C.A. Ploieşti, nr. 122 din 09.02.2007
Contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată nu se poate prelungi peste termen dacă a intervenit o cauză de suspendare legală în timpul executării acestuia, efectele contractului încetând de drept la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.În situaţia cadrelor didactice suplinitoare, dacă decesul acestora intervine după încetarea contractului individual de muncă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi art. 36 alin. (5) lit. c) din CCM la nivel de ramură învăţământ privind ajutorul de deces. Reclamantul SIP Buzău, în numele petentului C.C., a chemat în judecată pârâtele Şc.C.S. şi C.J.P.B., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea acestora la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii conform art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi art. 36 alin. (5) lit. c) din CCM la nivel de ramură învăţământ.În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că C.F.V. a fost cadru didactic profesor suplinitor pe catedra de istorie de la Şc. C.S., iar la data de 30 septembrie 2006 a decedat.Se susţine că la data de 31 august 2006 i-a încetat contractul de muncă, iar la momentul la care a survenit boala, persoana decedată se afla în concediu de odihnă, fapt care a dus la suspendarea concediului, în perioada 29 august 2006 – 29 septembrie 2006 acesta aflându-se internat la S.C.U.B., astfel că beneficiază de ajutorul de deces solicitat.Pârâta Şc. C.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece C.F.V. a fost încadrat ca profesor suplinitor în anul şcolar 2005-2006, iar contractul de muncă a încetat la data de 31 august 2006, decesul survenind după această dată.În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.Prin sentinţa civilă nr. 1017 din 23 octombrie 2006 Tribunalul Buzău a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtei Şc. C.S, a admis acţiunea şi a obligat pârâta C.J.P.B. să achite petentului ajutorul cuvenit în cazul decesului cadrului didactic C.F.V., în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că C.F.V. a fost cadru didactic suplinitor la Şc. C.S., astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă este neîntemeiată, petentul beneficiind de prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.Referitor la pârâta C.J.P. B., instanţa de fond a reţinut că la data decesului, defunctul avea calitatea de cadru didactic asigurat conform art. 98 alin. (l) din Legea nr. 19/2000 şi este obligată să achite din bugetul asigurărilor sociale, tatălui acestuia, ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi art. 36 alin. (5) lit. c) din CCMR învăţământ, astfel că acţiunea este întemeiată.Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta C.J.P.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.Se susţine, în esenţă, că ajutorul de deces se acordă în cazul decesului asiguratului sau pensionarului, iar cuantumul acestuia se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.În speţă, arată recurenta, C.F.V. a avut contract individual de muncă pe perioadă determinată conform art. 56 lit. j) C. muncii, care încetează de drept la data expirării termenului, respectiv la 31 august 2006, fapt pentru care şi calitatea de asigurat a încetat, aşa cum este reglementată de art. 5 alin. (l) pct. I din Legea nr. 19/2000.La data decesului cadrului didactic, 30 septembrie 2006, acesta nu mai era persoană asigurată în sistemul public, motiv pentru care sunt inaplicabile prevederile art. 126 alin. (21) din Legea nr. 19/2000.Recurenta mai susţine că ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii prevăzut de art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi CCMR învăţământ se acordă de angajator şi se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, dar nu poate fi reţinut în sarcina C.J.P., cum greşit a dispus instanţa de fond.Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.Curtea, analizând actele dosarului şi sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, precum şi ale art. 3041C. proc. civ., a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:Este corect că, în cazul decesului unui cadru didactic, se acordă un ajutor de deces conform art. 106 din Legea nr. 128/1997 şi art. 36 din CCMR învăţământ în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.Din aceste prevederi rezultă că plătitorul acestui ajutor este angajatorul, respectiv unitatea de învăţământ cu care respectivul cadru didactic se afla în raporturi de muncă, ajutor care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, fără ca această prevedere să implice obligaţii în sarcina C.J.P..Potrivit Legii nr. 128/1997, cadrul didactic suplinitor se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cadrul didactic titular, inclusiv de ajutorul de deces, dacă acest eveniment intervine în perioada executării contractului individual de muncă pe perioadă determinată.În speţă însă, C.F.V. a beneficiat de contract individual de muncă pentru anul şcolar 2005-2006, care a expirat la 31 august 2006, fără ca începând cu 1 septembrie 2006 acestuia să i se fi emis repartizarea ca suplinitor şi pentru anul şcolar 2006-2007, urmat de încheierea unui alt contract individual de muncă, astfel că, la data decesului, 30 septembrie 2006, acesta nu se mai afla în raporturi de muncă.Calitatea de cadru didactic în executarea contractului de muncă conferă acestuia şi calitatea de asigurat în sensul art. 5 alin. (1) pct. I din Legea nr. 19/2000.Recurenta plăteşte ajutorul de deces asiguraţilor şi pensionarilor, în cuantumul prevăzut anual în legea bugetului asigurărilor sociale de stat, conform art. 126 din Legea nr. 19/2000.Este cert că la data decesului, C.F.V. nu mai avea calitatea de asigurat, întrucât contractul său individual de muncă a încetat de drept la termen, respectiv 31 august 2006, aşa încât recurenta nu putea să plătească petentului C.C. ajutorul la care se referă art. 126 din Legea 19/2000 şi cu atât mai mult cel în cuantum de 5 salarii, cum greşit a reţinut instanţa de fond, legea specială şi CCMR învăţământ vizând angajatorul cu care cadrul didactic decedat se afla în raporturi de muncă, acest contract fiind opozabil numai părţilor care l-au încheiat.Trebuie menţionat că prevederile art. 98 alin. (1) lit. f) nu sunt aplicabile speţei, cum greşit susţine intimata-reclamantă, iar contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, dacă a intervenit o cauză de suspendare legală în timpul executării acestuia, nu se poate prelungi peste termen, efectele acestuia încetând de drept la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.Aşa fiind, recursul s-a dovedit fondat şi Curtea l-a admis în baza art. 312 alin. (1) şi 304 pct. 9 C. proc. civ., a modificat în parte sentinţa şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
