Citeste şi


Cercetare disciplinară prealabilă. Aplicarea dispoziţiilor art. 267 Codul muncii, coroborate cu art. art. 75 din CCMUN 2007-2010 privind elementele obligatorii ale convocării la cercetarea disciplinară – convocarea în scris a salariatului de persoana îm D


– art. 267 din Codul muncii

– art. 75 din CCMUN 2007-2010

Emiterea deciziei de sancţionare disciplinară cu încălcarea prevederilor legale care reglementează efectuarea cercetării disciplinare prealabile şi procedura aplicării sancţiunii disciplinare prevăzută de contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile şi imprimă caracter nelegal sancţionării disciplinare dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, atrăgând nulitatea concedierii.

Decizia nr.1925 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 873/105/2010, contestatorul D.S.I. a chemat în judecată pe intimata R.A.T.P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reîncadrarea în funcţia avută anterior, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor băneşti la valoarea reactualizată din data plăţii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat faptul că este şofer de autobuz în cadrul intimatei şi prin decizia a cărei anulare a solicitat-o s-a dispus desfacerea contractului său de muncă, invocându-se incidenţa în cauză a prevederilor art.264 lit.f din Codul Muncii.

A apreciat contestatorul că decizia este nelegală şi netemeinică pentru că nu a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, potrivit dispoziţiilor legale, ci la data de 3.02.2010 când s-a prezentat la locul de muncă pentru a depune certificatul medical, fiind în incapacitate temporară de muncă din data de 04.12.2009.

A arătat că i s-a adus la cunoştinţă verbal că are un referat şi i s-a cerut să dea notă explicativă, iar declaraţia pe care a dat-o în faţa şefului de secţie şi a şefului de coloană, a fost dată în necunoştinţă de cauză pentru că nu ştia că este vorba de o comisie care efectuează cercetarea disciplinară, acesta fiind şi motivul pentru care nu a cerut cercetarea probelor şi a motivaţiilor pe care le considera necesare şi nici nu a fost asistat de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

În acest sens, a apreciat că sancţiunea a fost dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile cu respectarea dispoziţiilor legale, împrejurare care conduce la nulitatea absolută a deciziei de concediere în considerarea disp.art.67 din Codul Muncii.

Pe fond a susţinut că nu se face vinovat de fapta care i se impută, pentru că se afla în incapacitate temporară de muncă la data la care se pretindea că ar fi fost surprins în staţia Rompetrol – Cablul Românesc de directorul general, argumentele sale fiind denaturate fără vreo motivare, împrejurare de natură să ducă la nulitatea absolută a deciziei de sancţionare în considerarea disp.art.268 alin.2 lit.c din Codul Muncii.

Contestatorul a menţionat că nu a sustras motorina din patrimoniul angajatorului, aşa cum s-a susţinut fără a se face vreo dovadă prin verificarea consumului şi nu avea cum să părăsească locul de muncă fără aprobarea şefului ierarhic tocmai pentru că nu s-a prezentat la serviciu din motive de sănătate.

Pe cale de întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, susţinând că la efectuarea cercetării disciplinare prealabile s-au parcurs şi întocmit integral actele necesare în acest caz, prevăzute de Codul Muncii, respectiv raportul de neconformitate ce se constituie în actul de informare al conducerii Regiei de evenimentul constatat în data de 05.12.2009, în care a fost implicat contestatorul, referatul cu rezultatul cercetării prealabile, convocarea înaintată de către RATP contestatorului, nota explicativă a acestuia.

S-a menţionat că prin convocarea efectuată de Regie către contestator şi însuşită prin semnătura de primire de către acesta, se poate observa că acest formular cuprinde toate datele necesare înscrise in Codul Muncii, iar în timpul desfăşurării cercetării disciplinare la momentul luării notei explicative contestatorului i-a fost respectat dreptul la opinie şi apărare aşa cum a rezultat neîndoielnic din răspunsurile sale din nota explicativă.

