În motivarea acţiunii a arătat că în perioada 11.05-6.12.2010 a fost angajatul intimatei în funcţia de şofer .Pentru lunile noiembrie – decembrie 2010 deşi era angajat nu a primit salariul de bază stabilit prin contract , iar în luna noiembrie a solicitat plata diurnei reprezentanţii societăţii refuzând context în care a fost emisă decizia de concediere fără a fi respectate dispoziţiile legale.
Consideră că, decizia ce i-a fost comunicată la sfârşitul lunii decembrie 2010 este lovită de nulitate absolută întrucât a fost emisă cu nerespectarea prev. art.262 al.2 Codul Muncii în sensul că nu este descrisă fapta pentru care a fost sancţionat, nu se menţionează prevederile din Statutul personal sau Regulamentul Intern care ar fi fost încălcate , nu a fost efectuată cercetarea disciplinară şi nici temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii:
La dosar contestatorul a depus în copii: contractul individual de muncă şi Decizia de concediere nr. 972/2010.
Intimata ____ a formulat întâmpinare invocând excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată , cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la tardivitate s-a susţinut că acţiunea a fost înregistrată la data de 24.01.2011 peste termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei contrar prevederilor art. 268 al.5 Codul Muncii.
Referitor la fondul cauzei a susţinut că a fost convocat contestatorul la cercetarea disciplinară de două ori prima dată prin convocatul din 28.09.2010 nepreluat de angajat , iar a doua dată prin adresa nr. 12.11.2010 primită de acesta ,prin care s-au indicat ora, locul şi obiectul convocării. Contestatorul nu s-a prezentat fiind aplicabile prev. art.267 al.3 Codul Muncii , s-a realizat cercetarea disciplinară întocmindu-se în acest sens procesul verbal din 26.11.2010 în care a fost descrisă fapta săvârşită,respectiv neprezentarea la locul de muncă începând cu data de 27.09.2010.
Decizia respectă condiţiile de formulă prev. de art.268 al.2 Codul Muncii privind descrierea faptei, temeiul de drept , termenul de contestaţie şi instanţa competentă.
În ceea ce priveşte plata salariului pentru lunile noiembrie şi decembrie a susţinut că plata intervine urmare a muncii prestate de salariat însă cum reclamantul nu a prestat serviciile stipulate în contractul de muncă începând cu luna octombrie pretenţiile acestuia cu privire la drepturile salariale sunt neîntemeiate.
Referitor la diurnă s-a susţinut că au fost respectate normele în domeniu şi contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul potrivit căruia beneficia de un salariu de bază lunar brut de 1.050 lei plus 25% spor de vechime , a beneficiat de diurnă aşa cum rezultă din ordinele de plată anexate întâmpinării.
La dosar intimata a depus documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei , ordine de plată, centralizator de stat de plată pentru lunile mai – noiembrie 2010 , dovada de comunicare a deciziei.
Prin încheierea din ____ a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei avându-se în vedere faptul că decizia de concediere i-a fost comunicată contestatorului la data de 22.12.2010 potrivit confirmării de primire depusă în copie la fila 75 dosar iar contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 14.01.2011 în termenul legal de 30 de zile ce curge de la data comunicării deciziei.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa constată că este întemeiată în parte acţiunea contestatorului pentru următoarele considerente :
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 10115871 /2010 contestatorul _____ a fost angajat pe perioadă nedeterminată începând cu data de 11.05.2010 ca şofer autocamion la _____.
Prin Decizia de concediere nr. 972/6.12.2010 în temeiul art.61 lit. a Codul Muncii i-a fost desfăcut contractul de muncă începând cu data de 29.11.2010 reţinându-se abaterea disciplinară a neprezentării la locul de muncă nici după notificare prin scrisoare recomandată faptă ce constituie abatere disciplinară potrivit art.263 al.2 Codul Muncii.
