Codul muncii: art.282;
Cod procedură civilă: art. 60-63.
În cadrul unui conflict de muncă, părţile acestuia sunt definite expres de art. 282 Codul muncii, având în vedere caracterul personal al contractului individual de muncă. Ori, admisibilitatea unei cererii de chemare în garanţie într-un atare conflict se impune a fi analizată având în vedere tocmai specificitatea raportului juridic de muncă.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 889/02 septembrie 2010.
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.6257/97/2009, precizată ulterior (f.23) S. Î. P. Jud. Hunedoara, în numele şi pentru membrii săi de sindicat a chemat în judecată pe pârâţii Gr.Şc. I.M. Lupeni, I. Şc. al Jud., M. E. C.I şi M.F. P. solicitând :
1. obligarea pârâtei unitatea de învăţământ la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre ajutorul financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice, prevăzut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 şi suma efectiv plătită, actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii,
2. obligarea pârâtului I.Şc. să aloce către unitatea de învăţământ sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006;
3. obligarea pârâtului M.E.C.I. să aloce inspectoratului şcolar sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006;
4. obligarea pârâtului M.F.P. să vireze în bugetul M.E.C.I. sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006.
În fapt, reclamantul a arătat, în esenţă, că potrivit Legii nr. 315/2006, începând cu ianuarie 2007, cadrele didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice (art. 1), ajutor care reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plăţii (art. 2).
Aceste sume se alocă potrivit art. 4 din lege de la bugetul de stat, prin M.E.C.I.
Aceste sume se alocă potrivit art. 4 din lege de la bugetul de stat, prin M.E.C.I.
M.E.C.I a formulat cerere de chemare în garanţie a M.F.P. arătând în esenţă că potrivit art. 4 din Legea nr. 315/2006 sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M.E.C.I, iar în conformitate cu prev. Legii nr.500/2002 privind finanţele publice M.F.P are atribuţii în ceea ce priveşte aprobarea clasificaţiilor bugetare, precum şi modificările acestora, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie, dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare.
Prin sentinţa civilă nr. 370/LM/22.03.2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 6257/97/2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.F.P şi în consecinţă s-a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanţi împotriva acestui pârât.
S-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată şi precizată de către S.Î.P. Jud.HD în numele şi pentru membrii de sindicat, reclamanţii A.E. ş.a împotriva pârâţilor M.E.C.I. şi I.Şc. Jud.HD şi Gr.Şc.I.M. Lupeni.
A fost obligată pârâta Gr.Şc.I.M. Lupeni să plătească fiecărui reclamant echivalentul în lei al sumei de 70 Euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plăţii efective.
Au fost obligaţi pârâţii M.E.C.I. şi I.Şc. al jud. HD să aloce, respectiv să vireze sumele necesare plăţii drepturilor solicitate de reclamanţi.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.E.C.I împotriva chematului în garanţie M.F.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în esenţă, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.F.P., că este întemeiată şi în consecinţă s-a respins acţiunea faţă de acest pârât, deoarece între reclamanţi şi acest minister nu există raporturi juridice de muncă astfel că prin urmare acesta nu are obligaţia de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanţi şi nu poate fi obligat în solidar cu M.E.C.I.
Asupra fondului cauzei, s-a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi ai unităţii şcolare pârâte, având calitatea de cadre didactice titulare sau suplinitoare după caz, aşa cum rezultă din adeverinţele emise de către unitatea şcolară pârâtă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006, începând cu ianuarie 2007, cadrele didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice.
Art. 2 din aceeaşi lege prevede că acest ajutor reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. a României la data plăţii.
Potrivit art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, ajutorul financiar se acordă de unitatea de învăţământ preuniversitar la care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea; în cazul în care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea în mai multe unităţi de învăţământ, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învăţământ la care se păstrează şi se completează carnetul de muncă.
Art. 2 din Norme prevede că “ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor”.
Procedura de alocare a sumelor şi de acordare a sumelor este detaliată de art. 5 din Norme.
Art. 6 din Norme prevede că responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar revine directorului la nivelul instituţiei de învăţământ, inspectorului şcolar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti şi direcţiilor de specialitate la nivelul M.E.C.I.
Faţă de textele de lege mai sus invocate, instanţa a reţinut că atribuţii şi obligaţii privind plata ajutorului financiar pentru cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar au: unităţile şcolare – să plătească, inspectoratele şcolare – să aloce către unităţile şcolare sumele necesare iar M.E.C.I. – să aloce sumele respective către inspectoratele şcolare.
