C. muncii, art. 20 alin. (2) lit. c), art. 25, art. 48
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) lit. c) şi art. 25 C. muncii, părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
în speţă, clauza din contractul individual de muncă încheiat între părţi nu stabileşte drepturi la un nivel inferior celui prevăzut prin contractul colectiv de muncă şi prin lege, ci dă eficienţă dispoziţiilor art. 25 C. muncii.
C.A. Timişoara, Secţia civilă, complet specializat de litigii de muncă
şi asigurări sociale, decizia nr. 561 din 7 martie 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 1612 din 15 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Arad, au fost admise contestaţiile formulate de contestatorul M.R. împotriva deciziilor din 3 octombrie 2005 şi din 5 octombrie 2005, emise de intimata C.N.A.D.N. SA, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei prin care s-a redus salariul de bază al contestatorului cu 10% pe trei luni şi s-a anulat decizia prin care contestatorul a fost mutat la A.C.I. Turnu, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că contestatorul îşi va desfăşura activitatea la A.C.I. Nădlac.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că decizia din 3 octombrie 2005 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 268 C. muncii, însă au fost nesocotite prevederile art. 267 alin. (2) C. muncii, în sensul că nu s-a procedat la convocarea în scris a contestatorului pentru cercetarea prealabilă disciplinară, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 267 alin. (1) C. muncii privind sancţiunea
nulitătii absolute.
Totodată, s-a arătat că unitatea intimată a nesocotit prevederile art. 20 şi art. 21 din Contractul colectiv de muncă, precum şi dispoziţiile art. 17 alin. (4), art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 48 C. muncii la emiterea deciziei din 5 octombrie 2005, astfel încât a anulat această decizie. Susţinerea unităţii, că schimbarea locului de muncă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor contractului individual de muncă a fost înlăturată, apreciindu-se că, faţă de prevederile art. 238 alin. (2) C. muncii, art. 21 din Contractul colectiv de muncă şi pct. D din contractul individual de muncă, clauzele pct. D din contractului individual de muncă stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă şi prin lege, fiind nelegale.
Intimata Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile recurate şi respingerea contestaţiilor.
Recursul este fondat. Clauza contractuală de la lit. D din contractul individual de muncă din 8 octombrie 2004 încheiat între părţi, intitulată „Locul de muncă”, are următorul conţinut: „activitatea se desfăşoară la Secţia A.V.T.R. Timişoara, dar dacă situaţia o impune, salariatul poate fi transferat în alt compartiment sau subunitate de pe raza de acţiune a D.R.D.P. Timişoara”. Din modul ei de formulare rezultă că are natura unei clauze de mobilitate. Prin decizia din 5 octombrie 2005, emisă de recurcntă, s-a dispus ca, începând cu data de
10 octombrie 2005, contestatorul-intimat – controlor trafic în cadrul Secţiei A.V.T.R. Timişoara – să-şi desfăşoare activitatea la A.C.I. Turnu, pentru a se asigura buna desfăşurare a activităţii în cadrul Secţiei A.V.T.R. Timişoara.
Având în vedere clauza contractuală de la pct. D din contractul individual de muncă încheiat între părţi, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul conform art. 264 C. muncii şi conţinutul deciziei din 5 octombrie 2005, instanţa a apreciat că, în speţă, nu s-a emis o decizie de sancţionare, astfel încât nu este incidenţă sancţiunea nulităţii absolute pentru încălcarea prevederilor art. 268 alin. (2) lit. d), e) şi 0 C. muncii.
Din coroborarea menţiunilor cuprinse în deciziile contestate, având în vedere şi susţinerile părţilor, rezultă că, prin decizia din 5 octombrie 2005, contestatorul-intimat a fost mutat de la A.C.I. Nădlac la A.C.I. Turnu. Prin urmare, la momentul emiterii celor două decizi contestate, intimatul nu îşi desfăşura activitatea la secţia A.V.T.R. Timişoara, menţionată la pct. D al contractului său individual de muncă.
Faţă de conţinutul clauzei contractuale de la pct. D din contractul individual de muncă încheiat între părţi şi de prevederile art. 25 C. muncii, care reglementează clauza de mobilitate, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 17 alin. (4) raportat la art. 17 alin. (2), art. 41, art. 48 şi art. 238 alin. (2) C. muncii, art. 20 şi art. 21 din Contractul colectiv de muncă, pentru a dispune anularea deciziei nr. 319 din 5 octombrie 2005, emisă de recurentă, aşa cum a reţinut prima instanţă în considerentele hotărârii recurate.
Clauza de la pct. D din contractul individual de muncă încheiat între părţi nu stabileşte drepturi la un nivel inferior celui prevăzut prin contractul colectiv de muncă şi prin lege, ci dă eficienţă dispoziţiilor art. 25 C. muncii.
