi ale art. 130 C. proc. civ.
După casarea sentinţei comerciale nr. 728/09.05.2006, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. 2389/116/2007. Prin încheierea de şedinţă din 15.11.2007, Tribunalul Călăraşi a dispus disjungerea din dosarul nr. 2389/116/2007 a capetelor de cerere privind nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu în Agenţie, nulitatea absolută a executării silite de către Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, nulitatea absolută a radierii din Registrul Comerţului a Sucursalei Călăraşi şi nulitatea absolută a înregistrării pârâtei ca Agenţie, formându-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. 3058/116/2007, ce a fost transpus spre competentă soluţionare la un complet specializat în litigii comerciale. Totodată, s-a dispus ca dosarul nr. 2389/116/2007, ce avea ca obiect celelalte capete de cerere (rămase în urma disjungerii) şi care vizau raporturile de muncă dintre reclamant şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, respectiv reîncadrarea reclamantului în funcţia de şef de birou şi obligarea la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lezat, să fie conexat la dosarul nr. 65/116/2007, anterior prezentat.
Concluzionând, în prezenta cauză, potrivit deciziei de casare
nr. 210/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul, completul de asigurări sociale şi litigii de muncă, este sesizat să judece nulitatea actelor ce au stat la baza încetării raporturilor de muncă ale reclamantului (şi anume nulitatea actului unilateral al demisiei, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în Agenţie, nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000) şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior reorganizării, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
In privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, în legătură cu raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu s-au reţinut următoarele:
1. In dosarul nr. 65/116/2007, la care a fost conexat şi dosarul nr. 2389/116/2007, obiectul cauzei l-au constituit (după disjungerea capetelor de cerere privind nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în Agenţie şi nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000) următoarele capete de cerere: constatarea nulităţii absolute a desfiinţării de către conducerea executivă a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, prin directorul său general, pârâtul N.C., a postului de muncă de şef birou mecano-energetic din Sucursala Călăraşi, pe care el l-a deţinut; constatarea nulităţii absolute a redistribuirii sale în funcţia de inginer la serviciul hidrotehnic din data de 01.08.2000; reîncadrarea sa în funcţia de şef birou mecanico-energetic din Sucursala Călăraşi; obligarea în solidar a pârâţilor să-i plătească toate drepturile salariale de care a fost lipsit nelegal în perioada 01.08.2000 şi până la data efectivă a reîncadrării sale; să se constate nulitatea absolută a încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, motivat de faptul că nu i s-a comunicat nicicând de către aceasta decizia fară număr din 10.10.2000, în baza căreia s-ar fi încheiat contractul de muncă al reclamantului.
La data de 08.08.2007, reclamantul L.M., prin cererea formulată, a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr. 65/116/2007, completând cererea de chemare în judecată cu încă două capete de cerere, şi anume: să se constate nulitatea absolută a operării în carnetul său de muncă a încetării raporturilor de muncă cu pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu; să se constate nulitatea absolută a redistribuirii sale în funcţia de inginer la serviciul hidrotehnic.
In motivarea cererii completatoare, reclamantul L.M. a arătat că pârâta nu i-a comunicat nicicând decizia fară număr din 10.10.2000, indicată în carnetul său de muncă, ca fiind actul care a stat la baza încetării contractului său individual de muncă. Reclamantul a mai arătat că decizia nr. 17/18.08.2000 nu i-a fost comunicată nicicând, decizie care este indicată în carnetul său de muncă, ca fiind actul care a stat la baza schimbării sale din funcţia de şef birou în inginer.
