Finanţarea de bază, care cuprinde în categoria cheltuielilor de personal drepturile salariale de natura celor solicitate de către reclamanţi, potrivit prevederilor art. 167 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.
Prin H.G. nr. 2192/2004 au fost reglementate modalităţile de îndeplinire a atribuţiilor stabilite în sarcina autorităţilor implicate în procesul asigurării finanţării unităţilor de învăţământ. Astfel, proiectele de buget întocmite de unităţile de învăţământ sunt prezentate autorităţii administraţiei publice locale – art. 39 din H.G. nr. 2192/2004, aceasta din urmă înaintându-le Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat, proiectele fiind supuse examinării şi discuţiilor purtate de cu ordonatorii principali de credite, conform dispoziţiilor art. 34 alin. (3), (4) din Legea nr. 500/2002.
După aprobarea bugetului de stat Consiliul local alocă sumele primite de la bugetul de stat şi aprobă bugetul fiecărei unităţi de învăţământ – art. 40 din H.G. nr. 2192/2004, urmând ca ordonatorul terţiar de credite – directorul unităţii de învăţământ să utilizeze corespunzător creditelor bugetare repartizate.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 500 din 28 martie 2011
Prin sentința civilă nr. 1769/03.11.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 2969/110/2010 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții S.E., R.B.M., C.R., Ț.R., M.S., L.L., P.M., H.M., C.G. prin mandatar Sindicatul Liber din învățământul Județului Bacău în contradictoriu cu pârâtele Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești, Consiliul Local Onești și Inspectoratul Școlar al Județului Bacău, fiind obligate pârâtele Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești și Inspectoratul Școlar al Județului Bacău să plătească reclamanților contravaloarea muncii prestate constând în 2 ore săptămânal, ore prestate în plus față de norma didactică, pentru perioada cuprinsă între 1.09.2007-28.02.2010, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre au fost obligate părțile Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești și I.S.J. Bacău să respecte valoarea normei didactice cu 2 ore, iar pârâtul Consiliul Local Onești să asigure fondurile necesare plății drepturilor susmenționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au chemat în judecată pe pârâți pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească, aceștia să fie obligați la: calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică – pe perioada 1 septembrie 2007-februarie 2010, actualizată în funcție de rata inflației; respectarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
La dosar pentru a-și susține acțiunea reclamanții au depus următoarele acte: adeverințele nr. 314, 315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322/05.11.2010, emisă de Școala cu clasele I-VIII G.M. (filele 6-13 dosar), Certificate de acordare a gradului didactic I ale reclamanților, toate anterioare datei de septembrie 2007, (filele 16-24 dosar), Tabel nominal cu prezenții reclamanți, care solicita sa fie reprezentați in prezenta cauza de Sindicatul Liber din învățământul județului Bacău (fila 14), si tabel nominal care confirma ca reclamanții au vechime peste 25 ani și gradul I.
Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Potrivit O.G. nr. 103/1998 aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr. 109/1999, art. 1 lit. a) și b) norma didactică a personalului din învățământul preuniversitar cuprinde: „activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ; activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ (săptămânal, 9 ore de pregătire și 3-4 ore de activități științifico-metodice, 2 ore de comunicare cu familiile elevilor, 4-5 ore de evaluare a elevilor, inclusiv prin participarea la cursurile profesionale ale școlii …”.
Potrivit precizărilor generale pentru aplicarea statutului personalului didactic nr. 19388/14.11.1997 anexa nr. 2, cap. II, pct. 4 personalul didactic de predare și instituire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore , respectiv 22 ore.
Prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4209/2004, art. 6, pct. II.2, se prevede că personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 14 ore, respectiv 18 ore pentru învățământul special, de 16 ore , respectiv de 22 ore în învățământul preuniversitar.
Reclamanții au calitatea de învățători, cu peste 25 ani vechime în învățământ și având gradul didactic I în învățământ, iar din prevederile legale sus menționate, rezultă în mod clar faptul că toate categoriile de personal didactic de predare și instruire practică, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I.
Pârâții nu au depus la dosar nicio probă anterioară, din care să rezulte: fie că le-au redus reclamanților norma didactică de predare, fără diminuarea salariului, fie că le-au plătit în plus cele două ore săptămânal prestate în plus, peste normele didactice de predare ale reclamanților, care îndeplineau condițiile legale de reducere a normei didactice, cu două ore săptămânal, având gradul didactic I și vechimea de peste 25 ani în învățământ.
Față de aceste considerente instanța a admis cererea.
