Cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale.
Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal la nr.8664/101 la data de 1.10.2007, reclamantul DI a chemat în judecată pârâta SC PR SA, pentru a fi obligată la plata cu titlul de despăgubire a suplimentărilor de drepturi salariale, datorate şi neachitate de pârâtă cu prilejul sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, în perioada 2004 – 2007, în sume nete, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
In motivarea acţiunii a arătat că în perioada 1.08.1996 – 12 mai 2007, a fost salariatul la SC PR SA – Zona Mehedinţi, în funcţia de lucrător comercial, aşa cum rezultă din carnetul de muncă, pe care l-a anexat în copie.
A mai arătat că, deşi, pe lângă salariul de bază pentru prestată, pe care l-a primit în temeiul Contractului Individual de Muncă, trebuia să beneficieze şi de clauzele art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC PR SA, aşa cum a fost „renegociat şi „reeditat” în anii 2004, 2005 şi 2006, care prevăd că, salariaţii SNP PR SA beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP PR SA, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun pe anii 2004 – 2006.
S-a menţionat că salariul brut pe PR SA a fost de 9.800.000 lei ROL (980 RON) în anul 2004, 14.000.000 lei ROL (1400 lei RON), în anul 2005 şi 18.500.000 lei ROL (1850 lei RON), în anul 2006 şi 2000 lei RON în anul 2007.
S-a solicitat, totodată, să se constate că neplata acestor drepturi la scadenţă impune o corecţie a sumelor neacordate cu coeficientul de inflaţie, pentru perioada menţionată.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 40 al.2 lit.c, art.164 al.4 şi art.166 din Codul muncii, raportat la prevederile art.168 al.1 şi 2 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC PR SA, renegociat şi reeditat în anii 2004, 2005 şi 2006.
Prin întâmpinare, SC PR SA a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speţă este necesară interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă după voinţa reală a părţilor semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizaţi.
Astfel, s-a susţinut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaţilor PR, prin contractul colectiv de muncă, reprezentanţii Patronatului şi cei ai Federaţiei Sindicatelor au convenit ca pentru toţi salariaţii, drepturile salariale suplimentare de Crăciun şi de Paşti, menţionate prin art.168 al.1, să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat şi înserat şi al.2 al acestui articol.
Textul art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut acelaşi conţinut în cursul anului 2004, după care, în anul 2005, a operat o modificare ce a avut scop, conform susţinerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenţiilor părţilor, privitor la conţinutul textului.
S-a susţinut astfel, că textul a fost explicitat în sensul că includerea drepturilor salariale sus-menţionate nu a fost o operaţiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât şi în anii următori.
Mai mult, cele două părţi semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate – PR şi FSLI – au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM şi s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare, comisie care a confirmat prin Decizia nr.3793/18.06.2007, intenţia părţilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât şi pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia nr.5140/2007, intitulată „ Notă asupra precizării situaţiei primelor de Paşti şi Crăciun prevăzute în art. 168 din CCM al PR SA”.
Prin această ultimă decizie, a susţinut pârâta, a fost complinită orice deficienţă de ordin formal, decizia fiind semnată de toţi membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenţia reală a părţilor semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la al.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaţilor.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acţiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia, aceste drepturi nu au fost achitate, conform art.168 Teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariaţi, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăreia dintre cele 2 evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă şi modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acţiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-a raportat la salariul mediu brut pe PR, cu toate că textul art. 168 al.1 din Contractul colectiv de muncă, se referă la salariul de bază mediu la nivelul societăţii.
Instanţa a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă, reţinând că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absenţa negocierilor dintre patronat şi sindicat, fiind lipsit de relevanţă faptul că societatea pârâtă nu a organizat negocierile prevăzute de art.168 teza finală, pentru stabilirea valorii concrete, a modalităţilor de acordare a criteriilor, a condiţiilor şi beneficiarilor, în condiţiile în care drepturile la suplimentările salariale solicitate de reclamantă, sunt prevăzute expres în art.168 din Contractul colectiv de muncă, cuantumul acestora, acordat cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, fiind de un salariu de bază mediu la nivelul societăţii.
