Legea nr. 95/2006, art. 257, art. 259
Din modificările aduse Legii nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 107/2010 rezultă în mod evident că legiuitorul a înţeles să schimbe radical baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionarii care au pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei şi o anume limită, aşa cum a fost plafonată anterior.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1898 din 7 noiembrie 2011
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1360/85/2011, contestatorul L.N. a chemat-o în judecată pe intimata C.J.P. Sibiu, solicitând obligarea intimatei la restituirea sumei reţinute prin aplicarea greşită a 5,5% CAS. în motivarea contestaţiei sale contestatorul susţine că intimata în mod greşit a făcut aplicarea procentului de 5,5% la cuantumul integral al pensiei cuve-nite. In drept se invocă Legea nr. 95/2006. Intimata C.J.P. Sibiu a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei, motivând că, începând cu ianuarie 2011, s-a procedat la reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de 5,5% din veniturile de pensie, conform O.U.G. nr. 107/2010 raportat la prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 526 din 17 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul L.N. împotriva intimatei C.J.P. Sibiu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că intimata a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 257 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 107/2010, conform căruia pensionarii ale căror venituri din depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurări sociale de sănătate calculate
în condiţiile art. 259 alin. (2) din aceeaşi lege. In atare situaţie, rezultă că intimatei nu i se poate reţine nicio culpă în diminuarea veniturilor cuvenite contesta-torului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.N., solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. în expunerea de motive recurentul invocă aspectul vădit discriminatoriu în ceea ce priveşte aplicarea procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei raportat la faptul că persoanele care beneficiază de o de până la 740 lei sunt scutite a li se reţine CAS,
iar persoanelor cu pensii între 740 şi 783 lei li se reţine un procent variabil evident mai mic decât cel stabilit prin O.U.G. nr. 107/2010. Recurentul mai arată că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti este înregistrată o acţiune în constatarea nelegalităţii dispoziţiei dc aplicare a procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei aşa cum a fost prevăzut prin O.U.G. nr. 107/2010 şi cu siguranţă măsura carc se va dispune va fi de a se constata caracterul discriminatoriu al dispoziţiei atacate şi unitarizarea modului de aplicare a procentului pentru toate categoriile de venituri din pensii.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata C.J.P. Sibiu se solicită respingerea recursului ca nefondat, reiterându-se apărările din faţa instantei de fond.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 3041 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut că recursul este nefondat. Potrivit art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.
In acelaşi mod este reglementată reţinerea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), astfel cum a fost modifi-
cat şi completat prin O.U.G. nr. 117/2010. începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 95/2006, prin O.U.G. nr. 107/2010, art. 257 alin. (22) prevede următoarele: „pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 dc lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. Formularea anterioară a art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, aplicabilă până în decembrie 2010 inclusiv, era următoarea: „contribuţia datorată (…) se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi”. Pentru anul 2010, limita supusă impozitului pe a fost de 1000 lei, conform art. 69 C. fisc.
Comparând textele legale înainte şi după modificarea lor prin O.U.G. nr. 107/2010, rezultă în mod evident că legiuitorul a înţeles să schimbe radical baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionarii care au pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei şi o anume limită, aşa cum a fost plafonată anterior. Altfel, s-ar fi păstrat menţiunea expresă „pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei şi această limită” cuprinsă în textul art. 259 alin. (2) anterior modificării, limită care s-ar fi redus de la 1000 lei la 740 lei. Mai mult, nu ar fi fost necesară partea finală a art. 259 alin. (2),
potrivit căreia „prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie mai mică de 740 lei”, pentru că în niciun caz în care reţinerile ar fi privit doar diferenţa nu s-ar ajunge la această situaţie. Prin urmare, prin eliminarea acestei menţiuni, textul de lege în discuţie nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurent, prin raportare la sistemul anterior, în sensul unei plafonări a bazei dc calcul la suma de 740 lei, respectiv la calcularea contribuţiei doar pentru diferenţă. Această concluzie se desprinde şi din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 150/2011, care la titlul „contribuţii sociale obligatorii” prevăd la pct. 18 următoarele: pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei, contribuţia datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drep-
turi”. In consecinţă, în mod corect intimata a procedat la calcularea contribuţiei de asigurări sociale asupra întregului cuantum al pensiilor care depăşesc 740 lei.
Referitor la susţinerile recurentului vizând încălcarea prin acest text de lege a principiului nediscriminării, curtea, le-a înlăturat ca nefondate. Astfel, sesizată cu controlul constituţional al acestor prevederi legale, Curtea Constituţională a statuat prin mai multe decizii că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reţinut că acest mod de reglementare nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite (de exemplu, Deciziile nr. 539/2006, nr. 934/2006, nr. 1175/2009,
nr. 847/2011). In acest context, promovarea unei acţiunii în administrativ în constatarea nelegalităţii actului normativ în discuţie nu poate conduce la o altă soluţie în cauză, relevant în speţă fiind faptul că textul de lege, aşa cum a fost modificat, este în vigoare, nu a fost declarat neconstituţional şi, ca atare, îşi produce pe deplin efecte.
Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a legii la cazul dedus judecăţii, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Aşa fiind, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul cu care a fost învestită de către reclamant, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
Judecător Ana Doriani