Prin sentinţa civilă nr. 2898/21.12.2007, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, completul litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 65/116/2007, au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru jude
cat şi lipsei de interes a acţiunii reclamantului, invocate de pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu. Au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului N.C. şi a prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 24.01.2003, invocată din oficiu. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâţilor Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu şi N.C. Sentinţa civilă nr. 2898/21.12.2007 a rămas definitivă prin decizia nr. 4903/R/05.12.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost respins recursul declarat de către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată (astfel cum a fost precizată şi completată), reclamantul L.M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a desfiinţării postului de şef de birou mecano-energetic din Sucursala Călăraşi; a redistribuirii sale în funcţia de inginer la serviciul hidrotehnic începând cu 01.08.2000; a încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâtă şi a operării în carnetul său de muncă a încetării raporturilor de muncă cu pârâta, precum şi obligarea pârâtei C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, în solidar cu pârâtul N.C., să-i plătească toate salariile lunare în perioada 01.08.2000 până la reîncadrarea sa şi toate premiile anuale, ocazionale şi alte plăţi efectuate în aceeaşi perioadă în calitate de şef birou mecano-energetic din sucursală, precum şi să-i acorde tichetele de masă şi concediile de odihnă cu plata indemnizaţiilor şi primelor aferente acestora.
Cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a desfiinţării funcţiei de şef birou mecano-energetic, a redistribuirii reclamantului în funcţia de inginer la serviciul mecano-energetic, a încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâtă şi a operării în carnetul de muncă al reclamantului a încetării raporturilor de muncă, instanţa de fond a constatat că acestea nu sunt întemeiate, deoarece hotărârea A.G.A. nr. 6/27.07.2000, prin care s-a hotărât redimensionarea posturilor din organigrama C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu şi transformarea Sucursalei Călăraşi în Agenţie a fost atacată de către reclamant, solicitându-se în instanţă anularea acesteia, însă prin sentinţa comercială nr. 309/17.06.2004 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 64/Com/2004 s-a respins acţiunea reclamantului L.M. Accastă sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, fiind totuşi atacată în calea extraordinară de atac a cererii de revizuire,
cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 246/1/2006 pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care, la rândul ei, a fost respinsă.
S-a reţinut astfel că, începând cu data de 09.10.2000, reclamantul L.M. a formulat cerere de demisie, care a fost înregistrată la pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu sub nr. 1917/10.10.2000, acesta uzând astfel de posibilitatea denunţării unilaterale a contractului de muncă, demisia fiind actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă.
S-a arătat că demisia nu trebuie aprobată de către angajator şi nici nu este necesară emiterea unei decizii privind încetarea contractului. Manifestarea de voinţă a salariatului cu privire la încetarea, din iniţiativa sa, a contractului individual de muncă este irevocabilă, retractarea fiind posibilă doar cu acordul expres sau implicit al angajatului.
Referitor la capetele de cerere privind plata drepturilor salariale, plata premiilor anuale, acordarea tichetelor de masă şi a concediilor de odihnă cu indemnizaţiile şi primele aferente, s-a constatat de către instanţă, aşa cum s-a reţinut mai sus, că, pentru perioada anterioară datei de 24.01.2003, respectivele pretenţii sunt prescrise, iar după această dată intervine efectul demisiei pe care reclamantul şi-a dat-o la data de 09.10.2000 şi astfel, între reclamant şi pârâtă nu au mai existat raporturi de muncă, ele încetând odată cu depunerea demisiei.
S-a reţinut în această ipoteză că, în lipsa unui raport juridic de muncă între cele două părţi, reclamant şi pârâtă, acestea nu mai au drepturi şi obligaţii una faţă de cealaltă şi, pe cale de consecinţă, reclamantului nu i se mai cuvin drepturile pe care acesta le-a solicitat a-i fi acordate de pârâtă.
2. In cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3058/116/2007, disjuns din dosarul nr. 2389/116/2007, reclamantul L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, N.C. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, emisă de prima pârâtă; constatarea nulităţii absolute a transformării Sucursalei Călăraşi a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu în Agenţie; nulitatea absolută a executării silite efectuată în baza hotărârii A.G.A. nr. 6/2000 sus-menţionată; nulitatea absolută a radierii din Registrul Comerţului a Sucursalei Călăraşi, nulitatea absolută a înregistrării pârâtei ca Agenţie; restabilirea situaţiei anterioare emiterii hotărârii A.G.A.
