Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 546 din 15 mai 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1558/08.12.2008 pronunţată de către Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5858/121/2008 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Galaţi în contradictoriu cu pârâtul B.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 5858/121/2008 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta SC A. SRL Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B.D.L. obligarea acestuia la plata sumei de 48.352 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă şi cuantumul indemnizaţiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurenţă.
Potrivit actului adiţional menţionat, pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional la societăţile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.
Pârâtul a precizat că avea la dispoziţie o listă cu societăţile enumerate ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.
Reclamanta a mai menţionat că pe lista societăţilor comerciale concurente se află şi SC F.S. SRL, societate la care fostul salariat activează în prezent.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în clauza de neconcurenţă se menţionează că salariatul se obligă să nu presteze activităţi de vânzare a materialelor de construcţii şi finisaje, a produselor pe bază de lemn şi feroneria la societăţi care au acelaşi obiect de activitate pe teritoriul judeţului Prahova şi implicit a oraşului Ploieşti ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. A arătat că în clauza de neconcurenţă nu sunt cuprinşi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, că acea listă nu a putut fi niciodată consultată de vreun salariat, că la societatea la care s-a angajat a prestat activitate într-o altă zonă geografică, respectiv în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu; a precizat că la societatea reclamantă a lucrat pe departamentul Pal, iar la noua societate pe departamentul termo şi hidroizolaţii, că această clauză nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei. În concluzie, a solicitat respingerea acţiunii.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţa a reţinut următoarele:
Pârâtul a fost salariat al societăţii reclamante SC A. SRL Galaţi în funcţia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă.
Prin contractul individual de muncă părţile au convenit asupra includerii unei clauze de neconcurenţă.
Pârâtul a denunţat unilateral contractul individual de muncă la data de 15.03.2008, în temeiul dispoziţiilor art. 79 C.muncii, raporturile de muncă cu societatea reclamantă încetând la data de 15.03.2008.
Se mai reţine din contractul individual de muncă nr. 1028131/2008 că pârâtul s-a angajat la SC F.S. SRL începând cu 17.03.2008, având funcţia de reprezentant vânzări, salariatul desfăşurându-şi activitatea în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu.
Conform clauzei de neconcurenţă, pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional, la societăţile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei SC A. SRL, în caz de nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizaţiei de neconcurenţă plătită de către angajator şi la plata cu titlu de despăgubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obţinut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2), (3) C.muncii, clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terţ o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară; clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului; indemnizaţia datorată salariatului se negociază şi este de cel puţin 25% din salariu, indemnizaţia trebuind plătită întocmai şi la timp.
Din cuprinsul apărărilor invocate de pârât, instanţa reţine una, pe care o consideră esenţială: prevederea unei clauze de neconcurenţă nu echivalează cu îngrădirea absolută a dreptului la muncă. Prin urmare, este pertinentă observaţia că această interdicţie ar trebui să opereze pe o arie geografică precis determinată. Această arie este descrisă în contractul individual de muncă ca fiind a judeţelor Prahova şi Dâmboviţa. Este adevărat că societatea la care pârâtul s-a angajat are sediul în Ploieşti şi nu are puncte de lucru în alte localităţi. Însă, în contractul individual de muncă al pârâtului încheiat cu a doua societate se menţionează expres că activitatea o va desfăşura pe o altă zonă geografică, respectiv Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu. Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a pârâtului şi în acest mod nu se aduce nicio atingere clauzei de neconcurenţă. Dimpotrivă, s-a găsit o modalitate ca, respectând această clauză, pârâtul să-şi poată desfăşura raporturile de muncă.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Galaţi, considerând-o nelegală şi netemeinică. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică.
Prin decizia civilă nr. 546/R/15.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1558/08.12.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5858/121/2008.
A fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 1558/08.12.2008 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare: a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Galaţi.
A fost obligat pârâtul B.D.L. să plătească reclamantei suma de 48.352 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la recuperarea integrală a acestuia.
Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente: aşa cum corect a învederat recurenta-reclamantă, intimatul-pârât B.D.L. a încălcat prevederile contractului individual de muncă nr. 12801/18.05.2006 în sensul nerespectării clauzei de neconcurenţă.
