Reclamantul B.G. a solicitat în contradictoriu cu intimata Sucursala Regionala C.F. Constanta, anularea deciziei de nr. 9/1307/26.05.2009 emisa de intimata în sensul consemnarii corecte a temeiului referitor la încetarea contractului individual de munca – în loc de art. 55 lit. b codul muncii – acordul partilor, sa fie consemnat art. 56 lit.d codul muncii – pensionare la limita de vârsta si acordarea permiselor de calatorie conform O.G. nr. 112/1999.
Arata reclamantul ca a fost salariat în cadrul Sucursalei Regionale CF Constanta din data de 12.06.1990 pâna la data de 25.05.2009, având o vechime în cadrul CFR de peste 18 ani.
La data de 01.11.2007, prin decizia nr. 0116378, în baza Legii nr.164 a fost pensionat de catre Ministerul Apararii Nationale beneficiind de pensie de limita de vârsta, pensionare operata în carnetul de munca dupa rubrica 78.
Reclamantul a continuat activitatea pâna la data de 01.10.2008, când a solicitat pensie din sistemul public, cerere respinsa de catre Casa Judeteana de Pensii.
Intrucât reclamantul are calitatea de pensionar, la 25.05.2009 a solicitat încetarea activitatii ca pensionar.
Intimata a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru capatul de cerere ce vizeaza acordarea permiselor de calatorie, motivat de faptul ca aceasta nu are ca atributiuni în stabilirea drepturilor de calatorie pe calea ferata, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de modificare a temeiului de drept pentru încetarea contractului de munca deoarece prin propria cerere, reclamantul solicita la data de 30.09.2008 întocmirea dosarului de pensionare, desi i se facuse cunoscut faptul ca nu îndeplineste conditiile de pensionare.
La data de 06.10.2008, reclamantul a solicitat concediu fara salariu de 60 de zile pâna la emiterea deciziei de pensionare, iar la data de 10.10.2008 a depus dosarul la Casa Judeteana de Pensii Constanta. Cum decizia nu a fost emisa, reclamantul a solicitat în prelungire concediu fara salariu, pâna la emiterea deciziei, dar nu mai mult de 1 an.
Ca urmare a respingerii cererii sale de pensionare, reclamantul a fost rechemat la serviciu, situatie în care reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de munca, astfel ca s-a desfacut contractul individual de munca cu aplicarea art. 55 lit. b codul muncii.
Ulterior, reclamantul si-a restrâns actiunea doar la capatul de cerere privind contestarea deciziei de încetare a contractului de munca.
Prin sentinta civila nr.1081/2009, Tribunalul Constanta a respins actiunea ca nefondata retinând urmatoarele aspecte:
Reclamantul este beneficiar al pensiei militare de la data de 01.11.2007 conform deciziei nr.0116378. Ulterior, respectiv 09.04.1990, acesta s-a angajat la Sucursala Regionalei CF Constanta în care a ramas pâna la data de 25.05.2009, când a solicitat încetarea contractului individual de munca prin acordul partilor.
În baza acestei cereri, intimata a emis decizia de încetare a contractului individual de munca conform art. 55 lit. b, si nu în baza art. 56 lit. d, deoarece în primul rând reclamantul nu îndeplinea conditiile cumulative pentru pensionare la limita de vârsta, fapt rezultat din decizia de respingere nr. 35958 emisa de C.J.P.Constanta, iar în al doilea rând pentru ca acordul partilor de încetare a raporturilor de munca primeaza, fiind una din formele legale de încetare a unui contract de munca, reclamantul manifestându-si expres intentia de a renunta la calitatea de salariat în aceasta forma si nu prin pensionare.
Fiind deja beneficiar al unei pensii militare, reclamantul nu a solicitat niciodata pensionarea din cadrul intimatei astfel ca intervalul de 18 ani 11 luni si 13 zile poate constitui stagiu suplimentar care da reclamantului dreptul sa solicite recalcularea pensiei sale militare.
A mai retinut instanta de fond si imposibilitatea legala a intimatei de a emite o decizie pe disp. art. 56 lit. d codul muncii, cât timp nu sunt îndeplinite conditiile cumulative de pensionare, deoarece reclamantul nu si-a manifestat intentia de pensionare din cadrul unitatii intimate si nici nu a fost primita o decizie de admitere a cererii de pensionare.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant care a formulat urmatoarele critici:
Instanta nu a luat în considerare faptul ca acesta avea deja calitatea de pensionar si în aceste conditii nu avea motive pentru a solicita pensionarea.
Incetarea calitatii de salariat a fost impusa de calitatea de pensionar pe care o avea si nu era obligatoriu sa primeasca o a doua decizie de pensie din sistemul public desi initial a dorit acest lucru dar a constatat ca nu este posibil.
Întrucât conducerea pârâtei nu accepta cumulul pensiei cu salariul, desfacerea contractului de munca nu poate avea alt cadru legal decât pensionarea militara, ceea ce înseamna ca decizia de încetare a raporturilor de munca trebuia întemeiata pe art. 56 litera d, codul muncii.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate, de probele administrate în cauza si dispozitiile legale incidente în cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Potrivit art. 56 litera ”d” din Codul muncii, “contractul individual de munca înceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de vârsta, pensionare anticipata partiala sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii”.
Prin urmare, pentru ca angajatorul sa emita o decizie cu temeiul legal mai sus indicat, trebuie mai întâi sa primeasca de la Casa Judeteana de Pensii decizia prin care se mentioneaza ca a fost admisa cererea de pensionare a salariatului.
Ori, la dosarul cauzei este depusa decizia nr. 35958/03.02.2009 prin care Casa Judeteana de Pensii a respins cererea de pensionare a solicitantului B.G., apreciind ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru pensionarea la limita de vârsta, respectiv conditia de vârsta si cea de stagiu complet de cotizare.
În aceste conditii, angajatorul nu putea emite o decizie de încetare a contractului de munca pe baza art.56 litera “d” din Codul muncii.
Împrejurarea ca reclamantul a fost pensionat în anul 2007, ca desi beneficia de o pensie militara de stat, a continuat sa lucreze, nu îl îndreptatea la obtinerea unei a doua pensii – ci a uneia singure, cu fructificarea perioadelor lucrate în ambele sisteme.
În acest sens sunt si disp. art. 194 din Legea nr. 19/2000, care arata la alin. 1) ca “între sistemul public si celelalte sisteme proprii de asigurari sociale, neintegrate pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în munca sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de vârsta, de invaliditate, de urmas precum si a altor drepturi de asigurari sociale prevazute de prezenta lege.
Alin. 3) prevede ca “perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevazute la art. 38 alin.1 litera b si c, care constituie vechime în munca sau în serviciu în sistemul pensiilor militate si în celelalte sisteme proprii de asigurari sociale neintegrate, se iau în calcul, optional, în unul dintre sisteme”
Prin urmare, angajatorul nu putea sa dispuna încetarea contractului de munca al reclamantului decât în baza acordului partilor, respectiv în temeiul art. 56 litera b) Codul muncii în conditiile în care acesta a precizat, prin cererea înregistrata sub nr. 2920/25.05.2009, ca nu mai doreste sa lucreze.
Chiar daca reclamantul avea calitatea de pensionar, institutia era obligata sa încheie raporturile de munca printr-o decizie, fara ca aceasta decizie sa îi influenteze în vreun fel drepturile sale de pensionar.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, mentinând ca legala si temeinica sentinta atacata.
