Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să întocmească şi să depună, la compartimentul financiar-contabil al unităţii care i-a acordat avansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative şi le anexează la acesta.
Acordarea avansului de trezorerie prin intermediul ordinului de plată este dovedită prin menţiunea „avans” înscrisă pe instrumentul de plată, dar şi prin contul utilizat la înregistrarea contabilă, conform registrului Cartea mare pentru exerciţiul financiar.
Pentru disponibilul bănesc avansat din trezoreria asociaţiei trebuie să se prezinte documente justificative sau explicaţii pentru modul de folosire, iar în absenţa acestora suma trebuie restituită, fiind încasată pe nedrept.
Prin semnarea dispoziţiilor de plată, atât în calitate de conducător al unităţii care dispune eliberarea din casierie, cât şi în calitate de beneficiar al sumei, şi recunoaşterea semnăturii, pârâtul a susţinut implicit legalitatea documentelor de plată, ţinut fiind de principiul nemo auditurpropriam turpitudinem allegans, ceea ce atrage consecinţa importantă a necesităţii justificării cheltuirii banilor prin documente de plată întocmite la date ulterioare.
C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 4684/R din 12 septembrie 2012, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2011 pe rolul Tribunalului Giurgiu, Secţia civilă, reclamanta A.C. a chemat în judecată pe pârâtul I.M., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 15.000 lei, reprezentând avansuri spre decontare acordate şi nejustificate cu documente doveditoare sau restituite, la plata dobânzii legale aferente sumei de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la restituirea efectivă a debitului.
Prin sentinţa civilă nr. 49/25.01.2012, Tribunalul Giurgiu a respins acţiunea formulată de reclamanta A.C. Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că pârâtul I.M. a fost salariatul reclamantei
A.C., fiind încadrat în funcţia de preşedinte, cu un salariu lunar brut de 12.300 lei şi prime de joc în valoare de 100% net, conform CIM nr. 1118942/22.10.2009 înregistrat la I.T.M. al jud. P. în baza deciziei nr. 8/22.02.2010, pârâtul a fost concediat pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv ca urmare a desfiinţării postului ocupat, decizia formând obiectul contestaţiei în dosarul nr. 4422/63/2010 pe rolul Tribunalului D.
în vederea îndeplinirii atribuţiilor încredinţate şi stabilite în fişa postului, anexă la CIM, pârâtul a primit din partea reclamantei anumite sume de bani cu titlu de avansuri spre decontare, sumele având destinaţii precise şi urmând a fi utilizate în interesul exclusiv al asociaţiei. Pârâtul avea obligaţia de a prezenta documente justificative privind plăţile efectuate sau să restituie sumele de bani neîntrebuinţate.
Faţă de maniera de desfăşurare a activităţilor, inclusiv a celor ce prezintă o anumită importanţă strategică pentru un club sportiv, şi în raport de importanţa funcţiei deţinute de pârât, o funcţie de răspundere şi implicare, acesta având o oarecare libertate de apreciere, instanţa a constatat că reclamanta nu a prezentat dovezi certe cu privire la sumele de bani pretinse de la pârât.
Punctual şi în ordinea în care sumele de bani au fost invocate de reclamantă, Tribunalul a analizat măsura în care s-a făcut dovada avansării sumelor de bani către pârât, recunoaşterea sau nu a primirii sumelor de către pârât, utilizarea sau nu a banilor în scopul pentru care au fost
avansaţi, titlul cu care banii au fost viraţi sau plătiţi în numerar, precum şi evidenţierea acestor sume în contabilitatea asociaţiei. Astfel, cu privire la suma de 2.000 lei consemnată în dispoziţia de plată nr. 16/04.01.2010, s-a constatat că scopul încasării de către preşedintele clubului sportiv, pârâtul I.M., este avans spre decontare. Suma de bani a fost ridicată de la casieria clubului la data de 07.01.2010.
In cauză, deşi uneori poziţia sa a fost oscilantă, determinată probabil şi de ostilitatea reciprocă dintre părţi, pârâtul I.M. a susţinut că banii respectivi au fost utilizaţi în vederea transferării jucătorului de fotbal P.D.M. de la echipa de fotbal J.P., fapt care se confirmă prin înscrisul depus la dosar din care reiese că prin mandat poştal a fost trimisă acestui jucător de fotbal suma de 2.000 lei, acesta figurând la rubrica „destinatar”, iar în calitate de expeditor apare chiar casiera clubului, martora B.V.
