Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 02.08.2010 pe rolul acestei instanţe sub nr. ….. petenta SC TCI SRL, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă ….. anularea procesului verbal de contravenţie seria …. nr…. din data de …., iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sanc?iunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că a fost sanc?ionată pe nedrept întrucât persoana despre care s-a re?inut că desfă?ura activitate în cadrul societă?ii se afla la sediul acesteia în vederea unei discu?ii prealabile pentru ocuparea unui post, urmând ca ulterior să i se încheie contract de muncă în condi?iile în care ar fi corespuns postului. Petenta a invocat ca motive de nulitate a procesului verbal de contraven?ie lipsa semnăturii unui martor asistent pe procesul verbal ?i neaducerea la cuno?tin?ă a dreptului de a face obiec?iuni în momentul întocmirii actului de constatare.
Petentul a indicat ca temei de drept al acţiunii sale dispoziţiile O.G. 2/2001.
În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând copia procesului verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. ….din data de …. (f. 6-7).
Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că la data de 19.07.2010, la punctul de lucru al societă?ii petente a fost identificată numita DL, care presta muncă în pentru ?i sub autoritatea angajatorului SC TCI SRL fără a avea încheiat în contract individual de muncă în formă scrisă, această constatare fiind sus?inută de fi?a de identificare completată ?i semnată de DL.
Angajatorul cuno?tea consecin?ele neîncheierii în formă scrisă a contractului individual de muncă întrucât anterior a mai fost sanc?ionat în mai multe rânduri pentru primirea la muncă a unor persoane fără încheirea în prealabil a contractului individual de muncă în formă scrisă.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţiilor, intimatul a apreciat că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul jundic al contravenţiilor, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a apreciat că înscrisurile depuse de I.T.M. …. dovedesc existenţa faptei reţinute în sarcina petentei în modalitatea reţinută de actul atacat, inspectorul de muncă exercitând atribuţiile de serviciu în conformitate cu prevederile art. 15 alin. l lit. a) din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric coroborat cu art. 19 din Legea nr. l08/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii. Organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei sale, în conformitate cu garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportate la dispoziţiile speciale cuprinse în art.l din O.G. nr.2/2001, conform cărora “constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege”.
Criteriile care au fost luate în considerare pentru realizarea calificării contravenţiei, au ţinut seama de natura obligaţiei încălcate şi de entitatea bunului protejat juridic. Pentru aplicarea criteriilor de gradare a sancţiunii, s-a avut în vedere regulile care au drept obiectiv asigurarea respectării principiilor de drept de sancţionare, în special cele de proporţionalitate şi de echitate, şi în acelaşi timp să ofere o corenţă aplicării acestora. La individualizarea sancţiunilor contravenţionale, inspectorii de muncă au ţinut seama de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, de scopul urmărit şi de urmarea produsă.
În probaţiune, intimatul a anexat întâmpinării, în copie, procesul verbal de contravenţie seria … nr. … din data de …. cu anexa 2 (f. 15-16, 21), copia procesului verbal de control nr. …. (f. 18-20), fi?e de identificare din data de …. completate de numitele BN (f. 22) ?i DL (f. 23).
La termenul de judecată din data de 07.12.2010, în temeiul dispoziţiilor art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.
În completarea probatoriului, intimatul a depus în copie procesele verbale de contraven?ie încheiate pe numele petentei la data de 22.04.2010, 24.06.2010, 02.10.2009, 17.06.2008 pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, precum ?i decizia nr. …pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Administrativ în dosarul nr. …..(f. 30-35).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.
Prin procesul verbal de contravenţie seria … nr. … din data de … emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă …., petenta SC TCI SRL a fost sancţionată contravenţional în temeiul art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii cu amenda în cuantum de 3.000 de lei, reţinându-se că începând cu data de 23.06.2010 a primit la muncă fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă pe numita DL.