Soluţionând cauza, prin sentinţa comercială nr. 559/18.03.2008, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
a pârâţilor Statul român (reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor) şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, respingând, pe cale de consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva acestor pârâţi. A respins excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului invocată de pârâta C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu. A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâţilor Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu şi N.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi este întemeiată, întrucât această instituţie nu are vocaţie de parte implicată în litigiu, întrucât asigură opozabilitatea actelor şi faptelor comercianţilor enumerate în art. 6 din Legea nr. 26/1990 prin efectuarea înregistrărilor corespunzătoare.
A reţinut ca întemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul român, întrucât nu există identitate între persoana acestui pârât şi subiectul pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii de către reclamant, în condiţiile în care nu s-a făcut nicio dovadă a calităţii sale de acţionar al companiei pârâte şi nici a calităţii de acţionar a reprezentantului legal Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.
Privitor la excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta C.N.AA.P.D.F. SA Giurgiu, prima instanţă a apreciat-o ca neîntemeiată în raport de împrejurarea dovedită cu memoriile de la dosar că reclamantul a solicitat să se constate şi nulitatea demisiei sale de la 09.10.2000, situaţie în care este evident folosul practic pe care reclamantul l-ar obţine prin admiterea acţiunii, folos dat de menţinerea calităţii sale de salariat al companiei pârâte.
Pe fondul acţiunii disjunse, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că postul reclamantului a fost restructurat, ca urmare a hotărârii A.G.A., contestată în prezenta cauză, în urma cererii sale, în postul de inginer al Serviciului Hidrotehnic, unde şi-a încetat activitatea la 09.10.2000 prin demisie. A mai reţinut că, prin cererea de faţă, se contestă atât hotărârea A.G.A., dar mai ales măsurile de aducere a acesteia la îndeplinire, invocându-se în esenţă executarea acestei hotărâri înainte de menţionarea ei în Registrul Comerţului şi de publicarea în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data respectivă. Raportat la aceste dispoziţii legale, prima instanţă a reţinut că hotărârile adunării generale nu sunt executorii până la îndeplinirea precitatelor
formalităţi, dar că sunt valabile, câtă vreme nu s-a constatat nulitatea lor sau nu au fost anulate, întrucât înregistrarea menţiunii are doar caracter de opozabilitate faţă de terţi, nu caracter constitutiv, precum înmatricularea pentru constituirea societăţii.
A apreciat că o hotărâre adoptată în adunarea generală are două categorii de efecte, unele imediate, independente de înregistrarea menţiunii în Registrul Comerţului (printre care aducerea la îndeplinire a măsurilor, în speţă restructurarea personalului sau obligaţia administratorului de a îndeplini formalităţile la Registrul Comerţului sau dreptul creditorilor sociali ori al oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea), altele presupunând modificarea propriu-zisă a actelor constitutive, care se realizează în momentul îndeplinirii formalităţilor.
In ceea ce priveşte această din urmă categorie de efecte, prima instanţă a reţinut şi că neefectuarea publicităţii cerute de lege nu presupune că efectele imediate nu se produc, întrucât lipsirea totală de efecte a unei hotărâri A.G.A. are loc doar în ipoteza anulării ei conform art. 131 sau a constatării nulităţii acesteia ori în ipoteza admiterii opoziţiei formulate în temeiul art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.
Privitor la hotărârea A.G.A. atacată, prima instanţă a apreciat că nu conţine dispoziţii derogatorii de la normele legale imperative – onerative sau prohibitive – care ocrotesc interese publice şi că reclamantul nici nu a indicat în concret în ce constau astfel de încălcări, prin urmare capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/2000, precum şi celelalte capete care sunt accesorii acestuia au fost apreciate ca neîntemeiate şi au fost respinse.
