În motivarea cererii, reclamanta a învederat că la data de 19.10.2009, prin decizia nr.71 i s-a comunicat de către pârâtă că începând cu data de 20.10.2009 se suspendă contractul său individual de muncă până la soluţionarea plângerii penale înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria ____ înregistrată sub nr. de dosar _____, pentru efectuarea de cercetări în privinţa infracţiunilor de delapidare şi sustragere de înscrisuri.
Reclamanta a mai precizat că prin decizia nr.____ a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă şi irevocabilă, i-a fost aplicată sancţiunea administrativă a mustrării, întrucât prejudiciul creat de 139 lei a fost recuperat integral şi nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Referitor la prima sancţiune, respectiv suspendarea, reclamanta a precizat că aceasta operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, însă, pârâta a emis o nouă de decizie de concediere nr.77 din 08.02.2010, iar în urma contestaţiei formulate, prin sentinţa civilă nr.541/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus anularea acesteia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Reclamanta a precizat că prin concedierea sa, directorul executiv a săvârşit un abuz şi a dovedit rea-credinţă atâta timp cât decizia de suspendare opera până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care să confirme sau să infirme vinovăţia sa.
A mai relatat că prin emiterea a 3 decizii de sancţionare pentru aceeaşi faptă, angajatorul a dovedit rea-credinţă în nerespectarea prevederilor art. 52 lit.c din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât, ulterior, a fost emisă şi decizia în prezent contestată, fără să existe o decizie de încetare a stării de suspendare, apoi reintegrare şi fără efectuarea unei cercetări prealabile.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri____
În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
În conformitate cu art. 137 cod proc.civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate de pârâtă, pe care o apreciază ca nefondată, întrucât, deşi dosarul a fost suspendat în conformitate cu art.244 sl.1 pct.1 Cod proc.civilă, la solicitarea reclamantei, până la restituirea dosarului 4756/114/2009 de către Curtea de Apel _____, ulterior, aceasta la data de 13.12.2011 a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi cu toate că din actele existente la dosar reiese că prin încheierea din 13.09.2011 instanţa superioară de control a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, se constată că soluţia ce urmează a se pronunţa în acea cauză nu are relevanţă în dezlegarea prezentei pricini, astfel încât repunerea pe rol formulată nu poate fi interpretată ca prematură, cu atât mai mult cu cât celeritatea soluţionării litigiului de muncă impune luarea unei măsuri faţă de lipsa unui loc de muncă al reclamantei.
Raportat la excepţia nulităţii absolute invocată de reclamanta, instanţa constată că aceasta este întemeiată pe următoarele considerente:
Din cuprinsul deciziei nr.341 din 13.12.2010, încheiată de pârâtă, instanţa reţine că s-a dispus concedierea reclamantei începând cu această dată, reţinându-se în sarcina sa că la plecarea în concediu de odihnă aferent anului 2009 nu a predat suma de 140 lei, folosită în interes personal şi că a şters din calculatorul instituţiei în mod intenţionat 414 fişiere şi a distrus o serie de documente şi înscrisuri, perturbând activitatea normală a instituţiei.
Instanţa mai reţine că pentru aceleaşi abateri, anterior pârâta a dispus prin decizia nr.71 din 19.10.2009 suspendarea contractului de muncă al acesteia până la soluţionarea plângerii penale, iar prin decizia nr.77 din 08.02.2010 s-a decis concedierea reclamantei începând cu data de 08.02.2010, decizie ce a fost anulată prin sentinţa civilă nr.541 din 19.04.2010 a Tribunalului ___, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1462 din 30.09.2010 a Curţii de Apel ____
Faţă de măsura suspendării, dispusă prin decizia nr.71/19.10.2009, instanţa reţine că reclamanta a formulat contestaţie, iar prin încheierea din 23.11.2009, pronunţată în dosarul 4756/114/2009, s-a luat act de cererea de renunţare a reclamantei la soluţionarea plângerii, măsură împotriva căreia s-a formulat recurs de către aceasta, iar prin decizia nr.201 din 03.02.2011 a Curţii de Apel ____ s-a dispus casarea încheierii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii, finalizată prin sentinţa civilă nr.663 din 11.04.2011, în sensul respingerii contestaţiei, hotărârea fiind recurată la aceeaşi instanţă superioară. Din înscrisurile depuse la dosar se reţine că dosarul de recurs a fost suspendat conform art. 242 al.1 pct.2 cod proc.civilă, iar în prezent, aşa cum s-a susţinut de către reclamantă, se află repusă cauza pe rol în vederea soluţionării.
Din succesiunea deciziilor emise de pârâtă, instanţa constată că pentru aceleaşi abateri disciplinare, unitatea a dispus mai multe sancţiuni faţă de reclamantă, deşi, potrivit art. 249 al.2 Codul muncii „ Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune”.
În condiţiile în care prin sentinţa civilă nr.____ pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr._____ a Curţii de Apel ____, s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.77 din 08.02.2010 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii sale, instanţa constată că pârâta nu s-a conformat acestor hotărâri şi urmare a sancţiunii administrative a mustrării dispuse prin decizia penală nr.____ a Tribunalului _____, pârâta a decis emiterea deciziei nr.341 din 13.12.2010 de desfacere a contractului de muncă.
Se constată, astfel, că pârâta anterior pronunţării unei hotărâri irevocabile în penal a dispus concedierea reclamantei, potrivit deciziei nr.77 din 08.02.2010, iar ulterior, deşi prin decizia penală susmenţionată s-a dispus o sancţiune administrativă( mustrarea), unitatea a procedat la emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului de muncă.
Referitor la această ultimă decizie ce face obiectul prezentei contestaţii, instanţa a solicitat pârâtei prin adresă să facă dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar prin înscrisurile depuse la dosar se constată că note explicative au fost luate reclamantei doar în datele 02.10.2009 şi 9.10.2009, deci, cu ocazia aplicării deciziei de suspendare a contractului de muncă, care, de altfel, nici nu impunea obligativitatea. Mai mult, reprezentantul pârâtei în cuvântul pe fond a recunoscut neefectuarea cercetării disciplinare prealabile, apreciind că aceasta nu se impunea deoarece viza aceeaşi faptă. Această susţinere a pârâtei nu poate fi acceptată, ci dimpotrivă este formulată în defavoarea sa, având în vedere prevederile art. 249 al.2 Codul Muncii, menţionate şi mai sus şi care prevăd aplicabilitatea unei singure sancţiuni pentru aceeaşi faptă.
În acest context, instanţa constată că pârâta a încălcat prevederile art. 251 Codul Muncii, care prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, dispunerea oricărei sancţiuni, cu excepţia celei prevăzute de art. 248 lit.a Codul muncii – Avertismentul scris – „ mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Faţă de considerentele mai sus evocate şi recunoaşterile pârâtei, instanţa va admite acţiunea formulată şi va constata nulitatea absolută a deciziei nr.341 din 13.12.2010 şi va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior de agent comunitar-personal contractual, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, cu începere de la data de 13.12.2010( data emiterii deciziei) şi până la reintegrarea efectivă, în conformitate cu art. 80 Codul Muncii.
1
