Legea nr. 128/1997, art. 49 alin. (2)h
Legea nr. 83/2004
■ Acordarea sporului de izolare este condiţionată de desfăşurarea activităţii didactice în mediul rural sau în localităţi izolate.
■ în condiţiile în care localitatea izolată este declarată oraş, cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea didactică într-o astfel de localitate nu pot beneficia de sporul de izolare.
C.A. Cluj, s. civ., muri., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 2365/R din 2 decembrie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1142 din 10.10.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului M. S-a respins
acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ M. în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă împotriva pârâţilor: Inspectoratul Şcolar Judeţean M., Grupul Şcolar I.E. Ş.M., Grup Şcolar I.E. Ş.M. – (…) Ş.M. şi Grup Şcolar I.E. Ş.M. – Structura Şcoala E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Inspectoratul Şcolar Judeţean M. este neîntemeiată, întrucât rolul său de organizare şi validare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice îi confcră calitatea de angajator, fiind parte în raportul de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că localitatea Ş.M. a fost declarată oraş prin Legea nr. 83/2004, iar potrivit Legii nr. 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional, s-au definit criteriile de
ierarhizare a localităţilor după anumiţi indici, astfel că localitatea Ş.M., fiind declarată oraş, nu se mai poate susţine că este localitate izolată.
Nefiind îndeplinite cerinţele de mediu rural sau localitate izolată, sporul prevăzut de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 nu poate fi acordat, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în tennen legal reclaman-
tul, solicitând modificarea, în sensul admiterii acţiunii. In motivarea recursului, s-au invocat dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 349/2004, care conferă dreptul personalului didactic calificat, care desfăşoară activitate didactică în mediul rural sau în localităţi izolate la o indemnizaţie de 5-80% din salariul de bază al funcţiei didactice, în raport cu zona geografică. H.G. nr. 167/2002 a aprobat diferenţierea acestei indemnizaţii pe zone geografice şi localităţi.
Prin Legea nr. 83/2004 localitatea Ş.M. a fost declarată oraş. Acest act normativ a modificat anexa nr. II din Legea nr. 351/2001, carc cuprindea lista comunelor şi a oraşelor, însă nu a modificat prevederile
H.G. nr. 167/2002, astfel încât dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 rămân valabile în privinţa personalului didactic calificat, care îşi desfăşoară activitatea în oraşul Ş.M.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 nu mai sunt incidente în cazul cadrelor didactice care îşi desfăşoară activitatea didactică în localitatea Ş.M., întrucât aceasta a fost declarată oraş în baza Legii nr. 83/2004, iar acordarea indemnizaţiei prevăzute de dispoziţia evocată este condiţionată de desfăşurarea activităţii didactice în mediul rural sau în localităţi izolate.
Oraşul aparţine mediului V., iar Ş.M. nu este o localitate izolată, fiind situată la drumul european, astfel încât nu se încadrează în niciuna dintre cele două situaţii alternative, expres şi limitativ prevăzute pentru acordarea indemnizaţiei reglementate de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
