C. muncii, art. 5, art. 39 lit. c) Legea nr. 128/1997, art. 52 alin. (3) şi (4)
în raport de dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, procedura de evaluare se declanşează prin autoevaluare.
Fişa de evaluare vizată, după caz, de către şeful de catedră sau de responsabilul comisiei metodice şi de către directorul unităţii şcolare este analizată în consiliul de administraţie care, în prezenţa persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.
Salariatul nu îşi poate invoca propria culpă în susţinerea criticii referitoare la evaluarea sa.
în lipsa unor probe de natură a dovedi că evaluarea nu corespunde situaţiei reale, simpla afirmaţie a salariatului referitoare la
diferenţa de tratament ce i se aplică nu poate avea drept consecinţă acordarea unor calificative superioare.
C.A. Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 4920/R din 1 iulie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 915 din 4 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere prin care se solicită constatarea încălcării art. 5 C. muncii, constatarea încălcării art. 39 lit. c) C. muncii, constatarea faptului că a fost discutat calificativul în iulie 2008 şi, în consecinţă, au fost respinse cererile ca inadmisibile, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind acordarea calificativului „foarte bine” formulată de reclamanta P.R. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Grupul Şcolar
I.T.C.F. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în şedinţa Consiliului de Administraţie al Grupului Şcolar I.T.C.F. din 30 iunie 2008, a fost discutată evaluarea pentru anul şcolar 2006-2007 a activităţii didactice a reclamantei, angajată în baza contractului individual de muncă nr. 6309/1 din 20 mai 2003 pe post de cadru didactic titular. Aceasta susţine că angajatorul a încălcat principiul egalităţii de tratament, întrucât i-a făcut evaluarea profesională la mult timp după ce au fost evaluaţi colegii săi, respectiv în luna iulie 2007.
Tribunalul a apreciat că întârzierea evaluării activităţii didactice desfaşurate de reclamantă se datorează acesteia, care a întârziat depunerea fişei de autoevaluare, în raport de dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, prin care se arată că procedura de evaluare se declanşează prin autoevaluare.
In acest sens, tribunalul a mai reţinut că, aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie, evaluarea reclamantei nu s-a putut face la acea dată, când au fost evaluaţi ceilalţi colegi, întrucât reclamanta nu a depus fişa de autoevaluare completată.
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (4) din Legea nr. 128/1977, fişa de evaluare vizată, după caz, de către şeful de catedră sau de responsabilul comisiei metodice şi de către directorul unităţii şcolare este analizată în consiliul de administraţie care, în prezenţa persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.
Reclamantei i s-a adus la cunoştinţă, prin adresa nr. 705 din 25 iunie 2008, despre faptul că trebuia să participe la şedinţa Consiliului
de Administraţie din data de 30 iunie 2008, cât şi faptul că i s-a pus în vedere să prezinte dovezile în susţinerea punctajului acordat prin fişa de autoevaluare, însă aceasta a refuzat să participe la acea şedinţă, fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie, deşi era prezentă în şcoală la ora desfăşurării şedinţei, împrejurare faţă de care Consiliul de Administraţie a constatat că la fişa de autoevaluare semnată abia la data de 25 iunie 2008 reclamanta nu a anexat dovezi care să susţină punctajul din autoevaluare, iar în urma deliberării s-au acordat 61 de puncte, corespunzător calificativului „satisfăcător’’.
Tribunalul a considerat că, potrivit fişei de evaluare, depunctarea reclamantei s-a făcut la capitolele participarea la acţiuni complementare activităţii de învăţare, participarea la activităţi de perfecţionare pcdagogică şi de specialitate, comunicarea cadru didactic-cadrul didactic, precum şi la comportament şi ţinută, dat fiind faptul că reclamanta nu a adus nici în faţa Consiliului de Administraţie al angajatorului şi nici în faţa primei instanţe dovezi din care să rezulte că activitatea sa a fost subevaluată.
Astfel, susţinerile reclamantei în sensul că a fost discriminată pe motiv de neapartenenţă la ceea ce aceasta numeşte „sectă” nu au fost dovedite în faţa primei instanţe şi, în consecinţă, tribunalul, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că evaluarea activităţii sale pentru anul şcolar 2006-2007 a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale, a respins cererea de acordare a calificativului „foarte bine”, cât şi capetele de cerere privind constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 şi art. 39 C. muncii, ca inadmisibile, apreciind că reclamanta are la îndemână calca realizării dreptului.
împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către recurenta-reclamantă.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ., curtea a reţinut următoarele: recurenta a criticat evaluarea sa cu întârziere şi calificativul acordat.
In ceea ce priveşte momentul evaluării, curtea a reţinut că reclamanta nu a participat la evaluarea iniţială din data de 20 noiembrie 2007, întrucât nu a depus fişa de autoevaluare completă în baza căreia se discută activitatea cadrului didactic, aşa cum rezultă din procesul-vcrbal încheiat la acea dată. In consecinţă, reclamanta nu îşi poate invoca propria culpă în susţinerea criticii referitoare la evaluarea sa ulterioară, aceasta datorându-se pasivităţii de care a dat dovadă, împrejurare ce nu a fost justificată nici în motivarea cererii pendinte.
Referitor la calificativul acordat, curtea a reţinut că reclamanta a fost invitată la şedinţa Consiliului de Administraţie din 30 iunie 2008
în care s-a discutat evaluarea sa, pentru a explica şi a dovedi modul în care a completat fişa de autoevaluare şi pentru a proba, de asemenea, că cele reţinute în privinţa sa referitor la neîndeplinirea unor criterii de evaluare conform propunerilor şefului de catedră nu corespund realităţii, însă aceasta nu s-a prezentat şi nu a motivat absenţa sa.
în lipsa unor probe de natură a dovedi că evaluarea nu corespunde situaţiei reale, curtea a apreciat că simpla afirmaţie a reclamantei referitoare la diferenţa de tratament ce i se aplică nu poate avea drept consecinţă acordarca, în ceea ce o priveşte, a unor calificative superioare.