În baza probelor administrate, instanţa reţine temeinicia procesului verbal de contravenţie, fiind dovedit că au existat raporturi de muncă între petenta SC TCI SRL ?i numita DL începând cu data de 23.06.2010 ?i până la data constatării (22.07.2010), fară a exista un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă. În declara?ia scrisă dată în fa?a agen?ilor constatatori (fi?a de identificare din data de 19.07.2010 – f. 23) numita DL a arătat că lucrează la societatea petentă din data de 23.06.2010, 8 ore pe zi, se află în perioada de probă, nu a semnat contract de muncă ?i lucrează împreună cu numita BN. Această din urmă persoană a declarat în scris că lucrează împreună cu numita DL (fi?a de identificare din data de 19.07.2010 – f. 22). Sunt neîntemeiate deci afirma?iile petentei în sensul că numita DL ar fi fost prezentă în scopul unor discu?ii prealabile pentru ocuparea unui loc de muncă.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond ?i de formă prevăzute de lege.
Cu privire condi?iile de fond, instan?a re?ine că fapta petentei constituie contraven?ie, fiind corect încadrată juridic.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei. Art. 16 alin 1 din Codul muncii instituie obligaţia angajatorului de încheiere a contractului individual de muncă în baza consimţământului părţilor şi în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
În ceea ce prive?te condi?iile de formă ale procesului verbal de contraven?ie, acesta conţine toate menţiunile prevăzute sub sanc?iunea nulită?ii de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la criticile de nelegalitate a procesului verbal de contraven?ie, instan?a re?ine următoarele:
Aşa cum rezultă din ansamblul dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, procedura contravenţională cuprinde patru faze principale: a) constatarea contravenţiei; b) aplicarea sancţiunii, c) exercitarea căilor de atac (plângerea contravenţională) şi d) executarea sancţiunilor contravenţionale. Procesul verbal de contravenţie, fiind rezultatul desfăşurării primelor două faze ale procedurii contravenţionale, este un act procesual contravenţional. Regulile de procedură contravenţională prevăzute de O.G. nr. 2/2001 se întregesc cu dispoziţiile Codului de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001). Regimul juridic al nulităţii actelor de procedură rezultă în ceea ce interesează prezenta cauză din dispoziţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia actele de procedură întocmite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Prin urmare, regula este că nulitatea este condiţionată o vătămare, înţeleasă ca un prejudiciu procesual, indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută ori o nulitate relativă, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincţie. Din coroborarea prevederilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că nu orice încălcare a condiţiilor de legalitate a procesului verbal de contravenţie atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condiţiile de legalitate nu au toate aceeaşi importanţă şi numai pentru încălcarea unora (lipsa men?iunilor prevăzute de art. 17 din nr. 2/2001) instanţa este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenţei, iar în cazul nerespectării celorlalte instanţa are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulităţii procesului verbal de contravenţie.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puţin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001). Aceste dispozi?ii de procedură contraven?ională au fost edictate pentru a împiedica abuzul agen?ilor constatatori prin încheierea de procese verbale de contraven?ie pentru fapte inexistente. Procesul verbal de contraven?ie emis pe numele petentei nu a fost semnat de un martor asistent, men?ionându-se însă că persoanele aflate de fa?ă la data ?i ora încheierii actului de control au calitatea de agen?i constatatori. Prin urmare, nu au fost încălcate dispozi?iile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În orice caz, nerespectarea procedurii prevăzute de art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001 nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contraven?ie, ci numai cu condi?ia dovedirii unei vătămări. Cum agen?ii intimatului nu s-au rezumat la simpla constatare a faptei, ci au procedat la luarea de declara?ii prin care au probat temeinic fapta sanc?ionată, petenta nu poate justifica vreo vătămare pentru nerespectarea dispozi?iilor art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001.
În spe?ă nu au fost nesocotite dispozi?iile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nefiind de fa?ă reprezentantul petentei, acesta nu putea fi încuno?tin?at despre dreptul său de a face obiec?iuni, iar normele de procedură contraven?ională (art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 interpretat a contrario) permit încheierea procesului verbal de contraven?ie în lipsa reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică. Prin urmare, împrejurarea invocată de petentă nu constituie viciu de procedură ?i nu atrage nulitatea procesului verbal de contraven?ie.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea hotărăşte asupra sancţiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Primirea la muncă a persoanelor fără existenţa contractului individual de muncă încheiat în formă scrisă este o contravenţie instituită pentru a proteja în primul rând drepturile lucrătorilor.
Potrivit art. 40 din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.
Persoana primită la muncă este întotdeauna partea slabă din raportul juridic de muncă, iar respectarea drepturilor prevăzute în favoarea sa de legisla?ia muncii depinde în mod semnificativ de bunăvoin?a angajatorului.