Contrar susţinerilor contestatorului decizia cuprinde fapta pentru care a fost sancţionat respectiv, neprezentarea la locul de muncă , temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea respectiv art.263 al.2 Codul Muncii cu referire la art.61 lit.a Codul Muncii şi a fost efectuată cercetarea disciplinară prev. de art.267 Codul Muncii.
Rezultă din documentele ce au stat la baza emiterii deciziei că prin adresele din 12.11.2010 respectiv, 28.09.2010 salariatul a fost convocat la efectuarea cercetării disciplinare , potrivit referatului din 28.09.2010 acesta neprezentându-se la locul de muncă începând cu data de 27.09.2010 , iar la finalizarea cercetării a fost încheiat procesul verbal din 26.11.2010 propunându-se sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă.
Este însă fondată susţinerea contestatorului potrivit căreia decizia este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la prevederile din statutul de personal sau regulamentul intern ce au fost încălcate.
Conform art. 268 al.2 Codul Muncii sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprinde în mod obligatoriu între altele, precizarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern, sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În consecinţă, în Decizia de concediere nr. 972/2010 nu s-au consemnat prevederile din Statutul de personal, regulamentul intern, sau contractul colectiv de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de către contestator situaţie în care intervine nulitatea absolută a deciziei raportat la dispoz.art.268 al.2 lit. b Codul Muncii.
Faţă de această situaţie conform art.76 cu referire la art.268 al.2 lit.b Codul Muncii va fi admisă contestaţia împotriva deciziei , se va constata nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 972/6.12.2010 emisă de intimata _______, iar în temeiul art.78 Codul Muncii va fi obligată intimata către contestator la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculată de la data de 6.12.2010 şi până la reintegrarea efectivă.
Potrivit art.78 al.2 Codul Muncii se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior acela de şofer autocamion.
Referitor la celelalte capete de cerere privind plata salariului şi a diurnei instanţa reţine ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente :
Din referatul nr. 0285/28.09.2010 rezultă că începând cu data de 27.09.2010 contestatorul _______ nu s-a mai prezentat la locul de muncă situaţie ce se coroborează şi cu centralizatorul de stat de plată pe luna octombrie 2010 din care rezultă brut realizat 0, rest de plată 0 .
Faţă de această situaţie s-a invocat de către intimată neexecutarea contractului de muncă şi astfel netemeinicia pretenţiilor privind drepturile salariale.
Art. 154 Codul Muncii prevede că salariul reprezintă contraprestaţia muncii prestată de salariat în baza contractului individual de muncă iar în condiţiile în care nu a fost prestată solicitarea contestatorul de a-i fi plătite drepturile salariale pe lunile noiembrie şi decembrie 2010 este evident neîntemeiată.
Conform contractului individual de muncă pe lângă salariu contestatorul beneficia de diurnă conform avizelor efectuate.
Intimata a susţinut că a fost achitată diurna în perioada lucrată de către contestator începând cu luna mai 2010 situaţie ce rezultă din ordinele de plată depuse la dosar .
La interogatoriu s-a solicitat intimatei a răspunde dacă este adevărat că prin contractul individual de muncă trebuia să i se achite o diurnă , că valoarea acesteia era de 12 Euro la 100 km şi dacă i-a fost achitată valoarea diurnei.
În lipsa răspunsului intimatei la interogatoriu va fi reţinută raportat la dispoz.art.225 Cod proc.civ. şi la celelalte probe administrate numai ca un început de dovadă , rezultând într-adevăr conform contractului individual de muncă prevederea referitoare la diurnă însă nu se poate reţine ca întemeiată cererea de acordare la valoarea de 12 Euro/ 100 Km.
La pct.J lit.c din Contractul individual de muncă s-a consemnat doar diurnă conform avizelor efectuate iar nu şi această valoare de 12 Euro/100 km şi nu rezultă din probatoriu avizele din perioada ce face obiectul cauzei mai 2010- decembrie 2010 în raport de care se solicită plata diurnei.
Ca urmare, faţă de aceste considerente vor fi respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind salariul pentru perioada noiembrie – decembrie 2010 şi diurnă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator.
