– Cod civil: art. 1201;
– Legea nr. 19/2000;
– Legea nr. 3/1977.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.”
Pentru a exista identitate de obiect şi cauză între două acţiuni nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi, în speţă stabilirea în favoarea reclamantului a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru a exista identitate de obiect şi cauză între două acţiuni nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi, în speţă stabilirea în favoarea reclamantului a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia nr. 1386 din 30 noiembrie 2009)
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1333/86/2009 din 20 februarie 2009, reclamantul M D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună recalcularea pensiei având în vedere că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, ci nu de 30 de ani, începând cu data de 1 iunie 2005.
în motivarea cererii, petentul a arătat că a fost pensionat la data de 1 ianuarie 1988 în baza art. 14 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 3/1977, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
A mai arătat petentul că, începând cu data de 1 iunie 2005, i s-a recalculat dreptul de potrivit O.U.G. nr. 4/2004, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborat cu prevederile H.G. nr. 1550/2004, stabilindu-i-se un punctaj calculat la un stagiu de cotizare de 30 de ani, ci nu de 20 de ani, cum era corect.
Petentul a mai precizat că în acelaşi sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008.
în susţinerea cererii, petentul a depus la dosar copia deciziei nr. 85367 din 26 decembrie 1987, buletine de calcul, extrasele unor acte normative.
Legal citată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată întrucât stagiul de cotizare de 20 de ani se ia în calcul doar la persoanele pensionate în baza H.G. nr. 267/1990 care s-au înscris la după data de 1 februarie 1990.
Totodată, pârâta a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că petentul a mai formulat o contestaţie care a făcut obiectul dosarului nr. 1755/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă.
în susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâta a depus la dosar copia deciziei de pensionare nr. 85367 din 26 decembrie 1987 şi 30 iunie 2005, hotărâri judecătoreşti.
Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 5 mai 2009, Tribunalul Suceava – Secţia civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 19 februarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat că este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Prin urmare, pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat este absolut necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
în speţa de faţă, dacă identitatea părţilor şi a obiectului poate fi reţinută, totuşi, în ceea ce priveşte cauza, Tribunalul a apreciat că nu mai există identitate între acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar şi cea soluţionată în dosarul nr. 1755/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă.
în acest sens, instanţa a reţinut că petentul invocă în prezenta cauză, atât elemente de fapt, cât şi de drept diferite de acţiunea iniţială, precum şi Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, în fapt, contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 85367 din 26 decembrie 1987 în temeiul Legii nr. 3/1977.
Urmare a recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile H.G. nr. 1550/2004 şi ale H.G. nr. 550/2005, s-a emis decizia nr. 85367 din 30 iunie 2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,58354 puncte.
Reclamantul a realizat un stagiu complet de cotizare de 39 de ani 00 luni şi 15 zile (întregită 39 ani) din care 26 de ani, 00 luni şi 15 zile în condiţii speciale, respectiv în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din decizia nr. 85367 din 26 decembrie 1987.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în prezent abrogată prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă; b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii; b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii, cât şi femeile din grupa I de muncă, şi la 55 ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin H G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Totodată, conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, în situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Potrivit art. 43 alin. 1 din acelaşi act normativ, asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, iar conform art. 20 lit. a) din aceeaşi lege, în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, având în vedere faptul că petentul a realizat un stagiu de cotizare de peste 20 de ani (26 de ani, 00 luni şi 15 zile) în condiţii speciale, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 cu referire la art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2000, în sensul că punctajul mediu anual al petentului trebuie calculat raportat la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani şi nu de 30 de ani, astfel cum s-a calculat iniţial.
De asemenea, instanţa a reţinut că în acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, dată în recurs în interesul legii, statuând că dispoziţiile art. 77 alin. 2, raportat la art. 43 alin. 1 şi alin. 2
din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea peten-tului, iar în baza art. 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, a admis-o şi, în consecinţă, a dispus recalcularea pensiei reclamantului, luând în considerare pentru stabilirea punctajului mediu anual un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Totodată, s-a mai reţinut că potrivit art. 7 alin. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările ulterioare, cererile prevăzute la alin. 3 al aceluiaşi articol se soluţionează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 şi 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de la data plăţii drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripţie, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. 3 după 5 ani de la data plăţii drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, în baza textului de lege precizat anterior, instanţa a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului, stabilind drepturile de pensie rezultate în urma recalculării începând cu data de 19 februarie 2006 (trei ani de la data înregistrării cererii de recalculare la instanţă).
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a reiterat excepţia puterii de lucru judecat, invocată în baza prevederilor art. 1201 C. civ., arătând că este dată tripla identitate de părţi, obiect şi cauză raportat la acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1755/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă.
Cu privire la fondul cauzei, arată recurenta că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului nu poate fi avut în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât temeiul legal al înscrierii la pensie pentru limită de vârstă a fost Legea nr. 3/1977 şi, implicit, în mod corect punctajul mediu anual s-a calculat prin raportarea la stagiul de cotizare de 30 de ani, conform prevederilor Legii nr. 3/1977.
Mai arată că, art. 14 alin. I din Legea nr. 3/1977, la care face referire reclamantul în acţiune, nu se referă la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, care s-ar lua în calcul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, ci se referă la sporul de grupă, care se adaugă pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă, persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă.
Totodată, art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 se referă la persoane beneficiare de pensii stabilite în condiţiile prevăzute de acte normative cu caracter special, însă nu este cazul reclamantului, care s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977.
în drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 19/2000, Legii nr. 3/1977, H.G. nr. 267/1990, O.U.G. nr. 4/2005, HG. nr. 1550/2004, H.G. nr. 550/2005 şi Codului de procedură civilă, fără judecarea în concret a dispoziţiilor legale.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că la recalcularea pensiei trebuie să se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani şi nu de 30 de ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., instanţa a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.”
în privinţa reclamantului, Curtea a constatat că acesta a mai formulat anterior o cerere pentru recalcularea pensiei având în vedere un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani şi nu de 30 de ani, împotriva aceleiaşi pârâte, Casa Judeţeană de Pensii Suceava, soluţionată prin sentinta civilă nr. 1875 din 16 octombrie 2006 a Tribunalului Suceava (dosar nr. 1755/86/2006).
Cum prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze, reclamantul pretinde aceleaşi drepturi, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi întemeiată pe aceeaşi cauză, rezultă că este dată autoritatea de lucru judecat cu privire la drepturile solicitate de reclamant, fiind îndeplinite, în mod cumulativ, cerinţele art. 1201 C. civ.
Faptul că în speţa de faţă reclamantul invocă, în susţinerea acţiunii sale, şi decizia nr. 40/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate determina aprecierea unui obiect, respectiv a unei cauze diferite de cea care a stat la baza acţiunii soluţionate prin sentinţa nr. 1875/2006 a Tribunalului Suceava.
Cât priveşte celelalte motive de recurs, Curtea a apreciat a nu mai fi necesar a fi analizate, dată fiind excepţia reţinută şi motivată mai sus, şi, în temeiul art. 312 alin. I C. pr. civ., a admis recursul, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
