O.U.G. nr. 79/2001, art. 15
Dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 79/2001 interzic societăţilor comerciale care înregistrează obligaţii bugetare restante sau care au pierdut înlesnirile la plata acestora să acorde bonuri valorice (tichete de masă) pe perioada în care înregistrează aceste obligaţii, dar sarcina probei sub acest aspect revine angajatorului conform art. 1169 C. civ.
C.A Alba-lulia, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 524/2 aprilie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 2/4.01.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 3636/85/2006, s-a admis, în întregime, acţiunea civilă formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâta S.C. „Libertatea” S.A. Sibiu şi în consecinţă:
– a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale pe perioada iunie-25 septembrie 2006, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada ianuarie-august 2005 şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anii 2005 şi 2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reţinut în esenţă cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că reclamanta este îndreptăţită la plata drepturilor salariale pretinse şi că pârâta nu a făcut dovada achitării acestora, precum şi a dificultăţilor financiare invocate.
împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs, pârâta S.C. „Libertatea” S.A. solicitând admiterea acestuia, anularea în parte a sentinţei atacate şi exonerarea sa de plata reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate.
în dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta invocând prev. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică soluţia primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică susţinând că acordarea tichetelor de masă se face doar în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli potrivit legii.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., a constatat următoarele:
Recursul este nefondat.
Este adevărat că dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 79/2001 interzic societăţilor comerciale care înregistrează obligaţii bugetare restante sau care au pierdut înlesnirile la plata acestora să acorde bonuri valorice (tichete de masă) pe perioada în care înregistrează aceste obligaţii, dar sarcina probei sub acest aspect revine angajatorului conform art. 1169 C. civ.
Or, pârâta recurentă nu a propus şi administrat probele necesare în acest sens (certificat de atestare fiscală emis de instituţiile fiscale ale statului, bilanţ al societăţii, etc.) în măsură să confirme susţinerile sale vizând existenţa unor obligaţii bugetare restante sau pierderea unor înlesniri la plata acestora, aşa cum impune art. 15 din actul normativ sus menţionat.
Pe acest considerent, Curtea a constatat că soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei la plata contravaloarea tichetelor de masă pe perioada efectiv lucrată de salariata intimată este legală şi temeinică.
Ca urmare, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins ca nefondat recursul promovat în cauză.