A obligat pârâții Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești si Inspectoratul Școlar al Județului Bacău să plătească reclamanților contravaloarea muncii prestate constând in 2 ore săptămânal, ore prestate în plus față de norma didactică pentru perioada cuprinsa intre 01.09.2007-28.02.2010, in valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești si Inspectoratul Școlar al Județului Bacău să respecte reducerea normei didactice cu două ore.
A obligat paratul Consiliul Local Onești sa asigure fondurile necesare plații drepturilor sus-menționate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, pârâtul Consiliul Local Onești, scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
In motivarea recursului a fost invocate excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Onești având în vedere inexistența raporturilor juridice de muncă între recurentă și membrii de sindicat, conform dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, respectiv art. 58 alin. (1)-(2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2007/2008 nr. 596/12.11.2007.
Pe de altă parte, s-a susținut referitor la asigurarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale că bugetul local este verigă intermediară pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, cheltuielile de personal fiind cuprinse în finanțarea de bază care se asigură prin bugetele locale de la bugetul de stat, conform art. 7 alin. (3), art. 167 din Legea nr. 84/1995, respectiv art. 16 din H.G. nr. 538/2001, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite – art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 2192/2004, ordonator principal fiind Ministerul Finanțelor Publice care distribuie fondurile prin Ministerul Educației și Cercetării.
Intimații, legal citați, nu au fost prezenți sau reprezentați în fața instanței și nu au formulat cereri în cauză.
Examinând recursul formulat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 C.proc.civ., instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul acțiunii cu judecata căreia a fost învestită prima instanță constă în obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII G.M. Onești și I.Ș.J. Bacău la plata către reclamanți a contravalorii muncii prestate, respectiv în obligarea pârâtului – recurent la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor indicate.
Apreciind ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind drepturile salariale solicitate, instanța de fond a stabilit obligația de plată a acestora, în sarcina unității de învățământ și a I.Ș.J., respectiv obligația de alocare a fondurilor necesare plății în sarcina recurentului.
Stabilirea obligației de alocare a fondurilor nu se întemeiază pe raporturile juridice de muncă în baza cărora reclamanții și-au desfășurat activitatea și au solicitat remunerația corespunzătoare, aceste raporturi fiind relevante în raport de primul capăt de cerere al acțiunii. Temeiul obligației recurentului rezidă în atribuțiile ce îi revin acestuia în operațiunea de a finanțării unităților de învățământ.
în acest context, dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare pentru perioada indicată prin acțiune, reglementează modalitățile de asigurare a finanțării, în funcție de natura cheltuielilor vizate.
Astfel, referitor la finanțarea de bază, care cuprinde în categoria cheltuielilor de personal drepturile salariale de natura celor solicitate de către reclamanți, prevederile art. 167 alin. (3) dispun că aceasta se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
în realizarea acestui principiu prin H.G. nr. 2192/2004 au fost reglementate modalitățile de îndeplinire a atribuțiilor stabilite în sarcina autorităților implicate în procesul asigurării finanțării unităților de învățământ. Astfel, proiectele de buget întocmite de unitățile de învățământ sunt prezentate autorității administrației publice locale – art. 39 din H.G. nr. 2192/2004, aceasta din urmă înaintându-le Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat, proiectele fiind supuse examinării și discuțiilor purtate de Ministerul Finanțelor Publice cu ordonatorii principali de credite, conform dispozițiilor art. 34 alin. (3)-(4) din Legea nr. 500/2002.
După aprobarea bugetului de stat Consiliul local alocă sumele primite de la bugetul de stat și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ – art. 40 din H.G. nr. 2192/2004, urmând ca ordonatorul terțiar de credite – directorul unității de învățământ să utilizeze corespunzător creditelor bugetare repartizate.
în acest cadru normativ se regăsește temeiul obligației de alocare a fondurilor corespunzătoare, stabilite în sarcina recurentului-pârât. Calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Finanțelor Publice, nu poate fi pusă în discuție în prezenta cauză reținând cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, recurentul – pârât urmând a-și îndeplini obligația de alocare a fondurilor în conformitate cu procedura prevăzută de dispozițiile legale în vigoare și mijloacele recunoscute de lege în acest scop.
De altfel, calitatea de ordonator de credite nu este implicată în procedura de aprobare a bugetelor, care revine altor autorități, conform art. 16 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 19 din Legea nr. 273/2006, ordonatorul de credite având ca atribuție principală repartizarea creditelor bugetare aprobate anterior de autoritățile competente.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că motivele de recurs referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Onești nu au fost întrunite și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins recursul ca nefondat.
(Judecător Morina Napa)
