SINDICATULUI DE A FORMULA ACŢIUNE
IN JUSTIŢIE IN INTERESUL SALARIAŢILOR
Conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi cu privire la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sunt conflicte de muncă.
Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din contractele colective de muncă, sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, respectiv conflicte de drepturi.
Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, recunoscut sindicatelor calitate procesuală activă, prevăzând în art. 28 ca “sindicatul apără drepturile membrilor săi ce decurg din Legislaţia muncii şi din contractele colective de muncă în faţa organelor de jurisdicţie şi a altor organe de stat sau obşteşti prin apărători proprii sau ales”.
Apărarea de către sindicat a drepturilor membrilor săi în faţa organelor de juristidicţie se realizează în toate formele procedurale recunoscute participanţilor în procesul civil, inclusiv prin formularea de acţiuni în justiţie.
Imprejurarea că sindicatul – reclamant nu este parte în contractul colectiv de muncă ale cărui dispoziţii s-a pretins că nu au fost respectate este lipsită de relevanţă sub aspectul susmenţionat întrucât potrivit art. 9 din Lg. 130/1996 din contractul colectiv de muncă acesta produce efecte faţă de toţi salariaţii din unitate indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală din unitate.
Producând efecte faţă de toţi salariaţii, fiecare dintre aceştia ca şi sindicatul care potrivit art. 17 din Lg. Nr. 130/1996 îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate, au calitatea de a solicita în justiţie respectarea prevederilor contractuale, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea membrilor săi.
decizia civila nr. 728/31 august 2005
