Revizuirea din oficiu a deciziei Casei de Pensii şi efectele sale.
Art.89 din Legea pensiilor
Art.82 alin.2 şi 4 din Legea nr.303/2004
Voinţa legiuitorului a fost aceea de a crea posibilitatea îndreptării erorilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor de pensie, prin revizuirea deciziilor care le conţin, conform art.89 fin Legea pensiilor.
Sub un prim aspect, se constată că într-o atare situaţie, revizuirea operată, la cerere sau din oficiu, nu retroactivează, adică efectele sale se produc numai de la data deciziei de revizuire şi în continuare, iar nu pentru trecut de la data deciziei revizuite, pentru că într-o altă interpretare, s-ar încălca principiul consacrat de art.15 din legea fundamentală, acela al neretroactivităţii legii.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pt.Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale-Decizia 1890 din 20 octombrie 2009)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa reclamanta V. E. a formulat contestaţie împotriva deciziei de revizuire a deciziilor nr.1-264858/20.12.2007 şi nr.264858/6.10.2008 actualizată emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin care i-a fost respinsă acordarea pensiei de serviciu pe motivul neîndeplinirii condiţiilor Legii 303/2004 şi a solicitat anularea deciziei atacate şi obligarea pârâtei să modifice temeiul juridic al deciziei de pensionare în sensul că pensionarea se face în baza art. 82 alin.2 din Legea 303/2004 modificată.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că decizia contestată a fost emisă prin interpretarea eronată de către pârâtă a prevederilor Legii 303/2004 având în vedere că pentru pensionarea magistraţilor există o lege specială; că decizia nr.1-264858/20.12.2007 a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.121/2009 şi a Decretului Prezidenţial nr.341/2009 prin care a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării.
A mai susţinut contestatoarea că a fost pensionată iniţial(2007) pe temeiul art.82(4) din Legea nr.303/2004, iar la data de 1 martie 2009 îndeplinind cerinţele art.82(2) din acelaşi act normativ, a solicitat modificarea pensiei de serviciu pe acest temei însă intimata i-a respins cererea de pensionare revizuind deciziile anterioare de în mod nelegal, această soluţie fiind greşită şi de aceea se impune admiterea contestaţiei.
Contestatoarea a anexat în copie deciziile menţionate, Hotărârea CSM 121/2009 şi Decretul prezidenţial nr. 341/2009 precum şi alte înscrisuri .
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestaţiei motivând că eronat a emis la data de 20.12.2007 decizia de pensionare nr. 1-268858 prin care i-a acordat de serviciu contestatoarei, decizie actualizată ulterior la data de 6.10.2008, că în urma reverificării din oficiu a legalităţii acordării pensiei, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru pensionare deoarece în conformitate cu prevederile art. 82 alin.2 din Legea 303/2004 puteau fi pensionaţi numai magistraţii care aveau cel puţin 25 ani în aceste funcţii iar reclamanta avea numai 21 de ani şi nu îndeplinea nici condiţia vârstei standard de pensionare de 60 de ani iar temeiul de drept pentru care a revocat dreptul la pensie al contestatoarei este art.89 alin 1 din Legea nr. 19/2000, considerând că singura modalitate legală de revizuire a deciziei de acordare a pensiei de serviciu nu poate fi decât respingerea acordării pensiei de serviciu .
A ataşat în copie acte normative cât şi adresa nr.4074 13.03.2009 a C.N.PA.S.
Contestatoarea a formulat şi depus note scrise.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr. 1402 din 24 iunie 2009,Tribunalul Dâmboviţa a admis contestaţia şi în consecinţă a anulat decizia nr.264858/26.03.2009 emisă de intimată .
Totodată, a obligat intimata să modifice temeiul juridic al deciziei de pensionare a reclamantei cu nr. 264858 în sensul că acesta este art. 82 alin. 2 din Legea 303/2004, modificată prin Legea nr.97/2008 de aprobare a OUG nr. 100/2007, la data pensionării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 20.12.2007 pârâta a emis decizia nr.264858 prin care a acordat pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă contestatoarei Vasile Elena iar la data de 6.10.2008 acesteia i s-a acordat pensie de serviciu făcându-se precizarea că vechimea în specialitate este de 21 ani şi 2 luni .
A mai reţinut instanţa că la data de 29 ianuarie 2009 prin Hotărârea nr. 121, Consiliul Superior al Magistraturii a propus pensionarea contestatoarei începând cu data de 1.03.2009 iar prin Decretul prezidenţial nr.341 din 25.02.2009 aceasta a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, rezultând fără tăgadă că s-a pensionarea efectivă s-a produs începând cu data de 1.03.2009 iar decizia anterioară de pensionare nu a fost pusă în aplicare.