A fost invocată, totodată, excepţia prescrierii dreptului la acţiune, pe considerentul că salariul pretinde acordarea unor drepturi menţionate în Contractul colectiv de muncă, fiind incidente dispoziţiile art.283 al.1 din Codul muncii, care prevăd un termen de 6 luni, de la naşterea dreptului la acţiune, pentru formularea cererii în vederea soluţionării unui conflict de muncă.
Această apărare a fost înlăturată, instanţa apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură, rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii, acţiunea fiind supusă prescripţiei extinctive de 3 ani.
Întrucât, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, instanţa a solicitat pârâtei SC PR SA să facă dovada cu acte (state de plată), că reclamantul a beneficiat anual, în perioada anilor 2004 – 2006, respectiv dacă suplimentările drepturilor salariale prevăzute de art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă au fost introduse în salariul de bază al reclamantului şi plătite efectiv şi dovada că au avut loc negocieri între Patronat şi FSLI PR în vederea stabilirii valorii concrete, modalităţii de acordare condiţiilor, criteriilor şi beneficiarilor.
Având în vedere faptul că, intimata SC PR SA a avut o poziţie procesuală oscilantă şi contradictorie prin întâmpinare, în sensul că, pe de o parte, a invocat excepţii privind fie prematuritatea acţiunii, fie prescripţia dreptului la acţiune, iar pe de altă parte a susţinut, pe fond, că reclamanta a beneficiat de plata suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 al.(1) din CCM, fără însă a produce probe, instanţa a încuviinţat cererea de probatorii formulată de reclamantă, pentru efectuarea în cauză a unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate, pe care a apreciat-o ca fiind utilă.
Instanţa a desemnat expert tehnic în cauză pe dl. GV şi a solicitat acestuia să stabilească, în raport de contractele colective de muncă pe perioada 2004 – 2007 şi actele adiţionale la aceste contracte, dacă în salariul de bază lunar al reclamantului au fost incluse suplimentările de drepturi salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP PR SA, pentru sărbătorile creştine de Paşti şi de Crăciun, în condiţiile art.168 al. (1), coroborat cu art.168 al.(2) din CCM.
In situaţia în care, din statele de plată a salariilor şi din celelalte acte aflate în arhiva intimatei, nu rezultă că suplimentările de drepturi salariale menţionate mai sus au fost incluse în salariul de bază, şi nu au fost plătite efectiv, s-a cerut expertului tehnic să calculeze cuantumul net al acestor drepturi salariale, actualizat cu rata indicelui de inflaţie.
Prin sentinţa nr. 141/24.01.2008, pronunţată în dosarul nr. 8664/101/2007 a fost admisă în parte acţiunea precizată de reclamantul DI împotriva pârâtei SC PR SA, pârâta fiind obligată la plata sumei nete de 4.777 lei, actualizată până la 31.12.2007, reprezentând suplimentări de drepturi salariale pe perioada 2004-2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept, în raport de apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare şi de probele administrate în cauză cu acte şi raportul de expertiză tehnică, precum şi de normele legale incidente în cauză:
Potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul PR S.A., pe anul 2004, „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, salariaţii SNP PR SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP PR SA . Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu FSLI PR în vederea stabilirii valorii concrete, modalităţii de acordare, condiţiilor, criteriilor şi beneficiarilor”.
Prin al.2 s-a menţionat că, „Pentru anul 2003, suplimentările de la al. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalităţii şi în condiţiile negociate cu FSLI PR”.
Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2005, menţine textul al.1 şi al art.168, aducând o modificare de conţinut al.2, în sensul consemnării că, „în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.
