Valoarea bunului sustras de către salariat nu are relevanţă în aprecierea faptei ca abatere disciplinară, aplicarea sancţiunii nu este condiţionată de existenţa sau valoarea prejudiciului ca în cazul răspunderii patrimoniale, ci de afectarea relaţiilor de muncă, încălcarea obligaţiilor de serviciu prevăzute de Regulamentul de ordine interioară fiind suficientă pentru angajarea răspunderii disciplinare.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2683 din 3 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 19.05.2011, C.A. în contradictoriu cu intimata SC OMV – P. SA București a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 41/27.04.2011, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să se dispună anularea deciziei, obligarea intimatei la reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat de la data concedierii și până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii contestatorul a arătat că a fost angajatul societății-intimate aproximativ 20 de ani, ultima funcție deținută fiind cea de coordonator activitate extracție (operator extracție țiței) în cadrul Diviziei E&P, Zona de Producție III Muntenia Vest, Sector 98 M., iar ca urmare a sesizării din data de 31.03.2011, împotriva sa a fost demarată cercetarea disciplinară prealabilă, reținându-se nelegal săvârșirea abaterii disciplinare, deși chiar intimata a arătat în conținutul deciziei că țeava nu mai era funcțională, întreaga zonă de extracție de la locul respectiv fiind dezafectată de mai mulți ani.
Mai mult, este de observat că nu se afla în timpul serviciului pentru a se face vinovat de săvârșirea vreunei abateri în legătură cu locul său de muncă, iar și în situația în care fapta reținută în decizia de concediere ar fi conformă cu realitatea, măsura dispusă este mult prea drastică în raport cu dispozițiile art. 266 C.muncii și conduita sa.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de concediere disciplinară ca legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr. 1523/2012, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de contestatorul C.A., reținând în esență că, prin decizia nr. 41/27.04.2011, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul prevederilor art. 264 alin. (1) lit. f) coroborat cu art. 61 lit. a) C.muncii, reținându-se că motivele sancțiunii constau în furtul unei țevi 2×25 în lungime de 2,5 metri din conducta de amestec nefuncțională a sondei 272b, pe care se afla montat un ventil 2×25, încălcând astfel prevederile art. 3.2 lit. a) și i) din Regulamentul intern al OMV P. SA și prevederile art. 141 alin. (1) lit. p) și art. 143 alin. (1) lit. h) din CCM.
Abaterea disciplinară reținută în conținutul deciziei de sancționare are în vedere raportul de incident securitate înregistrat sub nr. 3889/06.04.2011, referatul comisiei de disciplină nr. 6/18.04.2011, precum și nota explicativă a contestatorului.
Potrivit art. 247 alin. (2) C.muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
în prezenta cauză, analizând cuprinsul deciziei atacate, precum și actele care au stat la baza emiterii, respectiv raportul de incident securitate înregistrat sub nr. 3889/06.04.2011, referatul comisiei de disciplină nr. 6/18.04.2011, nota explicativă a contestatorului, se constată că, într-adevăr, contestatorul se face vinovat de săvârșirea faptei imputate.
Astfel, în data de 31.03.2011, ora 20:15, patrula de intervenție a firmei de pază SC S.S. România – în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere în zona Parcului nr. 6 M., pe drumul petrolier aferent sondei nr. 272 b – a observat 3 persoane de sex bărbătesc, una dintre ele echipată cu o salopetă cu inscripția „Petrom” și o autoutilitară marca D. staționată. în bena autoutilitarei se afla o țeavă de aproximativ 2,5 m din conducta de amestec nefuncțională a sondei 272b, pe care era montat un ventil, precum și o cazma, un fierăstrău mecanic, o cheie inelară. în urma legitimării persoanei în salopetă, agenții au aflat că se numește C.A., operator-coordonator în cadrul OMV Petrom, secția M. și se afla în timpul liber.
Acesta a susținut că, în după amiaza zilei de 31.03.2011, s-a deplasat cu mașina personală, la un teren aflat în proprietatea sa, în satul T., să culeagă urzici și ghiocei și nu i-a observat pe copiii săi, care tăiaseră, fără știrea sa, o bucată de țeavă cu un ventil la capăt.
Depoziția martorului P.M. contrazice însă declarația contestatorului, martorul declarând că: „la data incidentului eram de serviciu și patrulam în zona respectivă, iar pe drumul de acces către sonda 272B am văzut un autovehicul parcat și trei persoane, respectiv un adult și 2 copii, și anume contestatorul cu cei 2 copii ai săi. L-am întrebat ce face acolo și a spus că are un teren în apropiere. Am observat că din portbagajul autovehiculului ieșea un capăt de țeavă pe care se afla montat un ventil, țeava avea aproximativ 2,5m. Acesta a spus că țeava provine de la sonda 272B care nu mai este funcțională. Am mers împreună cu un coleg și am constatat că într-adevăr țeava provenea de la sonda respectivă, care nu era funcțională. Contestatorul era îmbrăcat cu o salopetă care avea inscripționat Petrom”.
Contestatorul a luat cunoștință de Regulamentul intern al Petrom pe bază de semnătură și a fost instruit de către șefii ierarhici în legătură cu obligația de a păstra în bune condiții, conform prescripțiilor tehnice, toate bunurile, utilajele, echipamentele din dotare și să împiedice sustragerile din inventarul unității.
Pentru fapta comisă contestatorului i-a fost întocmit și dosarul penal nr. 2327/P/2011.