Prin sentinţa comercială nr. 1059/25.06.2008, pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Călăraşi a respins cererea de completare a sentinţei comerciale nr. 559/2008. A retinut, în motivarea soluţiei, existenta
f ‘ S ‘ *
mai multor capete de cerere în cererea disjunsă şi soluţionată prin sentinţa comercială nr. 559/2008, însă a constatat că principalele capcte de cerere erau cele privitoare la nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 6/2000 şi la măsurile de executare a acesteia, că restul capetelor de cerere erau accesorii celor principale şi că, apreciindu-se că principalul era neîntemeiat, accesoriul urma soarta principalului, fară a mai fi nevoie ca în dispozitiv să se menţioneze distinct respingerea fiecărui capăt de cerere.
Sentinţa comercială nr. 559/18.03.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 3058/116/2007, precum şi sentinţa comercială nr. 1059/24.06.2008, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului primei sentinţe, au fost menţinute de Curtea de Apel
Bucureşti, care, prin decizia comercială nr. 138/12.03.2009, a respins apelul reclamantului; decizia a fost menţinută prin decizia comercială
pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.03.2010, prin care a fost respins recursul reclamantului.
Deliberând, Tribunalul a considerat ca întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. 1864, „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. Principiul consacrat de textul citat este menit să împiedice o nouă judecată într-o pricină soluţionată anterior, întrucât o hotărâre judecătorească este prezumată că exprimă adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Este esenţial, în raport de acest principiu, ca o anume problemă litigioasă să fi fost supusă verificării jurisdicţionale, iar instanţa să se fi pronunţat asupra ei.
In cauza pendinte, reclamantul a solicitat, astfel cum a stabilit
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 210/22.01.2010, nulitatea actelor care au stat la baza încetării raporturilor de muncă ale reclamantului (şi anume nulitatea actului unilateral al demisiei, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în Agenţie, nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000) şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior reorganizării cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
In privinţa legalităţii încetării raporturilor de muncă ale reclamantului prin demisie, a reintegrării acestuia pe postul avut anterior şi a plăţii drepturilor salariale, instanţa constată că aceste aspecte au făcut obiectul dosarului nr. 3058/116/2007, în care acelaşi reclamant, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, solicita să se constate nulitatea absolută a desfiinţării postului de şef de birou mecano-energetic din Sucursala Călăraşi; a redistribuirii sale în funcţia de inginer la serviciul hidrotehnic începând cu 01.08.2000; a încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâtă şi a operării în carnetul său de muncă a încetării raporturilor de muncă cu pârâta, precum şi obligarea pârâtei C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu, în solidar cu pârâtul N.C., să-i plătească toate salariile lunare în perioada începând cu 01.08.2000 şi până la reîncadrarea sa şi toate premiile anuale, ocazionale şi alte plăţi efectuate în aceeaşi perioadă, în calitatc de şef birou mecanico-energetic din Sucursală, precum şi să-i acorde tichetele de masă şi conccdiile de odihnă cu plata indemnizaţiilor şi primelor aferente acestora, cauză
ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2898/21.12.2007, devenită irevocabilă prin decizia nr. 4903/R/05.12.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost respins recursul declarat de către reclamant.
Totodată, în cauza pendinte, instanţa a fost sesizată cu nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N.A.P.D.F. SA Giurgiu în Agenţie, nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000, or, aşa cum s-a arătat anterior, şi aceste aspecte au fost soluţionate în mod irevocabil prin sentinţa comercială nr. 559/18.03.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3058/116/2007, menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, care prin decizia comercială nr. 138/12.03.2009 a respins apelul reclamantului, decizie care la rândul său a fost menţinută prin decizia comercială pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.03.2010, prin care a fost respins recursul reclamantului.
De reţinut faptul că, în toate cauzele anterior expuse, reclamantul invocă aceleaşi motive de fapt şi de drept.