Tribunalul a verificat apărarea intimatei care la data de 26.03.2009 a dispus revizuirea deciziei 264858 în temeiul prevederilor art. 89 alin 1 din Legea 19/2000 în sensul respingerii acordării pensiei de serviciu pe motivul neîndeplinirii condiţiilor Legii 303/2004 la data solicitări, prin încălcarea prevederile art. 82 alin.2 din Legea 303/2004, ale art.82 alin.4 din aceeaşi lege cât şi prevederile art. 6 din HG 1275/2005.
Deşi cu adresa nr.1002/2.03.2009 intimata a primit din partea Tribunalului Dâmboviţa adeverinţa-anexă 7 privind recalcularea pensiei de serviciu , cartea de muncă în original şi xerocopii după Hotărârea CSM-ului şi a Decretului prezidenţial, acte din care reiese fără dubiu că vechimea în magistratură a contestatoarei este de peste 25 de ani, Casa Judeţeană de Pensii a luat măsura respingerii cererii de acordare a pensiei de serviciu la data de 26.03.2009 şi a dispus încetarea plăţii pensiei în loc să dispună modificarea temeiului legal al ieşirii la pensie.
De altfel, prima instanţă a reţinut că în mod greşit intimata a emis decizia de revizuire în baza art. 89 alin 1 din Legea nr.19/2000 fără să aibă nici un act sau o notă de constatare, încălcând astfel normele de emitere a unei decizii de revizuire, pe de o parte, iar pe de alta că fiind o pensie specială, pentru producerea efectelor acesteia legea specială stabileşte necesitatea emiterii unei hotărâri a CSM-ului şi a unui decret prezidenţial, ori prin respingerea acordării pensiei intimata a anulat implicit şi aceste două acte cu caracter administrativ emise legal şi intrate în circuitul civil.
În concluzie, în cazul unor greşeli sau o transcrieri eronate ale unor date intimata era obligată la modificarea lor, respectiv a temeiului juridic care îi conferă contestatoarei dreptul la pensie de serviciu-art. 82 alin.2 din Legea nr. 303/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând cazurile de recurs prev de art.304, pct.8 şi 9 cod pr.civ.recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a legii, reţinându-se eronat dreptul la pensie de serviciu al contestatoarei.
Reiterând apărările formulate la prima instanţă, recurenta-intimată a susţinut sub un prim aspect că deciziile pe care le-a emis respectă dispoziţiile legale potrivit cu care la data depunerii cererii de pensionare, nu exista temei legal pentru acordarea pensiei de serviciu, intimata-contestatoare nu îndeplinea cerinţele legii privind vechimea de 25 ani pentru pensionarea la care se referă art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 şi nici pe cele ale 82 alin.4 fiindcă nu avea vârsta de pensionare de 60 ani, conform art.6 din HGR 1275/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004.
Sub un alt aspect recurenta-intimată a susţinut că în mod greşit a fost obligată la modificarea temeiului juridic al deciziei de pensionare, deoarece potrivit art.89 alin.1 din Legea pensiilor, în cazul constatării unor erori în stabilirea şi plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând după caz, răspunderea celor vinovaţi, acest text de lege fiind cel în baza căruia a modificat deciziile de pensie ale intimatei.
Pentru aceste motive s-a cerut admiterea recursului, modificarea sentinţei şi în fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.
Intimata-contestatoare V. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând soluţia prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenţi, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele conform art.3041 cod.pr.civ.,Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
La data de 26 martie 2009 sub nr.264858, recurenta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a decis revizuirea deciziilor de pensie de serviciu nr.1-264858 din 20 dec.2007 şi nr.264858 din 6 octombrie 2008 emise pe numele contestatoarei Vasile Elena şi a respins acesteia acordarea pensiei de serviciu pe motivul neîndeplinirii condiţiilor Legii nr.303/2004 la data solicitării. (fila 6 dosar fond).
În termenul legal de contestare de 45 zile prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, contestatoarea s-a adresat instanţei de judecată cerând anularea deciziei emise la 26 martie 2009.
Instanţa de fond a hotărât că modalitatea de revizuire a celor două decizii de acordare a pensiei de serviciu şi respectiv de actualizarea a acesteia din 20 decembrie 2007 şi 6 octombrie 2008, nu are temei legal, dispoziţiile art.89 (1)din Legea nr.19/2000 fiind greşit interpretate şi aplicate de Casa de Pensii Dâmboviţa.
Potrivit acestora, în situaţia în care se constată erori în stabilirea şi plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând după caz, răspunderea celor vinovaţi.
Invocând această dispoziţie legală, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a constatat din oficiu la 26 martie 2009 că decizia de acordare a dreptului la pensie de serviciu nr.264858 emisă la 20 decembrie 2007, adică înainte cu un an şi 3 luni ar fi greşită, fiindcă beneficiara nu îndeplinea la data cererii-25 septembrie 2007-cerinţele art.82 alin.4 din Legea nr.303/2004 pentru acordarea pensiei de serviciu pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 ani.