Cu privire la suma de 3.000 lei consemnată în dispoziţia de plată nr. 133/22.01.2010, s-a evidenţiat scopul încasării acesteia de pârâtul I.M. ca fiind avans spre decontare, suma de bani fiind ridicată de la casieria clubului la data de 22.01.2010. Şi în privinţa acestei sume de bani, pârâtul a susţinut că a fost utilizată în acelaşi scop, la dosar fiind depuse copii ale celor 3 mandate poştale prin care a fost trimisă jucătorului de fotbal P.D.M. suma de 3.000 lei (câte 1.000 lei prin fiecare mandat poştal), acesta figurând la rubrica „destinatar”, iar în calitate de expeditor apare pe unul dintre mandate chiar casiera clubului, martora B.V.
în acest context, instanţa a privit cu rezerve declaraţia martorei B.V., aceasta putând fi subiectivă în cele declarate, întrucât este încă angajata asociaţiei reclamante, din moment ce a susţinut în prima declaraţie că nu are cunoştinţă despre efectuarea anumitor demersuri în vederea transferării jucătorului de fotbal P.D.M., însă apare pe două dintre mandatele poştale menţionate ca depunător, iar în declaraţia ulterioară dată în cauză a menţionat că „probabil am trimis anumite sume de bani către fotbalistul P.D.M., numai la solicitarea lui I.” fapt ce ridică un semn de întrebare în privinţa sincerităţii acesteia.
într-adevăr, mandatele poştale poartă datele de 04.12.2009,11.12.2009 şi 30.12.2009, deci anterioare datei de 22.01.2010 în care s-a ridicat de la casieria clubului suma de 3.000 lei, însă în raport de modalitatea de derulare a activităţii, prin ridicarea anumitor sume de bani de la casierie, utilizarea acestora la momentul ridicării sau ulterior, lăsarea unor dispoziţii de plată în alb, completarea ulterioară a acestora etc., se poate trage concluzia că dispoziţiile de plată au fost completate ulterior ridicării banilor şi trimiterii către destinatarul menţionat.
Reclamanta a negat faptul că sumele ar fi fost folosite în vederea transferării jucătorului de fotbal menţionat, negând existenţa unor tratative în acest sens, dar acest fapt este contrazis de înscrisurile depuse la dosar, şi anume acte interne ale asociaţiei, respectiv procesul-verbal
din 30.11.2009 al şedinţei consiliului director al clubului în care la pct. 3 pe ordinea de zi a figurat analizarea posibilităţii de transfer al unor jucători, printre care şi P.D.M., în urma analizei efectuate stabilindu-se ca directorul sportiv să propună măsuri privind realizarea transferului. Or, este evident că printre măsurile luate a fost şi efectuarea unor plăţi anticipate în vederea transferării jucătorului, chiar dacă în mod clar nu s-a stabilit acest lucru.
In ceea ce priveşte suma de 10.000 lei, aceasta este menţionată în ordinul de plată din data de 06.01.2010 în care, la rubrica „descriere ordin de plată”, este trecut „contravaloare avans”, iar ca beneficiar pârâtul I.M., nemenţionându-se faptul că banii constituie avans spre decontare.
Prin urmare, din moment ce pârâtul este beneficiar, iar suma a fost virată în contul acestuia ca avans, nu poate fi primită susţinerea reclamantei că ar fi vorba tot de un avans spre decontare, pârâtul susţinând pe parcursul procesului că suma de 10.000 lei reprezenta un avans din salariu. în raport de principiul in dubio pro reo şi faţă de dispoziţiile art. 272 C. muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare, Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că suma de 10.000 lei a fost virată în contul pârâtului cu titlu de avans spre decontare, respectiv cu scopul de a fi utilizată în beneficiul societăţii. în acest caz, banii au fost plătiţi pârâtului, în calitate de beneficiar, ca avans probabil dintr-o plată datorată de angajator.
Un important mijloc de probă este înscrisul depus la dosar chiar de reclamantă, extras din contabilitate, şi anume Cartea mare analitică pe perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, din care rezultă că la încheierea exerciţiului financiar pe anul 2012 pârâtul I.M. nu figurează în evidenţele contabile ale asociaţiei cu nicio sumă de bani ca avansuri nedecontate, în contul 542 soldul final fiind de 0,00 lei. Astfel, se observă că în contul 461 -închidere deconturi, conform reglementării contabile, a fost evidenţiat un debit din totalul sumelor avansate pârâtului, respectiv 15.000 lei, precum şi un credit de 15.000 lei, reprezentând valoarea debitelor încasate, astfel că la rubrica „soldul final” în care ar fi fost menţionată suma datorată clubului de pârât, apare 0,00 lei.
