Prin sentinţa civilă nr. 78 din 28 ianuarie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca fiind lipsită de obiect acţiunea civilă intentată de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.360 lei.
S-a respins acţiunea reclamantei faţă de COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 10/2001 Cluj-Napoca, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 13.11.2007, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâţi, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în principal să se dispună obligarea Primarului la emiterea dispoziţiei de restituire în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, Bd.D., nr. 42, în baza notificării nr. 3228/2001, iar în subsidiar acordarea măsurilor reparatorii prin despăgubiri băneşti, cu cheltuieli de judecată.
În timpul soluţionării procesului, prin dispoziţia nr. 6415 din 20.12.2010 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, a fost soluţionată notificarea reclamantei înregistrată la BEJ sub nr. 270 din 29.06.2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, Bd. D. 1989 nr.42, înscris iniţial în CF nr. 905 Cluj-Napoca, prin acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Comisia municipiului Cluj-Napoca de aplicare a Legii nr.10/2001, nu are calitate procesuală pasivă.
Întrucât notificarea reclamantei a fost soluţionată abia în cursul procesului, pârâtul aflat în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, solicitând modificarea ei parţială, în sensul exonerării lui de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că sentinţa recurată este nelegală, deoarece raportat la solicitările din cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare depusă la dosar, instituţia primarului nu s-a opus în principiu.
Atribuţiile privind analizarea notificărilor şi a actelor doveditoare, aparţin Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care din cauza numărului mare de peste 4.000 notificări şi a faptului că Normele metodologice de aplicare a legii au fost publicate abia în anul 2003, a dus la încetinirea considerabilă a soluţionării notificărilor.
Faţă de poziţia de neopunere a pârâtului la admiterea acţiunii reclamantei, în speţă erau aplicabile în principal dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, iar în subsidiar se impunea micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul.
Intimata prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea nr. 270 din 25.06.2001 înregistrată la judecătoresc, formulată de antecesoarea reclamantei V.M., defuncta V.G.E. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/10 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, Bd. D. nr. 42, înscris în CF nr. 905 Cluj, nr. top 68-68/1.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma ei iniţială, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Notificarea a fost înregistrată la registratura Primăriei municipiului Cluj-Napoca, la data de 17 aprilie 2001.
Întrucât notificarea nu a fost soluţionată în termenul legal de 60 de zile de la înregistrare sau într-un termen rezonabil, după 6 ani de la înregistrarea ei la data de 13 noiembrie 2007, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâţi, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului revendicat, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti.
La peste 9 ani de la data când a expirat termenul de 60 de zile privind soluţionarea notificării şi la peste 3 ani de la înregistrarea acţiunii în justiţie, pârâtul a emis dispoziţia nr. 6415 din 20.12.2010, prin care a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei şi a altor persoane fizice, pentru imobilul în litigiu, în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Până la data emiterii dispoziţiei de către primar, reclamanta a ocazionat cheltuieli de judecată constând în plata onorariilor de avocat şi de expert, ce nu pot rămâne în sarcina acesteia, ci trebuie recuperate de la pârât, care prin atitudinea sa indolentă, prin lentoarea inimaginabilă de care a dat dovadă, a tergiversat nepermis de mult timp soluţionarea notificării.
În această situaţie, în mod corect prima instanţă l-a obligat pe pârât să îi plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de atitudinea culpabilă a pârâtului, motiv pentru care nu se justifică nici reducerea cuantumului acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută în întregime.