A apreciat instanţa de fond că, în speţă, este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, scopul final urmărit de către reclamant fiind acelaşi, respectiv nulitatea actelor ce au stat la baza încetării raporturilor de muncă ale reclamantului, şi anume: nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu în agenţie, nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000 (sentinţa comercială nr. 559/18.03.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3058/116/2007, tranşând definitiv raportul juridic litigios), nulitatea actului unilateral al demisiei şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior reorganizării cu plata drepturilor băneşti cuvenite (probleme soluţionate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2898/21.12.2007, pronunţată în dosarul nr. 65/116/2007).
Pentru aspectele sus-reţinute, instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu SA şi N.C.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat reclamantul L.M., recurs înregistrat iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, sub nr. 1191/116/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21.02.2011, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a trimis cauza spre soluţionare Secţiei
a Vil-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, unde a fost înregistrată sub nr. 1946/2/2011. (…)
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-1 respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă şi o justă apreciere a situaţiei de fapt. Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. 1864 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat. Această dispoziţie legală prevede necesitatea întrunirii triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
In litigiul de faţă, identitatea de cauză şi părţi nu a fost contestată de recurentul-reclamant, aceasta fiind evidentă. în ceea ce priveşte obiectul, acesta reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii, care se delimitează şi în raport de scopul urmărit de parte prin promovarea acţiunii.
Prezintă relevanţă, în acest context, sublinierea faptului că, în aprecierea identităţii de obiect, instanţa nu se raportează la cuvintele folosite de reclamant, ci la pretenţia concretă, care poate fi exprimată
în diverse moduri. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 210/22.01.2010, pronunţată în dosarul nr. 1379/116/2007, a stabilit, cu putere obligatorie, obiectul cauzei de faţă, arătând că Tribunalul – în completul specializat pentru litigii de muncă – este sesizat să judece nulitatea actelor ce au stat la baza încetării raporturilor de muncă ale reclamantului (şi anume, nulitatea actului unilateral al demisiei, nulitatea absolută a transformării Sucursalei Călăraşi a C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu în Agenţie, nulitatea absolută a executării silite a hotărârii A.G.A. nr. 6/27.07.2000) şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior reorganizării, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
Scopul urmărit de reclamant este reintegrarea sa în funcţie şi plata despăgubirilor prevăzute de art. 78 C. muncii, ceea ce înseamnă că acesta constituie obiectul cauzei. Valabilitatea actelor care au stat la baza încetării raporturilor de muncă nu se analizează de sine stătător,
aspect subliniat şi de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci în cadrul litigiului de muncă prin care reclamantul tinde la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior. Din acest motiv, instanţa supremă – Secţia comercială – a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Călăraşi, în
complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă. Insă, înalta Curte nu avea cunoştinţă de stadiul soluţionării celorlalte capete de cerere din acţiunea iniţială, care au rămas pe rolul instanţei de litigii de muncă şi
care au format obiectul dosarului nr. 65/116/2007. Or, în acest dosar, cu nr. 65/116/2007, s-a pronunţat sentinţa nr. 2898/21.12.2007, care a analizat exact aspectele privind nulitatea actului unilateral al demisiei reclamantului şi cererea acestuia de reintegrare pe postul deţinut anterior, cu plata drepturilor băneşti cuvenite. Se poate observa, cu uşurinţă, că există o identitate perfectă de obiect între cele două cauze.
Mai mult decât atât, incidenţa autorităţii de lucru judecat trebuia analizată de instanţa competentă din punct de vedere material-funcţional, adică de instanţa de litigii de muncă, şi nu de
către instanţa comercială. Din acest motiv, pentru înalta Curte a fost prioritară stabilirea competenţei material-funcţionale de soluţionare a capetelor de cerere care fac obiectul cauzei de faţă.
In consecinţă, reţinând că este întrunită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, prevăzută de art. 1201 C. civ. 1864, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