Pentru aceste considerente, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta A.C. a declarat recurs la data de 05.04.2012, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta-reclamantă indică prevederile art. 304 C. proc. civ. ca temei de drept al motivelor de recurs formulate, dezvoltarea criticilor concrete aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond permite Curţii să considere că sunt incidente, pe de o parte, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care declară motiv de nelegalitate a hotărârii lipsa temeiului său legal, darea ei cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., care permit examinarea probelor administrate în faţa instanţei de fond în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii sau în apărare faţă de acestea.
Concret, recurenta-reclamantă critică modul greşit de soluţionare a acţiunii în răspundere patrimonială formulată împotriva salariatului intimat, pe temeiul art. 272 C. muncii, având ca obiect restituirea sumei de 15.000 lei, reprezentând avansuri spre decontare ridicate de pârât şi nedecontate sau nerestituite.
Soluţia de respingere a pretenţiei deduse judecăţii a fost argumentată de Tribunalul Giurgiu pe faptul că probele administrate în cauză dovedesc folosirea a 5.000 lei de către intimatul-pârât în interesul asociaţiei, în sensul efectuării anumitor plăţi pentru transferul jucătorului P.M.D. de la C.S. la C.S.A., iar diferenţa de 10.000 lei reprezintă avans din salariul cuvenit pentru luna ianuarie 2010.
Contrar acestei soluţii, Curtea consideră că dispoziţiile art. 272 C. muncii sunt aplicabile în cauză, salariatul pârât găsindu-se în situaţia de a fi încasat de la angajatorul său o sumă nedatorată, pe care este obligat să o restituie.
Mai întâi, este de precizat că recurenta-reclamantă a prezentat drept dovezi ale sumelor ridicate de intimatul-pârât I.M., angajat în cadrul asociaţiei sportive în funcţia de preşedinte, începând cu data de
12.10.2009, 3 documente contabile prezentate în ordine cronologică, astfel: 1) dispoziţia de plată nr. 16/04.01.2010 pentru suma de 2.000 lei ridicată din casierie la aceeaşi dată, cu scopul de avans spre decontare;
2) ordin de plată prin sistemul e-bancamea al Băncii Româneşti SA din data de 06.01.2010 pentru suma de 10.000 lei, reprezentând avans;
3) dispoziţie de plată nr. 133/22.01.2010 pentru suma de 3.000 lei ridicată din casierie la aceeaşi dată, cu scopul de avans spre decontare.
împotriva acestor pretenţii şi dovezi intimatul-pârât nu a formulat apărări pertinente în întâmpinarea formulată la data de 18.03.2011, limitându-se la a reitera situaţia unui alt conflict de muncă dintre părţi, având ca obiect contestaţia împotriva deciziei nr. 8/22.02.2010 de încetare a CIM, în temeiul art. 65 C. muncii, emisă de A.C., litigiu faţă de care s-a ridicat excepţia de conexitate, respinsă însă de tribunal.
Ulterior, la termenul de judecată din 29.04.2011, s-au prezentat în faţa instanţei cele două dispoziţii de plată în original, pârâtul I.M. recunoscându-şi semnătura şi afirmând că au fost completate de casiera
asociaţiei, numita B.V. A afirmat că sumele de bani ridicate cu cele două documente au reprezentat plata avansului pentru transferul jucătorului de fotbal P.M.D. la Clubul S.F. Susţinerile au fost consemnate în încheierea de şedinţă.
La termenul de judecată din 25.01.2012, pârâtul a recunoscut, prin intermediul avocatului său, că a primit suma de 15.000 lei, din care
10.000 lei reprezintă avans din salariu, iar 5.000 lei a dat-o jucătorului profesionist P.M.D., susţineri trecute, de asemenea, în încheierea de şedinţă. Toate aceste apărări ale pârâtului au fost primite de tribunal, care a considerat dovedit atât avansul din salariu, cât şi faptul utilizării sumelor ridicate din casieria asociaţiei în interesul acesteia.
Cu privire la suma de 10.000 lei, virată în contul intimatului-pârât prin ordinul de plată din 06.01.2010, Curtea consideră că nu constituie avans din salariul pentru luna ianuarie 2010, această apărare nefiind susţinută de înscrisurile depuse la dosar. Astfel, din CIM nr. 1118942/22.10.2009 rezultă că salariul de bază lunar brut al celui angajat pe funcţie de conducere este de 12.300 lei, fiind prevăzut a se plăti la datele de 9 şi 24 ale lunii. Prin urmare, în luna ianuarie 2010 avansul salarial trebuia plătit la 09.01.2010 (fiind zi de sâmbătă, probabil se devansa pentru 08.01.2010), iar lichidarea la 24.01.2010 (fiind zi de duminică, probabil se amâna pentru 25.01.2010). Statul de plată pentru luna în discuţie nu a fost depus la dosar, însă din fluturaşul de salariu, semnat de I.M., rezultă că salariul net de 11.626 lei a fost plătit printr-un avans de 7.000 lei şi un rest de plată de 4.626 lei. în concluzie, nu se poate considera că plata sumei de 10.000 lei prin virament bancar reprezintă avansul din salariul pentru luna ianuarie 2010, iar avans din salariul lunilor viitoare cu atât mai puţin, aprecierea primei instanţe fiind eronată.
