Cadru didactic. Muncă suplimentară. Retribuire.Lege specială


– Legea nr. 128/1997: art. 51 alin. 8-9

în condiţiile în care legea specială conţine dispoziţii exprese privind modul de plată al orelor prestate de reclamant peste norma didactică, este greşit a se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 120 din Codul muncii referitoare la plata orelor suplimentare.

în cazul cadrelor didactice, posturile didactice vacante sau temporar vacante pot fi suplinite, prin cumul sau prin plata cu ora, de către personalul didactic existent, încadrat cu norma maximă.

(Decizia nr. 1369/R din 28 mai 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 180 din 02.02.2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea precizată formulată de reclamantul S.l. împotriva pârâtului Colegiul Naţional,.Simion Bărnuţiu” şi în consecinţă a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 22.598 lei reprezentând: 12.578 lei contravaloarea a 397 ore suplimentare; 7190 lei contravaloarea a 204 ore suplimentare efectuate la grupele de excelenţă; 204 lei contravaloarea a 4 zile lucrate în zile libere în comisiile de supraveghere şi 2626 lei reprezentând zile lucrate cu ocazia corectării lucrărilor în comisii.

Aceste sume au fost reactualizate în funcţie de rata inflaţiei de la data scadenţei până la data plăţii efective.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Colegiul Naţional „Simion Bărnuţiu”, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente.

Art. 1 alin. 2 C. muncii prevede în mod expres că prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Conform art. 146 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplica celelalte dispoziţii din legislaţia muncii”.

Drept urmare, Codul muncii se aplică raporturilor de muncă ale personalului didactic numai în măsura în care Legea nr. 128/1997 nu prevede altfel.

Art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 prevede că „personalul didactic poate fi salarizat şi prin plata cu ora sau prin cumul, conform prevederilor art. 49 alin. 1. Calculul pentru plata cu ora sau prin cumul se face la norma didactica prevăzută la art. 43. Drepturile salariale provenite din cumul sau din plata cu ora, drepturile băneşti cuvenite pentru invenţii şi inovaţii, activităţi productive sau de alta natura, desfăşurate în interesul învăţământului, se defalca, în vederea impunerii, pe lunile la care se referă, şi se impozitează distinct pentru fiecare activitate, separat de celelalte venituri”, iar alin.

9 că „posturile didactice vacante sau temporar vacante pot fi suplinite, prin cumul sau prin plata cu ora, de către personalul didactic existent, încadrat cu norma maxima, de către cadrele didactice pensionate, precum şi de specialişti din alte sectoare de activitate, în condiţiile prezentei legi”.

în consecinţă, în condiţiile în care legea specială conţine dispoziţii exprese privind modul de plată al orelor prestate de reclamant peste norma didactică, Curtea apreciază că în mod greşit a reţinut tribunalul incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 120 C. muncii referitoare la plata orelor suplimentare.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că aplicând direct Codul muncii pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamant, prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale menţionate anterior, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. fiind întemeiat.

în consecinţă, reţinând şi faptul că drepturile salariale solicitate de reclamant i-au fost achitate acestuia conform dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, în temeiul prevederilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 C. pr. civ. se va admite recursul declarat de pârâtul Colegiul Naţional „Simion Bărnuţiu” împotriva sentinţei civile nr. 180 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Sălaj care va fi modificată în sensul că se va respinge ca nefondată acţiunea reclamantului S.l. (Judecător Laura Dima)