C.mun., art. 238 alin. (2), art. 241 alin. (1) lit. c) şi lit. d), art.247
Legea nr. 130/1996, art.11 alin. (1) lit. c) şi lit. d)
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, 36 alin. (5) lit. f)
În conformitate cu dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi ale art.11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, astfel încât cadrele didactice sunt îndreptăţite la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ pentru naşterea unui copil.
Potrivit art. 238 alin. (2) din Codul muncii, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, şi anume aceea de izvor de drept, precum şi pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractelor.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 969 din 6 mai 2008
Prin sentinţa civilă nr. 149/24.01.2008, Tribunalul Timiş, a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar din Judeţul Timiş, în numele membrilor de sindicat menţionaţi în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, împotriva pârâţilor Grup Şcolar „Mihai Eminescu” Jimbolia, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş, Consiliul Local al Oraşului Jimbolia şi Primarul Oraşului Jimbolia şi pârâţii au fost obligaţi la plata către membrii de sindicat a ajutorului pentru naşterea copilului, prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ, actualizat în raport de rata inflaţiei la data plăţii.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ, mamele au dreptul la un salariu de bază plătit de angajator pentru naşterea fiecărui copil, iar la dosar au fost ataşate certificatele de naştere ale copiilor personalului salariat menţionat în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată. De altfel, pârâţii nu au contestat acest drept.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş a fost respinsă cu motivarea că, potrivit art. 9 alin. (3), art. 11 alin. (5), art. 32 alin. (3) şi art. 50 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, acest pârât are calitatea de angajator.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 149/24.01.2008 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, potrivit Legii nr. 128/1997 şi art. 13 din O.U.G nr. 32/2001, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş nu are atribuţii şi competenţe în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din unităţile de învăţământ.
Totodată, s-a susţinut că finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar se asigură de la bugetul de stat, chiar dacă sumele respective sunt distribuite prin bugetele locale. Pe de altă parte, prima instanţă a avut în vedere doar dispoziţiile art. 36 alin. (5) lit. f) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ, care prevăd acordarea ajutorului în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariaţii din instituţiile finanţate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiţionat de includerea sa în acte normative aferente.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9, art. 3041 C.proc.civ., Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Pârâţii Consiliul Local al Oraşului Jimbolia şi Primarul Oraşului Jimbolia au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 149/24.01.2008 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului şi, pe fond, respingerea cererii reclamantului, arătând că recurenţii nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Astfel, între persoanele reprezentate de către Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar din Judeţul Timiş şi pârâţii-recurenţi nu există niciun raport contractual, iar articolul din contractul colectiv de muncă, reţinut de către prima instanţă ca temei al admiterii acţiunii, nu menţionează instituţia primarului în calitate de angajator.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea apreciază că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâţilor-recurenţi, precum şi soluţionarea în fond a pricinii.
Pârâţii chemaţi în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuţiile pe care le au în ceea ce priveşte angajarea cadrelor didactice, calcularea şi plata salariilor, asigurarea, aprobarea şi repartizarea fondurilor necesare plăţii salariilor.
Astfel, art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ dau in sarcina inspectoratelor şcolare atribuţia de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziţia inspectorului şcolar general.
Art. 19 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 dă în sarcina unităţilor de învăţământ atributul de angajator pentru personalul didactic auxiliar, salariile fiind determinate de către unităţile de învăţământ.
Este adevărat că salariile se calculează de către instituţia de învăţământ la care este angajat membrul de sindicat, însă inspectoratul şcolar judeţean are atribuţii de control în ceea ce priveşte modul de calcul şi plată a salariilor de către unităţile de învăţământ şi modalitatea în care se aplică dispoziţiile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din OUG nr. 32/2001, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură prin intermediul unităţii administrativ-teritoriale, în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară acestea activitatea, iar printre excepţiile prevăzute la finanţare nu sunt menţionate cele privind salariile.
Date fiind aceste atribuţii pe care le au în ceea ce priveşte angajarea, respectiv repartizarea fondurilor privind plata salariilor, raportat la cele menţionate mai sus, pârâţii-recurenţi au calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, personalul din învăţământ beneficiază de un salariu de bază plătit de angajator mamei pentru naşterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată, soţul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
În acelaşi sens, art. 51 lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2005-2006 şi art. 51 lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 prevăd că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariaţii au dreptul la un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei pentru naşterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soţul acesteia va beneficia de plata unui salariu mediu pe unitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. c) din Codul muncii şi ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel naţional produc efecte pentru salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară.
Art. 238 alin. (2) din Codul muncii prevede că: „contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă”. Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art. 247 din Codul muncii, „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior”. Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, şi anume aceea de izvor de drept, precum şi pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractelor, aşa cum rezultă din ansamblul dispoziţiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că doamna P.E., membră de sindicat reprezentată în litigiul pendinte, este îndreptăţită la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, fiind angajată a unei unităţi de învăţământ căreia i s-a născut un copil. Împrejurarea că nu au fost stabilite sursele de finanţare pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarului lui şi nu poate conduce la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum şi obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea recurată este temeinică şi legală, nefiind incident vreunul din motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., instanţa a respins recursurile declarate de către pârâţii-recurenţi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş, Consiliul Local al Oraşului Jimbolia şi Primarul Oraşului Jimbolia împotriva sentinţei civile nr. 149/24.01.2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, ca neîntemeiate.
