În motivarea acţiunii arată reclamanta că pârâtul C.L.P. a fost angajatul său pe postul de agent comenzi.
În cursul exercitării atribuţiilor de serviciu, începând cu luna august 2006 pârâtul a conceput şi a pus în practică câteva modalităţi prin care şi-a însuşit în total suma de 11.174,9 lei aşa cum reiese din verificările efectuate.
Reclamanta, în urma descoperirii prejudiciul, a încercat pe cale amiabilă recuperarea prejudiciului, pârâtul obligându-se prin angajament de plată să returneze banii, fapt ce nu s-a întâmplat, din totalul sumei rămânând un rest de plată de 3.675 lei.
Mai arată reclamanta că, potrivit actului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 aflat în copie la fila 21 dosar, numiţii Ş.V., Ş.T. şi C.C. s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 6000 euro, pentru eventualele lipsuri create în gestiunea pârâtului C.L., considerând că potrivit acestui act, reclamanta este îndreptăţită să solicite obligarea acestora în solidar la plata sumei cu care a fost prejudiciată.
Deşi legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Prin sentinţa civilă nr.1906 din 5.11.2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ş.V., Ş. T. şi C. C. şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.
S-a admis în parte acţiunea reclamantei în privinţa pârâtului C.L.P., acesta fiind obligat să-i plătească suma de 3675 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive că între reclamanta în calitate de angajator şi pârâţii Ş. V., Ş.T.I. şi C.C. nu a existat un raport de muncă astfel că nu pot fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii şi nu pot figura în proces în calitate de pârâţi.
Pe fondul cauzei s-a reţinut pe baza probatoriului administrat că pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcţia de agent comercial începând cu data de 16.02.2006.
Conform fişei postului acesta avea atribuţii privind încasarea sumelor de bani de la clienţi, efectuarea monetarelor, predarea banilor, urmărirea respectării termenului de achitare a facturilor de la clienţi şi ţinerea evidenţei încasărilor, întocmirea situaţiei privind facturile neîncasate în termenul stabilit şi a motivelor care au condus la neplata acestora, etc.
Din declaraţiile pârâtului date la 14.08.2006, 16.10.2006, 4.11.2006, 26.10.2006, 4.11.2006 şi 27.10.2006, rezultă că acesta recunoaşte faptul că încasa bani de la clienţi pe bază de chitanţe şi preda la casierie o sumă mai mică însuşindu-şi astfel diferenţa, faptul că factura fictiv anumite mărfuri pentru a-şi acoperi lipsa în gestiune şi că încasa bani de la clienţi fără să le elibereze chitanţe.
Pârâtul a semnat mai multe angajamente de plată prin care s-a obligat să achite societăţii reclamante prejudiciul creat însă nu s-a conformat la termenele de plată fixate.
Cum prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului, respectiv calitatea de salariat al acestuia la societatea reclamantă, fapta ilicită şi personală săvârşită în legătură cu sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului, acţiunea civilă formulată de reclamantă a fost admisă, în temeiul dispoziţiilor art.270 alin.1 din codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta arată că în mod greşit a fost reţinută excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, invocată din oficiu de către instanţă, motivând că aceştia pot avea calitate de parte în conflictele de muncă, conform dispoziţiilor art.282 lit.a din Codul muncii şi în baza contractului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 prin care aceştia s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 6000 EURO pe C.L.P. în gestiunea pe care acesta o primeşte în cadrul S.C. DEFEL COM” SRL în calitate de agent de vânzări, în măsura în care se va dovedi o lipsă din culpa sa.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este întemeiat din următoarele motive:
Potrivit fişei postului corespunzătoare funcţiei de agent comenzi, pârâtul C.L.P. a gestionat bunurile societăţii reclamante, având calitatea de gestionar conform definiţiei date de art.1 din Legea nr.22/1969.
Potrivit art.10 din Legea nr.22/1969, gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar sau garanţii suplimentare, constând în obligaţii asumate de terţi faţă de societate cu scopul de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinată.
Conform art.11 din aceeaşi lege, constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris, iar solidaritatea trebuie să fie stipulată expres întrucât nu se prezumă conform art.1041 Cod civil.
În speţă, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus-arătate, situaţie faţă de care pârâţii Ş.V., Ş. T.I..I. şi C. C. pot figura ca părţi în proces, calitatea procesuală pasivă a acestora fiind recunoscută şi de dispoziţiile art. 282 lit. a din Codul muncii.