în atare situaţie, rămâne Curţii a stabili că suma de 10.000 lei provine din disponibilităţile băneşti ale asociaţiei şi a fost avansată preşedintelui I.M. în vederea unor plăţi în favoarea entităţii conduse. Avansul de trezorerie acordat prin intermediul ordinului de plată din 06.01.2010 este dovedit prin menţiunea „avans” înscrisă pe instrumentul de plată, dar şi prin contul utilizat (542 – Avansuri de trezorerie) la înregistrarea contabilă, după cum rezultă din registrul Cartea mare pentru exerciţiul financiar 2010, depus în copie la dosarul de fond.
Pentru disponibilul bănesc avansat din trezoreria asociaţiei trebuia să se prezinte documente justificative sau explicaţii pentru modul de folosire, iar în absenţa acestora rezultă că suma a fost încasată pe nedrept de preşedintele asociaţiei şi trebuie restituită.
Cât priveşte suma de 5.000 de lei încasată de intimatul-pârât din casieria asociaţiei în baza dispoziţiilor de plată din 04.01.2010 şi
22.01.2010, acestea au regimul juridic al unor avansuri spre decontare (avansurile acordate salariaţilor pentru efectuarea de cumpărări se includ
în poziţia avansuri de trezorerie), reglementate de Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă ale unităţilor socialiste.
Conform art. 29 din acest decret, „Unităţile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate, pentru:
a) cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plăţi care se fac în localitatea unde unitatea îşi are sediul, până la cuantumul nevoilor pe 3 zile, cu obligaţia de a justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la primirea lui, exclusiv ziua primirii;
b) cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plăţi care se fac în afara localităţii sediului unităţii, până la cuantumul nevoilor pe 10 zile, cu obligaţia de a se justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobată pentru sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii, sau în termen de 3 zile lucrătoare de la sosirea din delegaţie, exclusiv ziua sosirii, în cazul în care acesta are loc anterior datei aprobate; c) cheltuieli pentru achiziţii de produse şi colectări de deşeuri, precum şi pentru cheltuielile expediţiilor, grupelor de cercetări geologice, în limitele şi termenele de justificare a avansului stabilite de comun acord cu băncile sau cu celelalte instituţii de credit care eliberează numerarul; d) cheltuieli de protocol sau pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi alte asemenea acţiuni, în limitele aprobate de conducătorii unităţilor şi potrivit haremurilor stabilite de normele în vigoare, cu obligaţia de a se justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la plecarea delegaţiei sau încheierea acţiunii, exclusiv ziua plecării delegaţiei sau încheierii acţiunii; e) cheltuieli de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, diurnei, indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, cu obligaţia de a se justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii”.
De asemene, art. 34 prevede „Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să întocmească şi să depună, la compartimentul financiar-contabil al unităţii care i-a acordat avansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative şi le anexează la acesta”.
Deşi nu a întocmit decontul de cheltuieli pentru sumele ridicate din casierie, în cauza de faţă intimatul-pârât a susţinut că a utilizat banii pentru cheltuielile asociaţiei cu transferul unui jucător profesionist de fotbal la clubul pe care-1 conducea, dovezile prezentate fiind procesele-verbale ale şedinţelor consiliului director al clubului din data de 26.11.2009 şi
30.11.2009, precum şi 4 mandate online.
Or, din cuprinsul acestor înscrisuri Curtea reţine că în data de
26.11.2009 s-a hotărât deplasarea antrenorilor de scouting la Corabia şi Craiova pentru întocmirea rapoartelor referitoare la anumiţi jucă
tori, printre care şi P., iar în data de 30.11.2009 consiliul director l-a împuternicit pe directorul sportiv L.C. să propună măsuri privind realizarea transferului, ca jucători liberi, a sportivului P.M.D., alături de alţi jucători. Nici aceste măsuri exprese referitoare la jucătorul P.M.D. şi nici celelalte hotărâri adoptate de comitetul director al clubului în cele 2 şedinţe nu îl indică pe preşedintele l.M. responsabil direct pentru aducerea la îndeplinire şi avansarea anumitor sume de bani jucătorului menţionat.