În mod corect prima instanţă a anulat această decizie, stabilind că este lipsită de fundament legal.
Art.89(1) din Legea pensiilor nu este incident în cauză în modalitatea în care recurenta-intimată Casa de Pensii Dâmboviţa l-a aplicat.
Voinţa legiuitorului a fost aceea de a crea posibilitatea îndreptării erorilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor de pensie, prin revizuirea deciziilor care le conţin.
Sub un prim aspect, se constată că într-o atare situaţie, revizuirea operată, la cerere sau din oficiu, nu retroactivează, adică efectele sale se produc numai de la data deciziei de revizuire şi în continuare, iar nu pentru trecut de la data deciziei revizuite, pentru că într-o altă interpretare, s-ar încălca principiul consacrat de art.15 din legea fundamentală, acela al neretroactivităţii legii.
Drept urmare, orice revizuire operată într-o decizie prin care se înlătură erorile la care se referă art.89 din Legea pensiilor, produce efecte de la data rămânerii ei definitive, potrivit art.88 din acelaşi act normativ.
Procedând prin încălcarea legii, recurenta-intimată a stabilit în luna martie 2009, că cererea de acordare a pensiei de serviciu formulată de intimata-contestatoare în luna septembrie 2007 nu îndeplinea cerinţele art.82(4) din Legea nr.303/2004 în forma de la acea dată, a desfiinţat retroactiv decizia prin care, din culpa sa exclusivă, a emis-o, stabilind retroactiv că în realitate aceasta trebuia respinsă.
În plus, decizia astfel desfiinţată (nr.1-264858/20 dec.2007) a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil şi a produs consecinţele juridice pentru care a fost emisă, adică în temeiul ei a fost derulată procedura de avizare a Consiliului Superior al Magistraturii şi de eliberare din funcţie prin Decret al Preşedintelui României (filele 9-11) fiindcă intimata-contestatoare Vasile Elena a fost magistrat de profesie, iar pensionarea acestei categorii urmează regulile şi cerinţele impuse în mod special şi expres prin mai multe acte normative care creează anumite competenţe şi atribuţii atât Consiliului Superior al Magistraturii cât şi şefului statului.
Anulând în modalitatea arătată decizia de pensionare din 20 decembrie 2007, recurenta-intimată nu doar că a nesocotit principiul constituţional al neretroactivităţii legii dar a afectat în substanţa lui principiul securităţii raporturilor juridice, fundamental într-un stat de drept, subminând în acest fel prezumţia de legalitate şi temeinicie a actelor juridice emise de autorităţile statului cu respectarea iar nu prin încălcarea legii.
Acesta este argumentul pentru care legiuitorul a impus prin art.89(1) din Legea nr.19/2000-mai sus citat-răspunderea celor vinovaţi în cazul erorilor din deciziile de pensionare ce se impun a fi revizuite.
În cauza de faţă, aplicarea greşită a temeiului de drept al art.82(4) din Legea nr.303/2004 în decizia de pensionare emisă la 20 decembrie 2007, aparţine chiar recurentei-intimate, care nu poate transfera răspunderea pentru culpa sa în persoana beneficiarului pensiei greşit acordate.
Revizuirea ce se impunea, chiar operată din oficiu, prin emiterea deciziei din 26 martie 2009, era aceea de înlocuire a temeiului legal iniţial al dreptului la pensie de serviciu adică art.82(4) din Legea nr.303/2004, cu cel al art.82(2) din acest act normativ, fiindcă cerinţele acestuia sunt îndeplinite pentru ca intimata Vasile Elena să beneficieze de dreptul la pensia de serviciu, având la 26 martie 2009 peste 25 ani vechime în magistratură, pe de o parte, iar pe de alta, dacă consecinţele erorii comise au produs şi vătămări materiale sau morale ce trebuie reparate, persoanele vinovate de greşita interpretare şi aplicare a legii, urmează să răspundă, după caz.
În această modalitate trebuie interpretată şi aplicată procedura revizuirii unor erori aşa cum este stabilită de art.89(1)din Legea nr.19/2000 modificată şi completată, astfel că în mod legal şi temeinic prima instanţă a anulat decizia de revizuire nr.264858 din 26 martie 2009 ca fiind lipsită de temei legal şi a dispus modificarea temeiului juridic al dreptului la pensie de serviciu al intimatei, acesta fiind, la data pensionării efective, art.82(2) din Legea nr.303/2004.
Pentru considerentele care preced, Curtea a respins ca nefondat recursul exercitat, în conformitate cu art.312 cod pr.civ. şi a menţinut în totalitate sentinţa civilă nr.1402 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa.