Clauza de neconcurenţă a început să activeze începând cu data de 15.03.2008, dată la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al intimatului.
Clauza de neconcurenţă prevede că, pe perioada de un an de la încetarea contractului de muncă, salariatul-intimat să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional, la societăţi cu obiect similar de activitate ca al SC A. SRL, care activează pe teritoriul judeţul Prahova şi Dâmboviţa, societăţi ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. În acelaşi contract este prevăzut că lista exemplificativă a societăţilor concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane şi va putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.
Atât prima instanţă, cât şi intimatul-pârât apreciază că nu a fost încălcată clauza de neconcurenţă pentru faptul că interzicerea viza doar angajarea la societăţile existente pe teritoriul judeţelor Prahova şi Dâmboviţa; or, acesta şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi în municipiul Bucureşti, potrivit contractului individual de muncă încheiat între pârât şi SC F.S. SRL.
Instanţa de recurs nu reţine ca fiind întemeiat acest argument.
Clauza contractuală este clară şi nu suportă alte interpretări: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumită perioadă la niciuna din societăţile înscrise în lista exemplificativă, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similarităţii obiectului de activitate cu cel al angajatorului.
În cadrul listei cu societăţi concurente SC A. SRL este cuprinsă şi SC F.S. SRL Ploieşti. Pârâtul afirmă că nu a luat cunoştinţă de lista cu societăţile respective, însă această afirmaţie nu poate fi reţinută, deoarece acesta a semnat actul adiţional în care era inserată clauza de neconcurenţă, cu menţiunea că societăţile concurente se află înscrise într-o listă ce se află la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultată, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. (2) C.muncii.
Practic, intimatul-pârât îşi invocă propria culpă prin faptul că a fost lipsit de diligenţă, în condiţiile în care societatea şi-a respectat obligaţiile asumate şi a achitat acestuia indemnizaţia pentru respectarea clauzei de neconcurenţă.
Faptul că pârâtul-intimat şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi municipiul Bucureşti nu are nicio relevanţă în cauză şi nu înlătură răspunderea intimatului.
Clauza de neconcurenţă este justificată de natura activităţii angajatorului, necesitatea protejării secretelor comerciale şi a condiţiilor speciale de pregătire a salariaţilor.
Conform art. 21 C.muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
Contrar susţinerilor primei instanţe, raţiunea instituirii textului a fost protecţia angajatorului, iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurenţă aparţine acestuia, întrucât societatea apreciază dacă poate fi prejudiciată de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despăgubit, astfel că protecţia materială este instituită.
În consecinţă, intimatul-pârât nu avea posibilitatea de a se angaja la SC F.S. SRL Ploieşti, întrucât era o societate considerată concurentă de către angajator, era înscrisă în listă şi, în aceste condiţii, nu are nicio importanţă în ce regiune îşi desfăşura fostul salariat activitatea, încălcarea clauzei având loc chiar prin angajarea la societatea concurentă şi nu prin desfăşurarea activităţii într-o anumită rază geografică. Clauza prevede interzicerea prestării unei activităţi similare la societăţi existente pe teritoriul judeţului Prahova şi Dâmboviţa, or, expresia „existente” înseamnă locul sediului societăţii şi nu alte locuri unde reprezentanţii de vânzări îşi desfăşoară diverse activităţi, aceştia putând efectua vânzări şi în afara graniţelor naţionale. În speţa de faţă, aşa cum rezultă din certificatul emis de către Oficiul Registrului Comerţului, SC F.S. SRL are sediul în localitatea Ploieşti din judeţul Prahova, fiind, în concluzie, o societate aflată în concurenţă cu SA A. SRL.
Angajatorul are în vedere ca salariatul să nu se angajeze la o altă societate ce îi poate face concurenţă, în aceasta constând prejudiciul societăţii şi, astfel, nu este necesar, aşa cum greşit susţine intimatul, ca societatea să probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurentă.
În consecinţă, pârâtul datorează despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă, despăgubiri prevăzute în contractul individual de muncă.