A apreciat intimata că asistarea contestatorului de către un reprezentat al Sindicatului pe timpul cercetării disciplinare, este opţională, şi se activează doar la cererea acestuia fiind un drept de care acesta poate uza sau nu, în beneficiul exclusiv al angajatului, în speţa de faţă contestatorul nesolicitând acest lucru.

S-a arătat că certificatele medicale atestau acordarea de concediu medical începând cu data de 05.12.2009, dar înregistrarea certificatului medical la unitate a fost făcută în data de 11.12.2009, astfel că nu s-a putut dovedi predarea certificatului sau anunţarea şefului ierarhic despre intrarea în concediu medical anterior producerii faptei pentru care a fost sancţionat.

Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr.1208 din data de 30 septembrie 2010, a respins contestaţia formulată de contestatorul D.S.I., în contradictoriu cu intimata blic în totalitate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr. 27/08.02.2010 emisă de intimata RATP , contestatorul D.S.I. a fost sancţionat cu desfacerea contractului de muncă în temeiul disp.art.264 lit.f şi art.268 din Codul Muncii, dispoziţiilor cuprinse în CCM încheiat la nivel de unitate, în Regulamentul Intern art.12 pct.9 (2) coroborat cu art.12 pct.6 (7) si art.12 pct.6 (8) din cadrul unităţii şi al clauzelor contractului individual de muncă, cu motivarea că acesta a sustras motorină din patrimoniul Regiei şi a părăsit locul de muncă fără aprobarea şefului ierarhic, iar la emiterea deciziei de sancţionare au fost avute în vedere raportul de neconformitate, referatul cu rezultatul cercetării prealabile disciplinare, convocarea înaintată de către RATP către contestator, nota explicativă a acestuia.

Mai arată instanţa de fond că în raportul de neconformitate s-a precizat că din probele administrate reiese că, conducătorul auto a fost surprins de directorul societăţii cu două canistre lângă autobuz ducându-le în maşina proprie, iar una din canistre era aproximativ jumătate cu motorină, după care a părăsit autobuzul în staţia Peco cu uşa deschisă şi cheile în contact plecând cu maşina proprie.

Nu a fost reţinută susţinerea contestatorului în sensul că nu ar fi fost convocat la efectuarea cercetării prealabile întrucât din înscrisul aflat la fila 19 dosar a rezultat că acesta a fost convocat şi a primit convocarea în data de 01.02.2010 semnând pe această convocare.

Totodată, motivează instanţa de fond, decizia de sancţionare cuprinde menţiunile impuse de disp.art.368 din Codul Muncii, menţiuni a căror lipsă atrage sancţiunea nulităţii absolute, adică descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul Intern sau CCM aplicabil, încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept privind sancţiunea aplicată, termenul în care poate fi contestată sancţiunea şi instanţa competentă.

Cât priveşte concediul medical din data de 05.12.2009, s-a constatat că acesta a fost înregistrat la unitatea intimată în data de 11.12.2009 aspect ce a rezultat din parafa sefului de secţie ce a luat cunoştinţă de acest lucru şi a ştampilei RATP aplicată la rubrica „viza plătitorului”, aceasta fiind deci data când intimata a luat cunoştinţă de concediul medical al contestatorului, chiar dacă acesta a susţinut că a fost în concediu din data de 05.12.2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs constatatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în acest sens dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit, instanţa de fond a respins contestaţia formulata împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.27/08.02.2010, şi a solicitat cenzurarea susţinerilor făcute de Tribunalul Prahova care denotă ignorarea textelor de lege cu incidenţa în cauza şi care, prin maniera de soluţionare a cauzei cu care a fost investită, a încurajat modalitatea nelegală în care intimata a înţeles să acţioneze faţă de recurent.

Sub un prim aspect arată că hotărârea a fost data cu aplicarea greşită a art. 267 din Codul muncii în sensul că ca nu a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile potrivit dispoziţiilor legale, ci la data de 01.02.2010, când s-a prezentat la locul de muncă pentru a depune certificatul medical, fiind în incapacitate temporară de muncă din data de 4.12.2009, i s-a adus la cunoştinţă verbal că are un referat şi i s-a cerut să dea o notă explicativă.