Or, numai prin încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă, urmată de efectuarea celorlalte formalităţi prevăzute de lege (înregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Muncă, men?ionarea în declara?ia lunară privind eviden?a nominală a asigura?ilor ?i a obliga?iilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat care se depune de angajator la casa teritorială de pensii etc.) este prevenit comportamentul abuziv al angajatorului şi se asigură angajatului posibilitatea de a beneficia efectiv de drepturile prevăzute de lege în favoarea sa: dreptul la salarizare pentru depusă; dreptul la plata corespunzătoare a orelor suplimentare şi a muncii de noapte; dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; dreptul la concediu anual de odihnă, de maternitate, pentru creşterea sau îngrijirea copilului, pentru incapacitate temporară de muncă cu acordarea indemnizaţiilor prevăzute de lege; dreptul la indemnizaţie pe perioada întreruperii temporare a activităţii angajatorului; dreptul la securitate şi sănătate în muncă, asigurarea obligatorie în sistemul public de asigurări sociale ?i de sănătate ş.a.
Este u?or de observat că drepturile care derivă din contractul individual de muncă sunt fiecare în parte de maximă importanţă pentru fiecare lucrător în parte, asigurând satisfacerea trebuinţelor primare ale persoanei umane, aşa încât dincolo de pericolul social generic, abstract, al contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, fapta petentei prezintă ea însăşi un pericol social concret. Astfel, persoana primită la muncă fără încheierea unui contract scris este prejudiciată în mod cert prin aceea că nu i se ia în calcul perioada lucrată pentru stabilirea vechimii în muncă şi nici pentru acordarea concediului de odihnă. Totodată, omisiunea sanc?ionată de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii poate prejudicia în mod potenţial persoana primită la muncă, printre altele, în situa?ia în care survin boli diverse cu sau fără legătură cu via?a profesională întrucât angajatorul nu a re?inut ?i virat contribu?iile datorate de persoana primită la muncă către bugetul asigurărilor sociale de stat ?i cel al asigurărilor de sănătate. În acest caz, persoana primită la muncă, neavând calitatea de asigurat, trebuie să suporte costurile destul de ridicate ale asisten?ei medicale (simple consulta?ii, investiga?ii ?i interven?ii de specialitate, spitalizare etc.).
Contraven?ia prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii apără ?i alte valori sociale importante, precum îndeplinirea de către angajat a obliga?iilor care îi revin în cadrul raportului juridic de muncă sau îndeplinirea de către angajatori a obliga?iilor fiscale reprezentând contribu?ia de asigurări sociale datorate ?.a.
Astfel fiind, sancţiunea aplicată petentei de agentul constatator a fost corect individualizată. Instanţa apreciază că aplicarea sancţiunii avertismentului nu este o măsură care să asigure o protecţie adecvată valorilor sociale protejate (protecţia forţei de muncă, corectitudinea raporturilor juridice de muncă, îndeplinirea de către angajatori a obliga?iilor fiscale). Sanc?iunea aplicată (amenda în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege) nu este nicidecum excesivă fa?ă de gradul de pericol social concret al faptei ?i de circumstan?ele personale ale petentei. Aceasta a mai fost anterior sanc?ionată prin procesele verbale de contraven?ie din 22.04.2010, 24.06.2010, 02.10.2009, 17.06.2008 pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii (împrejurare invocată pe parcursul judecării cauzei ?i pe care petenta nu a contestat-o), deci cuno?tea prevederile legale ?i consecin?ele nerespectării acestora, perseverând totu?i în săvâr?irea acestei fapte contraven?ionale. În condi?iile în care nici aplicarea repetată a unor amenzi suficient de ridicate nu a determinat petenta să se conformeze dispozi?iilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, înlocuirea cu sanc?iunea averismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contraven?ie contestat ar constitui o încălcare a dispozi?iilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 ?i o încurajare în săvâr?irea faptelor de acest gen, atât a petentei, cât ?i a altor angajatori.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 ?i al celorlalte dispozi?ii legale men?ionate, constatând legalitatea ?i temeinicia procesului verbal de contraven?ie seria … nr. … din data de ….., instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC TCI SRL.
1