Instanța a apreciat că fapta contestatorului de a sustrage bunuri aparținând angajatorului constituie abatere disciplinară, acesta încălcând dispozițiile art. 143 alin. (1) lit. h) din CCM potrivit căruia este interzis salariaților să scoată de pe teritoriul Petrom, prin orice mijloace, bunuri aparținând societății, fără documente eliberate de cei autorizați; acesta a încălcat reglementările interne privind toleranța zero pentru furturi.
Potrivit art. 248 C.muncii, angajatorul stabilește sancțiunea aplicabilă, în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, sancțiunile se aplică pornind de la avertismentul scris, măsura disciplinară a desfacerii contractului de muncă fiind cea mai gravă, pentru săvârșirea unor fapte de importanță deosebită în contextul activității societății angajatoare.
Din probele administrate în cauză instanța a stabilit că în cazul contestatorului s-a reținut o abatere disciplinară singulară, însă fapta săvârșită de salariat este una gravă, furtul din patrimoniul unității neavând nicio justificare obiectivă sau subiectivă, intimata fiind îndreptățită să adopte măsuri și politici pentru înlăturarea unor astfel de atitudini în rândul salariaților, raporturile de muncă trebuie să aibă la bază o relație de încredere reciprocă angajat – angajator. De asemenea este important gradul de vinovăție al salariatului, care a acționat cu intenție, fiindu-i cunoscută politica de toleranță zero față de furturi a angajatorului și implicațiile activității desfășurate, neputându-se prevala de faptul că bunul sustras are valoare economică redusă.
Instanța a apreciat că este fără relevanță valoarea efectivă a bunului sustras de contestator, întrucât atragerea răspunderii disciplinare a salariatului și aplicarea sancțiunii nu sunt condiționate de existența sau valoarea prejudiciului, spre deosebire de răspunderea patrimonială.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3041C.proc.civ., contestatorul, criticând-o sub următoarele aspecte:
Greșit a reținut instanța de fond că recurentul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa doar pe baza declarației martorului propus de intimată, fără a analiza și celelalte probe administrate în cauză.
în susținerea acestei critici de netemeinicie, recurentul expune situația de fapt din perspectiva sa, susținând, în esență, că nu a avut cunoștință de faptul că fiii săi au sustras țeava dezafectată.
în plus, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești a reținut în ordonanța nr. 2327/P/2011 dată în 4.05.2012, că nu se face vinovat de sustragerea obiectului respectiv.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținându-se că sentința pronunțată de instanță este legală și temeinică.
Prin decizia nr. 2683/03.12.2012, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.A., împotriva sentinței civile nr. 1523 din 4.07.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr. 2582/109/2011, intimată fiind pârâta SC OMV P. SA București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Critica formulată de recurent vizează netemeinicia sentinței sub aspectul aprecierii probatoriului administrat în cauză și este nefondată.
Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate, pe baza probatoriului administrat în cauză, că susținerile contestatorului au fost contrazise de depoziția martorului audiat în cauză, precum și de celelalte probe.
Deși recurentul susține că această depoziție este subiectivă, el nu a făcut o contradovadă prin care să contrazică aceste susțineri. în plus, din conținutul ordonanței emise de parchet la data de 15.06.2012 rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C.A., cercetat pentru complicitate la infracțiunea furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C.pen., reținându-se că fapta comisă nu a prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 247 – (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Rezultă cu certitudine, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că există o faptă săvârșită de contestator ce constituie abatere disciplinară, încălcându-se dispozițiile art. 143 alin. (1) lit. h) din CCM. Totodată, este cert că, deși contestatorul cunoștea prevederile Regulamentului intern al Petrom și avea obligația să împiedice sustragerile din inventarul unității, acesta i-a sprijinit pe fiii săi să sustragă țeava dezafectată, calitatea sa de complice fiind reținută prin ordonanța parchetului, chiar dacă nu s-a aplicat o sancțiune penală, ca urmare a gradului de pericol social redus al faptei.
Bunul sustras de fiii recurentului, cu complicitatea acestuia, chiar dacă provenea de la o conductă nefuncțională, era în patrimoniul societății intimate, iar acesta avea cunoștință de sarcinile ce-i reveneau în calitate de angajat, respectiv să împiedice sustragerile din inventarul societății.
Chiar dacă recurentul susține că fapta săvârșită nu are legătură cu serviciul, incidentul desfășurându-se în afara orelor de program, susținerea este nefondată, întrucât bunul sustras se afla în patrimoniul petrolier aparținând intimatei, recurentul având calitatea de salariat al acesteia, reținând în mod corect instanța de fond că fapta a fost săvârșită în legătură cu munca sa.
Nu are relevanță faptul că nu el a sustras bunul, atât timp cât a permis desfășurarea activității infracționale de către fiii săi, conduită incompatibilă cu calitatea de salariat al societății intimate, care avea obligația să împiedice sustragerile din inventarul unității, obligație încălcată de contestator.
Valoarea bunului sustras nu prezintă nicio relevanță deoarece angajarea răspunderii disciplinare a salariatului și aplicarea sancțiunii nu sunt condiționare de existența sau valoarea prejudiciului ca în cazul răspunderii patrimoniale, ci de afectarea relațiilor de muncă salariat-angajator prin nesocotirea obligațiilor de serviciu prevăzute de Regulamentul de ordine interioară.
în consecință, fapta reținută în decizia de concediere nr. 41/2011 constituie abatere disciplinară, prin încălcarea dispozițiilor art. 153 alin. (1) lit. h) din CCM, încheiat la nivel Petrom, fiind incidente dispozițiile art. 247 și 248 C.muncii, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Față de cele ce preced, recursul fiind nefondat, a fost respins potrivit dispozițiilor art. 312 C.proc.civ.
(Judecător Ion Rebeca)
