Conform art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea unităţilor din învăţământul preuniversitar de stat este asigurată prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Prevederile mai sus menţionate au fost reluate şi în art. 104 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 care menţionează că finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale şi ea se realizează din bugetul de stat, din sume defalcate din şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora.
Având în vedere interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că, în speţă, unitatea administrativ-teritorială justifică calitatea procesuală pasivă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2395 din 25 septembrie 2013
Prin decizia nr. 2395/25.09.2013, Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul declarat de pârâta unitatea administrativ-teritorială comuna. D prin primar, pentru următoarele considerente:
Nemulţumirea recurentei exprimată în cuprinsul motivelor formulate vizează împrejurarea că aceasta nu justifi că, în speţă, calitatea procesuală pasivă, iar în atare situaţie nu se impunea admiterea acţiunii în ceea ce o priveşte.
Plecând de la împrejurarea că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, conţinutul calităţii procesuale se raportează la aceste împrejurări de fapt şi de drept, care conferă unei persoane dreptul de a participa la activitatea judiciară.
Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Conform art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modifi cările şi completările ulterioare, articol care este invocat de către recurentă (actualmente art. 104 din noua reglementare, respectiv Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011), fi nanţarea unităţilor din învăţământul preuniversitar de stat este asigurată prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
În acelaşi sens art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme fi nanciare statua că începând cu anul 2001 fi nanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea.
Prin art. 1 din Normele metodologice privind fi nanţarea învăţământului preuniversitar de stat aprobate prin H.G. nr. 538/2001 se prevedea că „începând cu anul 2001 cheltuielile privind fi nanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
Pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) – atribuţii referitoare la bugetul local – primarul localităţii îndeplineşte funcţia de ordonator principal de credite, tot el fi ind cel care, conform art. 21 din acelaşi act normativ, reprezintă în justiţie unitatea administrativ-teritorială.
Prevederile mai sus menţionate au fost reluate şi în art. 104 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 care menţionează că fi nanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelornaţionale şi ea se realizează din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora.
În condiţiile în care prin sentinţa atacată s-a dispus obligarea pârâtei unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite conform Legii nr. 330/2009, ca urmare a aplicării Legii nr. 221/2008, începând cu 1.01.2010 până la 31.12.2010, conform perioadei lucrate de fi ecare reclamant, sume actualizate cu indicele de infl aţie de la scadenţă până la plata efectivă şi să asigure fi nanţarea sumelor de bani sus-menţionate, având în vedere interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că, în speţă, aceasta justifi că calitatea procesuală pasivă, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Pe de altă parte susţinerile recurentei în sensul că nu are calitatea de angajator al intimatei apar ca lipsite de relevanţă câtă vreme legea stabileşte în sarcina sa fi nanţarea unităţii de învăţământ în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea persoana care a pus în mişcare mecanismul judiciar.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază ca fi ind nefondate criticile formulate de unitatea administrativteritorială, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul declarat, menţinând ca legală sentinţa atacată.
(Judecător Iolanda Mioara Grecu)
