Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 7004/99/2007 reclamanta AE a chemat în judecată pârâta AJOFM Iaşi, solicitând obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru perioada 2001-2006, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii .
In motivare reclamanta a arătat că are statutul de funcţionar public şi în această calitate are dreptul la o primă de concediu potrivit disp.art.34 al.2 din Legea nr.188/1999.
S-a mai arătat că de prima de vacanţă beneficiază toţi funcţionarii publici indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, art.5 din Codul Muncii interzicând orice fel de .
Deşi drepturile de concediu care i se cuveneau în calitate de funcţionar public sunt expres prevăzute în României, precum şi în legea care reglementează statutul , prin legile anuale prin care s-a adoptat bugetul de stat prima de concediu a fost suspendată .
Prin legea prin care s-a adoptat bugetul de stat pentru anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea plăţii primei de concediu, drept recunoscut şi prin legea salarizării funcţionarilor publici pentru anul 2007, respectiv O.G. 6/2007.
Suspendarea prin acte normative a unui drept cîştigat nu poate reprezenta în nici un caz o restrîngere a dreptului, ci ea operează ca o adevărată lipsire de drepturi subiective, arbitrară şi abuzivă.
În susţinerea acţiunii a depus răspunsul negativ al pîrîtei la solicitarea sa de acordare a primei de vacanţă pentru perioada 2001 – 2006 .
Pîrîta a depus întîmpinare prin care a invocat prescripţia dreptului la acţiune pentru prima de concediu aferentă perioadei 2001-2003 , faţă de prevederile art. 1,3 din D-L 167/1958 şi art. 283 al. 1 lit. c L 53/2003 .
Pe fondul cauzei pîrîta a solicitat respingerea acţiunii , arătînd că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006 acordarea primei de vacanţă a fost suspendată succesiv pentru toţi funcţionarii publici pînă la 31.12.2006, context în care nici un funcţionar public din cadrul instituţiei pîrîte nu a beneficiat de prima de concediu , pîrîta avînd obligaţia legală de a respecta dispoziţiile actelor normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor băneşti solicitate de reclamantă.
Instanţa , analizînd actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această dispoziţie legală aplicabilă reclamantei în calitate de funcţionar public a fost suspendată conform dispoziţiilor din legile bugetare pentru perioada 2001 – 2006 (O.G.33/2001, L.743/2001, L.631/2002, L.507/2003 şi L. 511/2004), însă această suspendare nu a mai fost menţinută de legiuitor prin Legea Bugetului de Stat pentru anul 2007 nr.486/2006 .
Măsura suspendării aplicării dispoziţiilor privind acordarea primelor de concediu nu poate echivala cu o restrângere definitivă a acestui drept, aceste prevederi legale instituind doar o măsură temporară , fiind determinată de considerente de natură bugetară.
Rezultă că drepturile băneşti ale funcţionarilor publici au existat pentru perioada sus menţionată , iar suspendarea exerciţiului acestora nu poate fi în nici un caz interpretată în sensul înlăturării lor , în atare situaţie ajungîndu – se la îngrădirea abuzivă şi nelegitimă a exercitării drepturilor respective.
Prin urmare instanţa reţine că în cauză se impune acordarea primei de concediu în sensul solicitat de reclamantă în baza dispoziţiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 .
Va fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune , avînd în vedere că termenul de prescripţie a fost suspendat prin efectul legilor bugetare succesive apărute în perioada 2001 – 2006.
In consecinţă,instanţa va obliga pârâta AJOFM Iaşi la plata către reclamantă a sumei reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006 sumă calculată conform relaţiilor depuse la dosar de pîrîtă la termenul de judecată din 5.10. 2007 şi care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat până la momentul plăţii efective.
