Chiar dacă în carnetul de muncă nu este înscrisă şi activitatea desfăşurată în perioada reclamată, art. 160 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 permite dovedirea duratei de şi cu alte acte prevăzute de lege pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 4 din 15 ianuarie 2008
Reclamanta O.U.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nelegalitatea deciziei nr. 182755 din 14.04.2006, pârâta urmând a fi obligată la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin adăugarea, ca stagiu de cotizare, și a perioadei anilor 1967-1971.
A arătat că a depus în cursul lunii mai 2005, la Casa Județeană de Pensii Constanța, adeverința nr. 8376 din 26.04.2005 eliberată de Direcția de Sănătate Publică Brașov – Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, cu veniturile lunare realizate în anii menționați la Policlinica cu Plată Brașov.
Deși adeverința confirmă contribuțiile lunare de asigurări sociale plătite suplimentar pentru această activitate, conform H.C.M. nr. 194/1963, aceste date nu au fost luate în considerare de către casa teritorială de pensii.
Reclamanta a mai precizat că la calculul pensiei nu s-a avut în vedere contribuția individuală de asigurări sociale provenită din venitul aferent muncii prestate în perioada 1967, 1968, 1969, 1970 și 1971 la Policlinica cu Plată Brașov, fapt atestat prin adeverința nr. 12728 din 11.07.2006 eliberată de Autoritatea de Sănătate Publică Brașov.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Constanța a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată, în sensul că stagiile prestate în anii menționați la Policlinica cu Plată Brașov nu pot fi fructificate nici în temeiul Legii nr. 3/1977 și nici în considerarea prevederilor Legii nr. 19/2000, deoarece nici o dispoziție legală nu permite fructificarea unor perioade ce se suprapun.
S-a arătat, totodată, că perioadele conținute în carnetul de muncă al reclamantei au timp de lucru normal și au fost fructificate ca atare.
Prin sentința civilă fără număr din data de 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, a respins acțiunea reclamantei ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 6.05.2005, reclamanta O.U.E. a depus la Casa Județeană de Pensii Constanța o cerere de recalculare a drepturilor de pe baza adeverinței nr. 8376 din 26.04.2005 eliberată de Direcția de Sănătate Publică Brașov – Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov.
Reclamanta a contestat punctajul stabilit prin decizia nr. 182755 din 14.04.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, apreciind că nu a fost considerată (și, implicit, valorificată ca stagiu de cotizare) perioada de activitate desfășurată între anii 1967-1971 la Policlinica cu Plată Brașov, astfel cum rezultă – în opinia reclamantei – din cuprinsul adeverinței depuse.
Ulterior, Autoritatea de Sănătate Publică Brașov – Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a emis adeverința nr. 12728 din 11.07.2006, care conține în esență aceleași date referitoare la perioada de salarizare a reclamantei în perioada 1967-1975.
Ambele adeverințe au menționat că în perioada 1.01.1967 – 30.09.1975 i s-au reținut reclamantei pe statul de plată contribuția de asigurări sociale conform H.C.M. nr. 194/1963, iar pe perioada 1.01.1973 – 28.02.1974 a întrerupt activitatea.
Instanța de fond a apreciat că cele două adeverințe emise de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov nu dovedesc faptul că perioada de activitate derulată de reclamanta O.U.E. la Policlinica cu Plată Brașov a constituit stagiu de cotizare, ci împrejurarea că perioada de activitate derulată de reclamantă la Spitalul Clinic de Urgență a constituit baza calculării și reținerii C.A.S., pentru anii menționați.
Afirmațiile reclamantei, în sensul că a operat în cazul său o impunere dublă, prin plata distinctă a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru salariile obținute în activitatea de la unitatea de bază (Spitalul Clinic Județean de Urgență) și respectiv, pentru veniturile înregistrate la Policlinica cu Plată Brașov sunt neîntemeiate, nici un înscris neconfirmând acest aspect.