Acelaşi text se regăseşte, în ultima formă menţionată, în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează acelaşi conţinut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adiţional Contractul colectiv de muncă al PR SA nr.8080/23.05.2000 înregistrat la DMSSF Bucureşti sub nr.2643/11.05.2005, care a conferit art.168 al.2 forma menţionată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, se arată că, „părţile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al.1 şi 2, la momentul negocierilor colective, voinţa comună a părţilor a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paşti şi de Crăciun, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat PR”.
In fine, prin „Nota asupra precizării situaţiei primelor de Paşti şi Crăciun prevăzute în art.168 din CCM al PR SA”, datată 31.08.2007 şi semnată de reprezentanţi ai patronatului şi federaţiei sindicale, se dă o interpretare textului în discuţie, „potrivit voinţei părţilor la semnarea contractului”.
Conform art.1 al.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron şi organizaţia patronală, pe de o parte şi salariaţi, reprezentanţi prin sindicate ori un alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi sau obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
Art.31 din Legea nr.130/1999, dispune că, poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru. Modificările aduse Contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.
Conform art.236 al.4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.
Art. 40 al.2 lit.c din Codul muncii instituie obligaţia pentru angajator de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.
Normele enunţate subscriu, aşadar, Contractele colective de muncă, în egală măsură ca şi contractele individuale de muncă. voinţei părţilor semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispoziţiile Contractului colectiv de muncă reflectă voinţa partenerilor sociali, care, însă, trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1999l, cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părţile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităţilor care trebuie îndeplinite pentru a da eficienţă unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voinţă al părţilor, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În acelaşi sens, şi Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părţi doar pe parcursul executării lui, interpretarea şi reformarea conţinutului unei clauze, urmând să-şi producă efecte până în momentul încetării efectelor contractului.
În speţă, astfel cum rezultă din situaţia de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 al.1 şi 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual şi în totală contradicţie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 al.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleaşi drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaţilor şi pe anii 2004 – 2006 , câtă vreme s-a menţinut în acelaşi timp şi textul al.1.
Pe de altă parte, părţile nu au consemnat că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 şi 2006, faptul că aceleaşi suplimentări salariale, au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenţi, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reţine, astfel, că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul şi cu încălcarea dispoziţiilor art.31 din Legea nr.130/1999, (prin acte neînregistrate la Direcţia Teritorială de Muncă), nu poate produce efecte care să înlăture conţinutul explicit al prevederii invocate.
Sub aspectul modalităţii de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanţa va reţine că, prin clauza art,.168 al.1, aceasta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP PR SA, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acţiune.
Nu are relevanţă faptul că la nivelul SC PR SA, s-a purtat corespondenţă între sucursalele judeţene, în sensul ca suplimentările salariale să fie calculate, în raport de salariul mediu brut, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, există o prevedere expresă în art.168 din CCM, în sensul că salariaţii vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la PR cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun.
Expertul tehnic desemnat în cauză, în raport de contractele colective de muncă încheiate în perioada 2004 – 2007 şi a actelor adiţionale la aceste contracte, a verificat ştatele de salarii întocmite de angajator pentru anii 2004, 2005, 2006 şi 2007 şi a constatat că suplimentările salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pentru sărbătorile de Paşti şi de Crăciun nu au fost introduse în rate lunare în cota de 1/12, în anii 2004 – 2007, astfel că pârâta SC PR SA nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 168 al.1 şi 2 din Contractul colectiv de muncă, reclamantul fiind îndreptăţit la plata suplimentelor salariale începând cu anul 2004.
Neîndeplinirea de către pârâta SC PR SA a obligaţiei înscrise în art. 168 al.1 şi 2 din CCM, este probată şi de faptul că pârâta nu a calculat cuantumul salariului de bază mediu la nivel de PR, în scopul includerii în 12 rate, în salariile reclamantei pe anii 2004 – 2006, decât în luna noiembrie 2007, fiind comunicat sucursalelor cu adresa nr.2919 din 12 nov.2007.
Tribunalul Mehedinţi. Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. Sentinţa nr. 141/24.01.2008, pronunţată în dosarul nr. 8664/101/2007.
1
