Deşi consiliul local nu este angajatorul reclamantelor – cadre didactice şi între părţi nu există raporturi juridice de muncă, acesta este chemat în judecată ca pârât datorită calităţii sale de ordonator principal de credite şi de finanţator al instituţiei de învăţământ.
Legitimarea procesuală a consiliului local nu poate fi analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată şi la dispoziţiile legale menţionate care stabilesc obligaţia sa de a suporta toate cheltuielile efectuate de către şcoli, aşadar şi cheltuielile de personal care includ drepturile salariale cuvenite personalului didactic.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 2160/R din 26 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 523 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.A. pârâţii Şcoala Generală Sigmir, şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, fiind obligaţi la calcularea şi plata către reclamantă a contravalorii muncii prestate în plus, respectiv cu câte două ore pe săptămână faţă de norma didactică pentru perioada 01 septembrie 2006 – 01 aprilie 2007, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Pârâţii Consiliul Local al Municipiului Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa au fost obligaţi să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor mai sus arătate.
S-a respins petitul privind obligarea pârâţilor la reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, ca fiind rămas fără obiect.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta este cadru didactic de predare, încadrat pe post de învăţător/educator la Şcoala Generală Sigmir, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi cu gradul didactic I, în anii şcolari 2003-2004, 2004-2005, 2005-2006 reclamanta a avut un număr de 16 ore de predare pe săptămână, iar în anul şcolar 2006-2007 reclamanta a avut un număr de 18 ore de predare pe săptămână, aşa cum rezultă din adeverinţa de la fila 30 emisă de Şcoala Generală Sigmir.
S-a reţinut îndreptăţirea reclamantei, de a beneficia de calcularea şi plata contravalorii muncii prestate în plus, respectiv de câte 2 ore săptămânal faţă de norma didactică pe perioada 01 septembrie 2006- 01 aprilie 2007, astfel că, în baza art. 269 alin. 1 Codul muncii s-a dispus obligarea pârâţilor la calcularea şi plata orelor efectuate în plus, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Totodată, tribunalul a respins petitul privind obligarea pârâţilor la reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal ca fiind rămasă fără obiect întrucât începând cu data de 1 aprilie 2007 potrivit hotărârii Comisiei paritare judeţene luată în şedinţa din data de 12 martie 2007, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere din Învăţământ au convenit că formularea legală a art.45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 se aplică şi educatoarelor, învăţătorilor şi institutorilor, urmând ca cele două ore, dar nu mai puţin de 16 ore/săptămână să fie plătite în regim de plata cu ora, hotărârile comisiei paritare fiind obligatorii pentru părţi potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivelul judeţului Bistriţa – Năsăud.
Apărările invocate de pârâtul Consiliul Local al municipiului Bistriţa, care a apreciat cererea ca neîntemeiată şi prematură, instanţa le-a înlăturat.
Pentru a beneficia de finanţare pentru cheltuielile salariale în conformitate cu prevederile art. 19 lit. a) alin. 1 din H.G.R. nr. 2192/2004 – unităţile de învăţământ preuniversitare de stat urmează a întocmi statele de plată, vizate pentru control financiar preventiv şi note de fundamentare în baza acestora – pentru întocmirea proiectului de buget pe care urmează a-l înainta Consiliului Local în raza căruia se află unitatea de învăţământ.
În acest context legal, instanţa a apreciat că, prin această modalitate administrativă de a finanţării pentru orele efectuate în plus faţă de norma didactică reclamanţii nu pot să obţină plata drepturilor salariale, deoarece unitatea de învăţământ nu poate întocmi state de plată pentru exerciţii financiare încheiate, care să conţină drepturi salariale restante cu până la 3 ani de la data introducerii cererii, actualizate cu indice de inflaţie de la data plăţii efective
S-a mai reţinut că în conformitate cu prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, art. 167 din Legea nr. 84/1995 R şi art. 68 alin. 1 lit.”c”, alin. 4 lit.”a” din Legea nr. 215/2001, modificată şi completată, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, primarul fiind ordonator principal de credite, astfel că, cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ se asigură din bugetul consiliului local cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat, astfel că a obligat Consiliul Local al municipiului Bistriţa şi Primarul municipiului Bistriţa instituţia
primarului – să asigure fondurile băneşti necesare în vederea achitării drepturilor salariale mai sus arătate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul local al municipiului Bistriţa reprezentat legal prin Primarul municipiul Bistriţa, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacată în sensul de a înlătura din dispozitivul acesteia menţiunile privind admiterea acţiunii şi faţă de Consiliului local al municipiului Bistriţa precum şi cele de obligare la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale.
Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea a reţinut următoarele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 538/2001 „cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale în a cărora rază acesta îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
În cauză pârâtul Consiliul local Bistriţa a fost chemat în judecată tocmai în temeiul obligaţiei de suportare a cheltuielilor privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi nicidecum în calitate de angajator.
Astfel, este evident că recurentul nu este angajatorul reclamantelor şi că între părţi nu există raporturi juridice de muncă, dar, aşa cum s-a precizat în acţiunile introductive, Consiliul Local al municipiului Bistriţa a fost chemat în judecată ca pârât datorită calităţii sale de ordonator principal de credite şi de finanţator al instituţiei de învăţământ.
Prin urmare în speţă legitimarea procesuală a pârâtului-recurent nu poate fi analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată şi la dispoziţiile legale menţionate care stabilesc obligaţia sa de a suporta toate cheltuielile efectuate de către şcoli, aşadar şi cheltuielile de personal care includ drepturile salariale cuvenite personalului didactic.
Curtea a reţinut în consecinţă că toate criticile recurentului subsumate excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt neîntemeiate după cum şi dispoziţiile legale invocate în recurs tratează procedura de adoptare a bugetului instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat cu implicarea consiliilor judeţene, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Inspectoratelor şcolare având caracter preliminar stabilirii bugetului şi neputând înlătura în raport cu prevederile extrem de clare ale art. 1 din H.G. nr. 538/2001, obligaţia de finanţare a Consiliului Local.
Consideră recurentul că obligarea pârâtului la a aloca fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale apare ca neîntemeiată şi nelegală atâta vreme cât nu s-au urmat procedurile descrise mai sus.
Nici acest aspect nu este întemeiat deoarece recurentul pare că încearcă doar să invoce o viitoare neîndeplinire a obligaţiilor sale legale şi o neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti. Cu privire la urmarea procedurilor descrise de către recurent, acestea constau exact în obligaţiile sale ce derivă din cele statuate prin hotărârea instanţei de fond.
De asemenea, mai susţine recurentul, obligarea pârâtului la a aloca fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale este prematură în condiţiile în care nu a existat vreun refuz de a aproba bugetele unităţilor de învăţământ.
Cu privire la această critică nu se poate reţine prematuritatea atâta timp cât obligaţia angajatorului a fost stabilită abia în cursul acestui proces ca şi obligaţia recurentului, nimic neîmpiedicând de a se stabili obligaţii de această manieră în condiţiile în care refuzul angajatorului există iar obligaţia finanţatorului este corelativă acestei obligaţii de plată a angajatorului iar ambii sunt chemaţi împreună în judecată pentru o mai bună administrare a justiţiei şi pentru celeritatea soluţionării întregului litigiu.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Local al municipiului Bistriţa. (Judecător Ioan-Daniel Chiş)
