Reclamantul a motivat că petenţii sunt angajaţi ai Şcolii ____ca personal didactic.
La data de 22.11.2011, conducerea unităţii şcolare a comunicat petenţilor, cu adresă, decizia prin care s-a dispus imputarea sumelor reprezentând drepturi băneşti încasate necuvenit. Această decizie s-a bazat, în principal, pe Decizia nr. 26/30.08.2011 a Camerei de Conturi Buzău şi adresa Primăriei ____nr. 6709/09.11.2011.
Reclamantul ___ consideră că decizia nr. 123/15.11.2011 este lovită de nulitate absolută, întrucât dispoziţia emisă de pârâtă nu are corespondenţă în Codul Muncii actual şi deci temei juridic, iar calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către pârâtă excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în cuprinsul Codului Muncii.
Ca atare, decizia de imputare nu mai constituie în prezent titlu executoriu decât în anumite domenii în care există o normă specială care prevede expres acest lucru, fapt ce nu poate fi invocat în prezenta speţă.
Întrucât pârâta a reţinut, fără acordul lor, pe statul de plată, o parte din sumele menţionate în decizie a cărei anulare se solicită, reclamantul solicită şi obligarea pârâtei la restituirea către petenţi a sumelor reţinute în baza acestei decizii nule.
În drept, reclamantul şi –a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 169, 254 şi următoarele din Codul Muncii.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri___Pârâta, deşi legal citată conform dovezii aflată la fila 15 dosar, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.
Tribunalul examinând probele administrate în cauză constată următoarele:
Petenţii au calitatea de personal didactic al unităţii şcolare pârâte şi începând cu data de 15.11.2011, angajatorul a dispus prin decizia nr. 123/15.11.2011 înfiinţarea popririi pe veniturile acestora.
Pârâta a dispus înfiinţare popririi pe salariu, pentru recuperarea prejudiciului constatat de Curtea de Conturi ___ prin Decizia nr. 26/30.08..
Codul muncii, la art. 270 prevede că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
Pin acest text de lege, legiuitorul a eliminat instituţia juridică a răspunderii materiale, introducând o instituţie nouă a răspunderii patrimoniale, ca o garanţie în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lumina noilor reglementări, se impune ca angajatorul să obţină titlul executoriu împotriva salariatului, astfel încât decizia de imputare şi angajamentul de plată ca forme specifice de acţiune prin care se materializează dreptul de creanţă al unităţii păgubite faţă de autorul faptei ilicite şi prejudiciabile nu –şi mai au reglementarea legală în noile dispoziţii ale Codului muncii.
Indiferent de existenţa actului de control, decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic, iar calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către pârâtă excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în conţinutul articolului în discuţie.
Conform art. 164 din Codul muncii, reţinerile din salariu nu pot fi operate decât dacă datoria salariatului a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Ipoteza reglementată de art. 164 alin. 2 din Codul muncii se referă doar la situaţiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului. Or, în speţă, conform dovezilor depuse la dosar, reclamanţii au semnat angajamentul de plată cu menţiunea „ nu sunt de acord cu reţinerea sumei”.
Ca atare, în mod ilegal a procedat pârâta la recuperarea prejudiciului prin emiterea unui titlu executoriu nevalabil juridic şi prin reţinerea din salariu cu încălcarea dispoziţiilor art. 164 din Codul Muncii.
Faţă de cele reţinute, se va admite acţiunea ca întemeiată şi se va constata nulitatea absolută a Deciziei nr. 123/15.11.2011, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor reţinute din salariu în baza acestei decizii nule.
