C. muncii, art. 45 CCM 2004 – S.N.T.F.M.
Potrivit art. 45 C. muncii „detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului la un alt angajator, în scopul efectuării unor lucrări în interesul acestuia”, iar potrivit art. 85 din Contractul Colectiv de muncă pe 2004 al S.N.T.F.M. C.F.R. SA pe durata „delegării sau a detaşării salariaţii au dreptul la o indemnizaţie de delegare, dacă durata delegării depăşeşte 12 ore
Totodată, trebuie reţinut că atunci când detaşarea are un caracter continuu pe o anumită perioadă nu este necesară emiterea mai multor ordine de deplasare, pentru fiecare zi.
Decizia civilă nr. 235 din 26 iulie 2006 – C.Ş.
Prin sentinţa civilă nr. 336/M/2006 a Tribunalului B. a fost admisă acţiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R Marfa SA – Sucursala B., iar pârâtul M.N. a fost obligat să-i plătească suma de 631,20 RON reprezentând cheltuieli de deplasare încasate necuvenit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în fapt, pârâtul M.N. a fost desemnat ca, în perioada 01.08 -31.08.2005, să exercite funcţia de şef de staţie la „R.”, iar în perioada deplasării a folosit ordinul de deplasare nr. 1/2005, la sfârşitul perioadei încasând suma de 631,2 RON cu titlu de diurnă. Prima instanţă a reţinut că pârâtul a încasat necuvenit această sumă deoarece nu a respectat programul staţiei, nu a încunoştinţat pe şefiil său în legătură cu programul de lucru şi nu a întocmit pentru fiecare zi de deplasare un ordin distinct. De asemenea, s-a reţinut că deşi durata delegării zilnice nu era de 12 ore sau mai mare pârâtul a solicitat şi încasat indemnizaţia de delegare.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul M.N., iar prin motivele de recurs se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 270 C. muncii întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale. De asemenea, se arată că acţiunea nu poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 272 C. muncii care se referă la plata lucrului nedatorat.
Recursul a fost admis pentru următoarele considerente, în perioada 1.08 – 31.08.2005 recurentul a exercitat funcţia de şef de staţie la R., utilizând ordinul de deplasare nr. 1/2005, iar în final a încasat suma de 631,20 RON reprezentând diurna aferentă zilelor în care a efectuat deplasările.
în urma controlului efectuat de oficiul C.F.G. al S.N.T.F.M. „C.F.R” SA – Sucursala B., prin procesul-verbal nr. 4393/21.XII.2005 s-a constatat că suma de mai sus a fost încasată contrar prevederilor legale în materie deoarece, recurentul a efectuat zilnic naveta de la B. la R. şi ar fi trebuit să utilizeze zilnic câte un ordin de deplasare conform Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1850/2004.
Curtea reţine că, în fapt, recurentul a efectuat zilnic naveta de la
B. (unde domiciliază) la R. aşa cum rezultă din nota de relaţii din 16-19 septembrie 2005. De asemenea, reclamantul a respectat zilnic programul de lucru (orele 17,30 – 14,35, iar sâmbăta, duminica 7,30 – 11,30), semnând condica de prezenţă. Reţinerea primei instanţe, potrivit căreia acesta nu ar fi respectat programul de lucru, nu are nicio relevanţă faţă de obiectul acţiunii, pârâtul nefiind chemat în judecată pentru aplicarea vreunei sancţiuni disciplinare în acest sens.
Starea de fapt care trebuie elucidată pentru a determina dacă pârâtul putea beneficia sau nu de diurnă pe durata deplasării este cea referitoare la efectuarea efectivă a unei detaşări care să necesite acordarea unei indemnizaţii de detaşare în condiţiile legii. într-adevăr potrivit art. 45
C. muncii „detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului la un alt angajator, în scopul efectuării unor lucrări în interesul acestuia”. Astfel cum s-a reţinut, în mod cert recurentul a fost detaşat la R în perioada 1-31.08.2005, iar potrivit art. 85 din Contractul Colectiv de muncă pe
2004 al S.N.T.F.M. C.F.R. SA pe durata „delegării sau a detaşării salariaţii au dreptul la o indemnizaţie de delegare, dacă durata delegării depăşeşte 12 ore”. în speţă, delegarea efectivă s-a desfăşurat pe parcursul unei luni, depăşind cu mult timpul de 12 ore.
Eroarea primei instanţe precum şi a organului de control constă în faptul că s-a considerat că delegarea trebuie să depăşească 12 ore „zilnic” ori, după cum s-a arătat, textul din contractul colectiv de muncă nu prevede o asemenea condiţie care ar contraveni prevederilor legale care reglementează durata maximă a timpului de muncă (art. 111C. muncii). De asemenea, în mod eronat s-a reţinut că pârâtul trebuie să solicite zilnic un ordin de deplasare, deoarece detaşarea a fost neîntreruptă pe perioada amintită, iar faptul că acesta a făcut naveta sau şi-a găsit provizoriu o în localitatea de deplasare nu are nici o relevanţă.
Totodată, trebuie reţinut că detaşarea pe perioada 1-31 august
2005 a avut un caracter continuu şi nu unul întrerupt astfel încât nu era necesară emiterea mai multor ordine de deplasare, această opinie a reclamantei şi a organului de control neavând nici o susţinere legală sau contractuală.
Faţă de aceste considerente, curtea reţine că în mod corect pârâtul a beneficiat de diurnă pentru perioada delegării conform art. 46 alin. (4) C. muncii şi art. 85 din Contractul Colectiv de muncă pe 2004, fiind îndeplinite toate condiţiile acordării acesteia.