Declaraţia a dat-o în faţa şefului de secţie şi a şefului de coloană, necunoscând că este vorba de o comisie care efectuează cercetarea disciplinară, motiv pentru care nu a cerut cercetarea probelor şi motivaţiilor pe care le-a considerat necesare în apărarea sa şi nici nu a fost asistat de către un reprezentant la sindicatului.

Aceasta împrejurare a fost confirmată, de altfel, de actele depuse de intimată din care rezultă că la data de 01.02.2010 i s-a dat să semneze convocarea şi concomitent i-a fost luată şi nota explicativă.

De aceea, faţă de modalitatea în care cercetarea faptelor a avut loc, apreciază că sancţiunea a fost dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile cu respectarea dispoziţiilor legale, împrejurare care conduce la nulitatea absolută a deciziei de concediere în considerarea dispoziţiilor art. 267 din Codul muncii.

Sub un al aspect, a apreciat că hotărârea a fost data cu aplicarea greşită a art. 268 din Codul muncii.

Ori, deşi a susţinut şi a dovedit că nu se face vinovat de fapta care i se impută, aflându-se în incapacitate temporară de muncă la data la care se pretinde că ar fi fost surprins în staţia Rompetrol de directorul general, argumentele sale au fost înlăturate fără vreo motivare, împrejurare care, în opinia sa, conduce la nulitatea absolută a deciziei de sancţionare în considerarea dispoziţiilor art. 268 al.2 lit.c din Codul muncii.

De asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 264 lit.f din Codul muncii, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a fi sancţionat cu desfacerea contractului de muncă disciplinară, deoarece nu există nicio faptă săvârşită cu vinovăţie prin care să se fi încălcat dispoziţiile legale care reglementează activitatea şoferilor.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul contestatorului şi a modificat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia, a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 27/08.02.2010 emisă de intimată şi a dispus reîncadrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri conform art.78 Codul Muncii, egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul de la data concedierii la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că prin decizia nr. 27 din data de 8.02.2010 intimata a dispus desfacerea contractului de muncă al salariatului D.S.I., care îndeplinea funcţia de şofer autobuz, pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, în baza disp. art. 264 lit. f şi art. 268 din Codul muncii.

Potrivit art. 63 din Codul muncii, „concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile”.

În acest sens art. 267 din Codul muncii dispune, sub sancţiunea nulităţii absolute, că nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Potrivit Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional 2007-2010, art. 75, comisia de cercetare îl va convoca la cercetarea disciplinară pe salariatul cercetat, cu cel puţin 5 (cinci) zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru cercetarea disciplinară.

Curtea a constatat că emiterea deciziei de sancţionare disciplinară cu încălcarea prevederilor legale care reglementează efectuarea cercetării disciplinare prealabile şi procedura aplicării sancţiunii disciplinare prevăzută de contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile şi imprimă un caracter nelegal sancţionării disciplinare astfel dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii, atrăgând nulitatea concedierii, A apreciat că recurenta nu a dovedit convocarea în scris a salariatului de persoana împuternicita de angajator sa realizeze cercetarea disciplinară cu precizarea obiectului, datei, orei şi locului întrevederii, cu cel puţin 5 zile înaintea termenului stabilit pentru cercetarea disciplinară.

Documentul intitulat convocare, emis la data de 01.02.2010 pentru data de 01.02.2010 nu a fost reţinut ca un act valabil de convocare întrucât pe de o parte nu conţinea denumirea abaterii disciplinare imputate şi nici nu oferea salariatului timpul rezonabil necesar pregătirii apărării sale, de vreme ce a fost înmânat salariatului în prima zi de lucru a acestuia după efectuarea concediului medical şi pentru acea zi. Prin convocare, recurentului-contestator trebuia să i se aducă la cunoştinţă că este cercetat disciplinar pentru sustragere de motorină din patrimoniul RATP şi pentru părăsirea locului de muncă fără aprobarea şefului ierarhic, pentru ca, în raport de aceste elemente, acesta să-şi pregătească apărarea.

Ca atare, angajatorul a încălcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la apărare, în faza prealabilă.