Tribunalul SIBIU. Sentința 423 din 20.03.2014
Constată că s-a înregistrat la această instanţă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar în numele şi pentru membrii de sindicat împotriva pârâtei Şcoala Gimnazială R. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la :
– Calcularea indemnizaţiei de concediu odihnă aferentă anului 2009-2010 cuvenită fără aplicarea diminuării de 25 % prev. de art. 1 Lg. 118/2010;
– Plata diferenţei dintre indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului 2009-2010 achitată şi cea cuvenită actualizată cu indicele de concediu pentru luna iulie 2010 şi până la data plăţii integrale.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că în baza art. 103 Lg. 128/1997 Statutul personalului didactic, cadrele didactice beneficiază de un concediu de odihnă anual plătit în perioada vacanţelor şcolare, iar conf. Ordinului nr. 3251/1998 al Ministerului Educaţiei Naţionale pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizaţie în raport cu nr. zilelor de concediu înmulţit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime şi a indemnizaţiei de conducere luate împreună.
Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte înaintea fiecărui concediu cu cel puţin 5 zile conform C. muncii şi cu cel puţin 10 zile conform C.C.M. la nivel naţional.
Prin Lg. 118/2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariilor, indemnizaţiilor de încadrare, inclusiv sporurile şi alte drepturi salariale stabilite conf. Lg. cadru 330/2009 şi ale OUG 1/2010 s-au diminuat cu 25 %.
În aplicarea acestui text legal pârâta a diminuat indemnizaţia de concediu a membrilor de sindicat cu 25 % în mod nelegal deoarece diminuarea prevăzută de art. 4 Lg. 118/2010 se aplică numai începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv 03.07.2010, dată la care membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant erau în concediu.
În drept s-au invocat prev. art. 1 Lg. 118/2010, art. 150 C. muncii, Lg. 128/1997 şi H.G 250/1992.
Pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu şi-a exprimat poziţia faţă de acţiune.
Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru conf. art. 270 din C. Muncii.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, instanţa reţine următoarele :
Membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant au calitatea de cadru didactic şi au fost angajaţii pârâtei în anul şcolar 2009-2010, fapt ce rezultă din tabelul depus de pârâtă la dosar.
Având calitatea de personal contractual, membrilor de sindicat le sunt aplicabile normele dreptului comun în materie, respectiv art. 150 alin. 3 C. muncii, art. 59 Contract colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, art. 103 Lg. 128/ 1997 privind Statutul personalului didactic; pct. 21-26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului din învăţământ, art. 7 H.G. 250/1992 privind concediul de odihnă.
Conform art. 150(1) C. muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent iar conform alin. 3 al aceluiaşi articol această indemnizaţie se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
În perioada în discuţie ( anul şcolar 2009-2010 ), dreptul la concediu al personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat a fost reglementat de art. 103 din Lg. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Conf. art. 103 Lg. 128/1997 cadrele didactice beneficiază de dreptul la un concediu anual plătit în perioada vacanţelor şcolare, respectiv universitare cu o durată de cel puţin 62 zile.
Potrivit art. 7 HG 250/1992 pe durata concediului, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie iar potrivit Ordinului 3251/1998 al Ministerului Educaţiei Naţionale indemnizaţia se calculează în raport cu nr. zilelor de concediu înmulţit cu media zilnică a salariului de bază a sportului de vechime şi după caz a indemnizaţiei de conducere luate împreună, corespunzător fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Potrivit art. 7 alin. 5 HG 250/1992 şi art. 26 din Ordin, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.
Prin Lg. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar art. 1 s-a prevăzut că , cuantumul brut al salariilor /indemnizaţiilor de încadrare, sporuri şi alte drepturi salariale în conf. cu Lg. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale OUG 1/2010 se diminuează cu 25 %.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizaţiei de concediu pentru personalul didactic dar şi principiul neretroactivităţii legii, reducerea cu 25% statuată prin art. 1 Lg. 118/2010 este aplicabilă indemnizaţiei de concediu numai de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ ( 03.07.2010 ) în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.
În acest sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 20/2011 a Î.C.C.J ( RIL ) conform căreia „dispoziţiile art. 1 Lg. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar raportat la art. 150 C. muncii, art. 103 lit. a Lg. 128/1997 şi art. 7 HG 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizaţiei de concediu de odihnă aferent anului şcolar 2009 – 2010, după intrarea în vigoare a Lg. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010”.
În cauză membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant au efectuat concediul de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010 astfel cum rezultă din tabelul depus la dosar de către pârâtă, situaţie în care – ţinând cont de prevederile legale de acordare a indemnizaţiei cu 5 zile lucrătoare anterior plecării în concediu – este evident că dreptul lor de a primi indemnizaţia s-a născut înainte de apariţia L. 118/2010.
Pentru aceste considerente în baza art. 330 ind. 7 al. 4 C. pr. civ, 150 C. muncii, Lg. 128/1997, art. 7 HG 250/1992, Ordinul nr. 3251/1998 al Ministerului Educaţiei Naţionale se va admite acţiunea formulată de reclamant pentru membrii de sindicat, cu obligarea pârâtei la calcularea indemnizaţiei de concediu odihnă aferentă anului 2009-2010 cuvenită fără aplicarea diminuării de 25 % prev. de art. 1 Lg. 118/2010 şi la plata diferenţei dintre indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului 2009-2010 achitată şi cea cuvenită, actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data plăţii indemnizaţiei de concediu pentru luna iulie 2010 şi până la data plăţii integrale, pentru repararea întregului prejudiciu suferit prin neplata diferenţelor cuvenite conf. art. 166 alin.4, C. muncii .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