Nu a fost reținută nici împrejurarea depunerii, la termenul din 7 septembrie 2007, a contractului de muncă încheiat cu Dispensarul Policlinic cu Plată Constanța, întrucât acesta a fost încheiat la 1 martie 1999, înscrisul neavând relevanță sub aspectul perioadei la care reclamanta a făcut referire în acțiune.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O.U.E., invocând următoarele critici:
– hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii deoarece s-a luat act de adeverințele depuse la dosar dar s-a respins acțiunea cu toate că acele adeverințe nu fac decât să certifice împrejurarea că pentru prestată în cadrul Policlinicii cu Plată Brașov, pe un stat de plată separat, se făceau reținerile aferente;
– hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii.
Deși s-a făcut dovada că a lucrat în 2 locuri de muncă distincte, Casa Județeană de Pensii Constanța i-a calculat pensia numai în raport de contribuția C.A.S. care figurează în carnetul de muncă. Nu au fost coroborate datele cuprinse în carnetul de muncă cu cele rezultate din adeverința depusă, din care rezultă că erau 2 surse de legale.
Pentru aceste motive, recurenta apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și solicită modificarea sentinței și admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată.
în susținerea recursului, recurenta a depus o copie a înscrisurilor care au fost analizate și de către instanța de fond.
Intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat în nici un fel poziția procesuală.
Analizând sentința recurată în raport de probele administrate, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Reclamanta a susținut că, în perioada 1967-1975, a avut 2 surse de venit legale și i s-a reținut contribuția C.A.S. din ambele venituri.
Casa Județeană de pensii Constanța nu a ținut cont de adeverințele care atestă reținerea contribuției la Policlinica cu Plată și a calculat pensia numai în conformitate cu înscrierile din carnetul de muncă arătând că, în acest carnet, sunt menționate numai contribuțiile C.A.S. aferente contractului de muncă încheiat cu Spitalul Județean.
Potrivit art. 160 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 „dovada vechimii în muncă… a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale”.
Articolul 8 din aceeași lege prevede că perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale constituie stagiu de cotizare.
Este adevărat că în carnetul de muncă al recurentei reclamante nu se regăsesc datele corespunzătoare activității desfășurate la Policlinica cu plată dar acest aspect nu era de natură a înlătura din calculul pensiei perioada în care s-a achitat contribuția suplimentară la fundul de asigurări sociale pentru perioada 1967-1971.
Potrivit art. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 184/1963 privind repartizarea veniturilor policlinicilor speciale, serviciilor și cabinetelor speciale cu plată, veniturile speciale se repartizau astfel:
– 25% se vărsa la bugetul republican sau local (după cum unitatea era de interes republican sau local);
– 50% pentru stimularea personalului care a contribuit la realizarea veniturilor și pentru plata contribuției de asigurări sociale aferente;
– 25% pentru acoperirea cu precădere a cheltuielilor de întreținere, reparații curente, dotare, dezvoltare policlinici.
Chiar dacă în carnetul de muncă al recurentei reclamante nu este înscrisă și activitatea desfășurată de aceasta în perioada 1967-1971 la Policlinica Teritorială Brașov, prin adeverința nr. 12728 din 11.07.2006, emisă de Autoritatea de Sănătate Publică Brașov, se confirmă afirmațiile recurentei reclamante iar această adeverință poate fi luară în calcul la stabilirea pensiei, în conformitate cu textul legal arătat mai sus [art. 160 alin. (5) din Legea nr. 19/2000].
în această adeverință este menționat atât salariul primit de către recurenta reclamantă cât și contribuția C.A.S. reținută de acea unitate sanitară.
în mod greșit a reținut instanța de fond că perioada desfășurată ca medic la Policlinicile cu plată nu constituie stagiu de cotizare, atâta vreme cât recurenta reclamantă avea contract de muncă cu acea unitate sanitară și contribuția C.A.S. se reținea și datora conform legii.
Constatând că recurenta reclamantă a lucrat în perioada 1.01.1967 – 30.09.1971 și la Policlinica Teritorială Brașov, de unde a încasat venituri și a plătit contribuția C.A.S., Curtea va admite recursul și, modificând sentința atacată, va anula decizia nr. 182755 din 14.04.2006 a Casei Județene de Pensii Constanța, pe care o va obliga să emită o nouă decizie în favoarea recurentei reclamante, prin luarea în calcul și a acestei perioade, ca stagiu de cotizare.
