H.G. nr. 538/2001
■ Personalul didactic şi didactic auxiliar este încadrat de Inspectoratul şcolar judeţean, dar asigurarea fondurilor necesare salarizării acestui personal se asigură de către Consiliul judeţean, acesta fiind ordonator principal de credite pentru unităţile şcolare şi care, în baza Ordinului nr. 5418/2005, finanţează de la bugetul său activităţile unităţilor şcolare, el incluzând în bugetul său cheltuielile acestor unităţi, având obligaţia şi controlul folosirii fondurilor alocate.
C.A. Galaţi, s. confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 35 din 21 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 518 din 19.09.2007, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Inspectoratul şcolar judeţean V., s-a admis acţiunea civilă a reclamanţilor şi au fost obligaţi pârâţii Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă M., Inspectoratul şcolar judeţean V., Consiliul judeţean V. şi Consiliul local M. şi Primăria M. să plătească reclamanţilor drepturile salariale solicitate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, şi anume 2 ore săptămânal faţă de norma didactică începând cu 28 iunie 2004, actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Inspectoratul şcolar judeţean V., instanţa de fond a reţinut că este nefondată, pentru că, potrivit H.G. nr. 538/2001, acesta are atribuţii legate de modul de finanţare a învăţământului şcolar preuniversitar.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că norma didactică este definită prin art. 1 din O.G. nr. 103/1998 de modificare şi completare a Legii nr. 128/1998 privind Statutul personalului didactic, aprobată prin Legea nr. 109/1999 şi cuprinde activităţi didactice de predare-învăţare, activităţi de educaţie, de instruire practică şi de evaluare şi activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică complementare procesului de învăţământ preuniversitar; în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 42 din actul normativ special în materie, astfel cum au fost susţinute în apărare.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare şi instruire practică din învăţământ cu vechime de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Textul de lege foloseşte sintagma „personal didactic”, fără a distinge între profesori şi învăţători, educatori, institutori, cu excepţiile reglementate de alin. (2) şi (3) referitoare la învăţământul gimnazial rural şi activitatea de dirigenţie, or, acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă.
Faptul că prin Precizările nr. 19388/1997, emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru aplicarea Statutului personalului didactic, nu se facc referire la educatori, învăţători, institutori, ca beneficiari ai reducerii normelor didactiec nu constituie un argument pentru înlăturarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât chiar şi aceste precizări cuprind sintagma cadre didactice fără distincţie, iar în ierarhia legislativă precizările nu constituie izvoare de drept.
Prevederea expresă din aceste precizări că „nu se aplică” reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. f) şi g) din Legea nr. 128/1997 întăreşte regula că şi la nivelul Ministerului Edu-
caţiei şi învăţământului norma juridică a fost interpretată în spiritul şi litera ei.
Prin art. 5 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) din actul normativ special, funcţiile de educator, educatoare, învăţător, institutoare sunt cuprinse în categoria personal didactic de predare şi instruire.
In atare condiţii, a mai reţinut instanţa de fond interpretarea dispoziţiilor art. 43 din lege, susţinută de pârâtul Inspectoratul şcolar judeţean
V., în sensul că în învăţământul primar normarea se face pe postul didactic, nu este una sistematică prin raportare la dispoziţiile art. 42 şi art. 45, pe care le înfrânge, cu atât mai mult cu cât acelaşi art. 43 defineşte norma didactică de predare-învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a elevilor în clasă, ca fiind reprezentată de numărul de ore corespunzătoare activităţilor prevăzute de art. 42 alin. (1).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Consiliul Judeţean
V., considerând-o nelegală. In motivarea recursului, pârâta a susţinut că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ şi nu a sesizat lipsa calităţii procesuale pasive a sa. A arătat că Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă M. este o unitate de învăţământ cu personalitate juridică, din reţeaua şcolară, aflată sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, potrivit Ordinului nr. 5418/2005. A mai arătat că personalul didactic al şcolii este încadrat de Inspectoratul şcolar judeţean V., conform Legii nr. 128/1997. A mai susţinut că, potrivit Legii nr. 215/2001, Consiliul Judeţean V. nu are atribuţii de întocmire a statelor de plată pentru personalul centrului şcolar. Finanţarea activităţii Centrului şcolar este asigurată din bugetele judeţelor, potrivit art. 19 din Ordinul nr. 5418/2005, dar nu stabileşte drepturile salariale. A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul neobligării sale la plata drepturilor salariale solicitate. In drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale incidente cauzei, de criticile formulate în cauză, cât şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că personalul didactic şi didactic auxiliar este încadrat de Inspectoratul Şcolar Judeţean V., dar asigurarea fondurilor necesare salarizării acestui personal se asigură de către recurentul-pârât Consiliul Judeţean V., acesta fiind ordonator principal de credite pentru această unitate şcolară, cum, de altfel, recunoaşte şi acesta.
Recurentul, aşa după cum arată şi în motivele de recurs, în baza Ordinului nr. 5418/2005, finanţează de la bugetul său activităţile unităţii şcolare Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă M., el incluzând în bugetul său cheltuielile acestei unităţi şcolare, având obligaţia şi controlul folosirii fondurilor alocate.
Or, în raport de toate aceste date, pârâtul Consiliul judeţean V. are calitate procesuală pasivă în cauză, alături de celelalte unităţi ale Inspectoratului Şcolar Judeţean V.
Aşa fiind, criticilc formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nici nu sunt motive pentru aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul judeţean V.
