C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ, art. 27
■ Potrivit Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2006, în fiecare săptămână, salariatul are dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica, iar în ipoteza în care activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariul de bază.
■ Norma legală amintită se aplică doar în cazul în care salariatul prestează activitate în regim normal şi care, în plus de activitatea prestată în timpul normal de lucru, desfăşoară suplimentar muncă în zilele de sâmbătă şi duminică, iar nu şi în alte situaţii diferite, cum este cazul salariatelor cu contract de muncă în regim de muncă individualizat, care beneficiază de zile libere de luni până vineri, în schimbul muncii prestate doar în cele două zile din săptămână, sâmbăta şi duminica.
C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 709/R din 23 iunie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 176/18.02.2008, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean S. şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul
învăţământului Preuniversitar S. împotriva pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului S., cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean S. împotriva chemaţilor în garanţie Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă şi Consiliul Judeţean S. şi cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional Centrul Şcolar
pentru Educaţie Incluzivă împotriva pârâtului reconvenţional Sindicatul învăţământului Preuniversitar S.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a apreciat, sub un prim aspect, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Consiliul Judeţean S. este fondată, întrucât între cele două reclamante şi chematul în garanţie nu există niciun raport juridic de muncă.
Pe fondul cauzei, a reţinut că cele două reclamante sunt salariate ale chematului în garanţie Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă pe postul de educatoare, în baza unor contracte individuale de muncă şi că, prin natura activităţii lor, acestea îşi desfăşoară activitatea exclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, în program de lucru individualizat, astfel încât nu se subordonează prevederilor cuprinse în art. 28 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) lit. i) CCM.
In consecinţă, cum reclamantele au consimţit să-şi desfaşoare activitatea în cadrul unui program individualizat, nu pot beneficia de dispoziţiile art. 28 alin. (2) CCM unic la nivel judeţean – învăţământ 2006, respectiv de sporul de 100%.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul I.Ş.J. S., precum şi acţiunea recon-venţională introdusă de Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul învăţământului Preuniversitar S., în numele membrelor sale de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
In dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 34 lit. i) CCM unic la nivel judeţean – învăţământ 2006, care prevede acordarca sporului de 100% din salariul de bază lunar cuvenit, în situaţia în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă
şi duminică, cum este în cauza de faţă. In al doilea rând, au învederat că acceptarea de către reclamante a tipului de program de lucru individualizat nu poate duce automat la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 CCM, cum a interpretat prima instanţă, deoarece în acest ultim caz ar însemna că cei care lucrează în program normal în timpul săptămânii şi vin la lucru şi sâmbăta şi duminica prestează în realitate ore suplimentare, pentru care acelaşi CCM prevede „sporul pentru orele suplimentare”. De asemenea, au mai susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 28 alin. (2) CCM la nivel judeţean – învăţământ 2006, carc se referă la „întreruperea activităţii angajatorului’’ şi nu la „întreruperea activităţii salariatului”.
In consccinţă, recurentele au învederat că, atât timp cât nici legiuitorul şi nici art. 34 CCM unic la nivel judeţean – învăţământ 2006 nu disting, nici instanţa de judecată nu putea distinge între cele două categorii de salariaţi, respectiv cei cu program normal şi cei cu program de lucru individualizat. în drept, au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate şi conform prevederilor art. 3041 C. proc. civ., precum şi din oficiu, în limitele stabilite de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critica adusă de reclamant soluţiei pronunţate, vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean S., este nefondată, deoarece între această instituţie şi cele două reclamante nu există niciun raport juridic de muncă, contractele lor de muncă fiind încheiate cu Inspectoratul Şcolar Judeţean S., prin directorul centrului special.
Pe fondul cauzei, se constată, de asemenea, că susţinerile recurentului nu pot fi primite, întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantele E.F. şi E. (…) sunt angajatele Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. (fosta Şcoală specială cu internat O.S.), pe postul de educatoare, conform contractelor individuale de muncă, înregistrate sub nr. 0.840/1.09.1998, respectiv sub nr. 46/18.01.2000.
Din cuprinsul clauzelor contractuale rezultă că reclamantele au fost angajate cu normă întreagă, urmând să-şi desfăşoare activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică.
Această stare de fapt rezultă şi din extrasele după condicile de prezenţă ale celor două reclamante, depuse la dosar de către intimatul Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. (fosta Şcoală Specială Internat O.), care atestă numărul lunar de sâmbete şi duminici lucrate conform normei de educatoare şi a CCM, pe anii şcolari 2004-2005 şi 2005-2006.
Sporul de 100%, solicitat de reclamante în conformitate cu art. 35 alin. (1) lit. i) din CCM încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2004 (nu art. 34, cum greşit a indicat recurentul), nu este aplicabil acestora, întrucât această prevedere se referă la situaţia celor care prestează activitate într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau sărbătoare legală ori religioasă şi care, alături de acest spor, au dreptul şi la o zi liberă.
Din economia textului de mai sus rezultă că aceste drepturi salariale sunt acordate celor carc desfăşoară un program normal de lucru şi carc, în plus, de activitatea prestată în timpul normal de lucru, desfăşoară
suplimentar muncă şi în perioadele prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. i) CCM.
In plus, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. este o instituţie cu regim special, care are ca activitate principală educarea şi supravegherea copiilor cu deficienţe de auz şi îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică. Acesta este şi considerentul pentru care reclamantele au încheiat contractele de muncă, în regim de muncă individualizat, deoarece activitatea de educatoare o prestează doar în cele două zile din săptămână, iar în rest sunt libere.
A interpreta norma legală în sensul invocat de recurent ar echivala cu o extindere a normei asupra unor situaţii diferite de cele la care se referă actul normativ.
Articolul 27 CCM încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2006, înregistrat sub nr. 3698/6.12.2006, care prevede că, în fiecare săptămână, salariatul are dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica, iar în cazul în carc activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariul de bază, nu este aplicabil în cauză dcoarece se referă la situaţia în care salariatul prestează activitate în regim normal. Or, reclamantele lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică, iar această muncă este compensată prin faptul că de luni până vineri sunt libere.
In consecinţă, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru carc, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a dispus respingerea recursului, ca nefondat.