De asemenea, din mandatele poştale online rezultă următoarele date: la 04.12.2009 L.C. trimite lui N.V. în Craiova 1.000 lei, la 11.12.2009 B.V. trimite lui P.M.D. în P. 1.000 lei, la 30.12.2009 N.V. trimite lui P.M.D. în P.
1.000 lei, iar la 11.01.2010 B.V. trimite lui P.M.D. în P. 2.000 lei.
Or, niciunul din aceste mandate nu îl prezintă pe intimatul-pârât drept expeditor al sumelor de bani şi, în plus, sunt anterioare dispoziţiilor de plată invocate de reclamantă în cauză, cu excepţia ultimului mandat. Cum nu se poate prezuma că înregistrările contabile ale activităţii de trezorerie a asociaţiei nu respectă normele legale, adică nu sunt întocmite documentele contabile la data efectuării operaţiilor sau nu sunt evidenţiate în la data întocmirii lor, este greşit raţionamentul Tribunalului în sensul că prin mandatele din decembrie 2009 au fost trimise jucătorului P. sume de bani ridicate din casierie de preşedinte care a semnat în alb dispoziţii de plată, iar acestea au fost ulterior, în ianuarie 2010, completate de casiera B.V. Dacă instanţa de fond avea vreun dubiu asupra datei la care intimatul-pârât a semnat pentru primirea banilor din casierie, trebuia să solicite prezentarea registrului de casă din 04.01.2010 şi
22.01.2010, întrucât, conform art. 40 din Decretul nr. 209/1976, evidenţa încasărilor şi plăţilor în numerar se ţine cu ajutorul registrului de casă, care se întocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative.
De altfel, semnând cele două dispoziţii de plată, atât în calitate de conducător al unităţii care dispune eliberarea din casierie, cât şi în calitate de beneficiar al sumei, şi recunoscându-şi semnătura, intimatul-pârât a susţinut implicit legalitatea documentelor de plată, ţinut fiind de principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, ceea ce atrage consecinţa importantă a necesităţii justificării cheltuirii banilor prin documente de plată întocmite la date ulterioare. Aşa fiind, cele 3 mandate online din decembrie 2009 nu pot fi considerate documente justificative. Nici mandatul din 11.01.2010 nu poate avea valoare justificativă pentru avansul de 2.000 lei ridicat din casierie la 04.01.2010, în primul rând pentru că mandatul nu este trimis la cererea lui I.N., iar o eventuală dispoziţie verbală dată în acest sens casierei B.V. (de a expedia 2.000 lei lui P.M.D.) nu îndeplineşte cerinţa elementară a formei scrise.
In fine, Curtea va înlătura şi aprecierile instanţei de fond asupra registrului Cartea mare pe perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, considerată
probă importantă pentru lipsa vreunui debit în sarcina intimatului-pârât, pe motiv că soldul final al contului analitic este 0,00.
Din acest registru se observă că în contul 542, Avansuri de trezorerie către I.M. au fost înscrise în debitul contului sumele de 2.000 lei, 10.000 lei şi 3.000 lei, pe baza documentelor doveditoare, rezultând un rulaj de
15.000 lei, iar în creditul contului a fost trecută la data de 31.12.2010 aceeaşi sumă de 15.000 lei, operată în contul 461, Debitori diverşi. în acest fel, la închiderea anului fiscal 2010 soldul contului 542 este 0,00 lei, dar aceasta nu înseamnă că s-a operat decontul, ci doar s-a înscris datoria într-un alt cont contabil.
Această manieră de închidere a registrului Cartea mare respectă însă normele legale în vigoare la acea dată, şi anume Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene care în anexa 1, Reglementări contabile conforme cu Directiva a I V-a a Comunităţilor Economice Europene, la pct. 176 prevede: „(1) Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în (contul 542, Avansuri de trezorerie). (2) In cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării avansului. (3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461, Debitori diverşi) sau creanţe în legătură cu personalul (4282, Alte creanţe în legătură cu personalul), în funcţie de natura creanţei”.
în concluzie, intimatul-pârât trebuie să restituie recurentei suma de 15.000 lei ce i-a fost avansată pentru cheltuieli în interesul asociaţiei şi pe care nu a justificat-o. Acestei sume i se adaugă şi dobânda legală de la data formulării cererii de chemare în judecată, 19.01.2010, data predării cererii recomandate la oficiul poştal, până la data plăţii efective, în baza art. 1088 C. civ. în vigoare la acea dată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat sentinţa recurată şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul la restituirea debitului principal de 15.000 lei şi a debitului accesoriu reprezentând dobânda legală de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.
