Legea nr. 128/1997: art.104 alin.(3)
Personalului didactic din unităţile de învăţământ de stat, care nu dispune de şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă.(……..). Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autorităţile administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învăţământ la care îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităţilor administraţiei publice locale
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1254/30 noiembrie 2009
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 1447/107/2009, reclamantul B.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.L. Zlatna, solicitând, obligarea acestuia la plata contravalorii navetei cu maşina proprie pe lunile decembrie, ianuarie şi februarie, în cuantum de 1215 lei RON; actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţi efective.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul arată că este îndreptăţit potrivit prevederilor legale la decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă; că deşi a făcut mai multe demersuri în decontarea acestor sume, pârâtul a refuzat.
În drept se invocă: art. 104 alin.3 din Legea nr. 128/1997.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul solicită respingerea acţiunii, motivând că reclamantul nu a precizat cuantumul pretenţiilor, nu a precizat în acţiune anul pentru care solicită decontarea; nu a făcut dovada deplasării cu maşina personală de la domiciliu la unitatea de învăţământ.
Prin sentinţa civilă nr. 1058/17.06.2009 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1447/107/2009 s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată de către reclamantul B.I în contradictoriu cu pârâtul C.L Zlatna şi în consecinţă:
A fost obligat pârâtul la plata contravalorii transportului în favoarea reclamantului pe ruta Câmpeni – Şc.gen. cu clasele I-VIII Horea, Zlatna, pentru lunile decembrie 2008, ianuarie-martie 2009 în cuantum de 1501 lei; sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reţinut, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, că reclamantul este cadru didactic la Şc.gen cu cl. I-VIII Horea- Zlatna şi că face naveta zilnic pe ruta Câmpeni – Zlatna, fiind îndreptăţit astfel, potrivit art. 104 alin.3 din Legea nr.128/1997 la decontarea cheltuielilor de transport, justificate conform înscrisurilor depuse lunar la unitate, care le-a înaintat unităţii administrative teritoriale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat, recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâtul C.L. Zlatna solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea reclamantului, deoarece acesta trebuia să facă dovada deplasării la instituţia de învăţământ cu maşina personală şi totodată să dovedească că a solicitat locuinţă de serviciu; reclamantul nu a justificat prezenţa în unitatea de învăţământ, prin foaie de pontaj; bonurile de benzină sunt datate 24.12.2008, 29.12.2008, ori din data de 19.12.2009 a început vacanţa de iarnă.
În fine, recurentul critică sentinţa atacată sub aspectul nesoluţionării excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului, deoarece în opinia recurentului reclamantul trebuia să se adreseze instanţei de judecată pe calea dreptului comun; cheltuielile de transport nefiind drepturi salariale.
CURTEA, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Cu referire la excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe invocată de către recurent, care se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art.137 cod procedură civilă:
Potrivit art. 2 punct 2 lit.c) Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanţă, conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, defineşte conflictele de muncă ca fiind „conflictele de muncă dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic, ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.”
În speţă, conflictul dedus judecăţii are ca obiect, dreptul cadrului didactic de a-şi deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Or, acest drept salarial îşi are izvorul în raportul juridic de muncă derulat între părţi şi ca atare intră în sfera conflictelor juridice de muncă aşa cum sunt definite de articolul de lege sus enunţat, atrăgând competenţa materială a tribunalului, ca primă instanţă, aşa cum corect s-a procedat în cauză.
Cu referire la fondul cauzei:
Potrivit art. 104 alin.(3) din legea nr. 128/1997, aşa cum a fost modificat prin pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 108 din 19 aprilie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 275 din 25 aprilie 2007. “ personalului didactic din unităţile de învăţământ de stat, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă.(……..). Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autorităţile administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învăţământ la care îşi desfăşoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităţilor administraţiei publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârşitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurşi, prin depunerea la sfârşitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învăţământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurşi, pentru cei care-şi asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unităţii de învăţământ.
Alin. (3^1) al art. 104 aşa cum a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 349 din 14 iulie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 29 iulie 2004. “Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile băneşti aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare”.
În speţă, în mod corect s-a reţinut, că intimatul-reclamant este cadru didactic şi face naveta zilnic de la domiciliu la locul de muncă, pe ruta Câmpeni-Zlatna ( în acest sens:copie carte de identitate-reclamantul figurează cu domiciliul în oraşul Câmpeni, adeverinţa nr. 474/25.05.2009 emisă de unitatea şcolară, din care reiese că reclamantul este angajată pe postul de profesor suplinitor calificat la Şc.gen. cu cls.I-VIII „Horea” Zlatna) .
Susţinerea recurentului în sensul că nu s-au depus documentele necesare decontării sunt nefondate, deoarece la acţiunea introductivă au fost depuse copii după cererile adresate de intimat conducerii unităţii şcolare în vederea decontării contravalorii cheltuielilor de transport , iar unitatea de învăţământ a depus lunar la C.L. Zlatna, solicitării în vederea decontării navetei dascălilor pe perioada în litigiu-decembrie 2008-martie 2009 (adrese înregistrate la recurentă sub nr. 886/27.01.2009, 2308/02.03.2009, 5137/30.04.2009).
Aşadar, cum obligaţia de a depune documentele justificative la autoritatea administraţiei publice locale revine aşa cum reiese din articolul de lege sus enunţat unităţii de învăţământ şi cum în speţă unitatea de învăţământ la care intimatul îşi desfăşoară activitatea şi-a îndeplinit această obligaţie, refuzul recurentului de decontare a acestor drepturi băneşti, este nejustificat.
Cu referire la bonurile de benzină aferente lunii decembrie, este de menţionat că prin adresa nr.878/2009 emisă de unitatea şcolară se comunică recurentei că s-a solicitat decontarea navetei pe cele 14 zile lucrătoare ale lunii decembrie 2008 şi nu pe perioada vacanţei de iarnă. .
Faţă de cele, ce preced, curtea constatând că soluţia primei instanţe se fundamentează pe probele administrate în cauză şi reflectă o interpretare şi aplicare corectă a legii la speţa dedusă judecăţii, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii, expres şi limitativ prev. de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 312 alin.(1) cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, a respins ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către pârât.