Din circulara M.E.C.I. nr. 128/CB/15.12.2009 rezultă că s-a alocat pentru fiecare dintre reclamanţi suma de 130 lei, fapt recunoscut de către reclamanţi, care şi-au menţinut acţiunea doar pentru diferenţa neachitată.
Suma de 130 lei alocată la data de 15.12.2009 şi plătită fiecăruia dintre reclamanţi reprezintă echivalentul a 30 de euro, conform dovezii de curs valutar valabil la data de 15.12.2009.
Prin neplata diferenţei privind echivalentul în lei al sumei de 70 Euro au fost încălcate prevederile Legii nr. 315/2006 şi dispoziţiile art. 40 alineat 2 litera c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractul individual de muncă şi a produs reclamanţilor un prejudiciu material.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, instanţa a respins-o, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 – 62 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal pârâtul M.E.C.I. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă admiterea cererii de chemare în garanţie formulată împotriva M.F.P.
În motivare a arătat în esenţă că hotărârea atacată nu respectă prevederile art. 261 alin. 5 Cod de procedură civilă, în sensul că nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, respectiv nu s-a motivat respingerea cererii de chemare în garanţie.
Arată că a întreprins demersurile necesare către M.F.P. pentru acordarea sumelor necesare conform dispoziţiilor Legii. nr. 315/2006, care se asigură de la bugetul de stat, prin M.E.C.I., în calitate de ordonator principal de credite, şi a comunicat chematului în garanţie proiectul de buget care cuprinde aceste sume, însă prin Legea nr. 18/2009 de aprobare a bugetului s-a aprobat numai o parte din suma solicitată.
Întrucât M.E.C.I. şi-a îndeplinit obligaţia de a solicita sumele necesare îndeplinirii obligaţiilor conform Legii nr. 315/2006, chiar dacă M.F.P. nu are calitate procesuală faţă de reclamanţi, cererea de chemare în garanţie este admisibilă, întrucât s-a solicitat MEF să vireze sumele necesare îndeplinirii acestei obligaţii.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art. 261 (5) Cod de procedură civilă, Legile nr. 351/2006, 500/2002, 18/2009 şi OG 19/2009.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Instituţia chemării în garanţie este reglementată de art. 60-63 Cod de procedură civilă, şi constă în posibilitatea părţii de a chema în garanţie o persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Aşadar, raţiunea formulării cererii a constat în aceea că, dacă pârâtul M.E.C.T pierde procesul intentat de reclamanţi, chematul în garanţie să fie obligat să îi vireze sumele în discuţie. Or, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, atât M.E.C.I cât şi M.F.P. sunt ordonatori principali de credite, şi ca atare fiecare are obligaţia de a elabora bugetul propriu şi pe cel al instituţiilor aflate în subordine, fără a putea interveni în elaborarea bugetului altui ordonator principal de credite.
Faptul că sumele necesare acordării ajutorului financiar solicitat de reclamanţi se alocă de la bugetul de stat nu are semnificaţia că M.F.P. cade în pretenţii alături de ordonatorul principal de credite M.E.C.I. Raporturile de muncă s-au stabilit exclusiv între reclamanţi şi instituţii aflate în subordinea pârâtului, fără implicarea M.F.P.
În acest sens, este de menţionat că ne aflăm în cadrul unui conflict de muncă, părţile acestuia fiind definite expres de art. 282 Codul muncii, având în vedere caracterul personal al contractului individual de muncă. Ori, admisibilitatea unei cererii de chemare în garanţie într-un atare conflict se impune a fi analizată având în vedere tocmai specificitatea raportului juridic de muncă. Cum raportul juridic de muncă în speţă, se derulează doar între reclamanţi şi pârâţi, raporturile juridice derulate între cele două ministere fiind de altă natură (de drept public); excedând astfel cadrului procesual de faţă, în mod corect prima instanţă a respins o atare cerere de chemare în garanţie.
Totodată, nu se poate reţine, aşa cum a arătat recurentul, că instanţa de fond nu a motivat respingerea cererii de chemare în garanţie, câtă vreme, raportat la dispoziţiile art. 60 – 62 din Codul de procedură civilă, a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea unei astfel de cereri.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 60-63 Cod de procedură civilă cu privire la modul de soluţionare a cererii de chemare în garanţie, în baza art. 312 alin.(1) cod de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită de către pârât.
