R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SENTINTA CIVILA NR. 480
Sedinţa publică din data de 20 martie 2009
Preşedinte :
T R I B UN A L U L :
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2672/88/2008, reclamanta a chemat în judecată Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i plătească contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008, contravaloarea a 30 zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program în timpul când stupina s-a aflat în pastoral, prima din beneficiul anului 2007, acordată în procent de 50% din salariul de încadrare, contravaloarea reprezentând diferenţa de salarizare pentru funcţia de cercetător ştiinţific II conform grilei de salarizare 2008 – 2009, contravaloarea delegaţiilor de deplasare pe perioada când stupina s-a aflat în pastoral, contravaloarea cheltuielilor neachitate de către unitatea pârâtă pentru benzină, încărcarea unei butelii de aragaz, două bilete de transport pe ruta Tulcea – Bucureşti şi retur, contravaloarea costurilor legate de reparaţii la maşina cu care a făcut deplasarea materialelor în pastoral, precum şi aprovizionarea cu alimente şi apă (pentru salariaţi şi albine), contravaloarea “Notelor de plată” pentru încărcarea – descărcarea stupilor, la deplasarea acestora la diferite culesuri, contravaloarea unui salariu de bază acordat persoanelor care se pensionează şi cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că unitatea pârâtă a concediat-o fără a-i acorda concediul legal de odihnă, anterior emiterii deciziei nr.38/08.09.2008.
Aceasta a menţionat că la data concedierii nu a efectuat zilele libere plătite în contul timpului lucrat peste program, în perioada când stupina a fost în pastoral, reglementările privind recompensarea fiind stipulate în CCM art.44 lit.3, art.46 lit.1, art.47 lit.1 şi 3 şi Anexa 5 lit.2, alin.a.
A precizat că, în toamna anului 2008, unitatea pârâtă a acordat salariaţilor prima din beneficiul anului 2007, într-un cuantum de 50%, fără a-i acorda şi ei acest drept salarial.
Menţionează că deşi ea s-a aflat în locurile unde era stupina, conform delegaţiilor prezentate de unităţi pârâte, aceasta a refuzat plata delegaţiilor sale, deşi există prevedere stipulată în CCM cu privire la această problemă, precum şi în CIM nr.1684 din 14.07.1999.
De asemenea, pe perioada când stupina s-a aflat în pastoral a făcut cheltuieli ocazionate de consumul de carburanţi şi de reparaţii la autoturismul personal cu care făcea deplasări pentru aprovizionarea cu apă şi materiale necesare stupinei şi aprovizionarea cu apă şi alimente necesare celor doi salariaţi.
În această perioadă se fac multe deplasări pentru a stabili noul loc unde se mută stupina şi pentru a aduce muncitori zilieri pentru încărcat-descărcat stupii.
Ori în lipsa unui autoturism din dotarea unităţii pârâte aceste nevoi, cunoscute de către conducerea unităţii, au fost satisfăcute de autoturismul personal.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului muncii, ale CCM şi ale CIM.
În dovedire, a depus în copie la dosarul cauzei: ordinele de deplasare, copie după bonurile de benzină, achiziţionarea de butelie şi chitanţele de reparaţie autoturism şi achiziţionare două pentru autoturismul utilizat în pastoral, notele de plată nr.1 şi 2 pentru încărcat descărcat stupi, C.I.M.nr.1684/14.07.1999, copie după bilete călătorie, extras din CCM.
Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei:precizări, certificatul emis în dosarul nr.2498/2008, adresa nr.473/2008, procesul verbal nr.739/2008, extras din carnetul de muncă, decizia nr.39/2008, referatul de necesitate din 17.08.2008, procesul verbal încheiat în 23 octombrie 2008, dispoziţia de plată nr.720, foi colective de prezenţă, facturi, borderouri şi concluzii scrise.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei: întâmpinare şi în copie cererea înregistrată sub nr.672/2008, decizia nr.38/2008, situaţia financiară punct de lucru Bididia Tulcea, în perioada 31.12.2006 – 30.09.2008, acte adiţionale, circulara nr.1/2008, decizia de pensionare nr.113351/2008, copie de pe acţiunea formulată de către contestatoare la data de 1 octombrie 2008, extras şi integral CCM la nivelul unităţii pentru 2008 – 2009, contractul de muncă al reclamantei, dispoziţii de plată, extras de cont, ordine de deplasare, bonuri de benzină, facturi fiscale, chitanţe, actul adiţional nr.39/2004, cererea înregistrată sub nr.116/2008, lista primelor acordate pentru participarea salariaţilor la profit în anul 2007 şi concluzii scrise.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a avut raporturi de muncă cu pârâta începând cu data de 6.01.1997.
Prin decizia nr.38 din 8.09.2008, reclamantei i-a încetat contractul de muncă începând cu data de 9.09.2008 potrivit art.61 lit.e din Codul muncii.
Potrivit art.39 alin.1 lit.c din Codul muncii, salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual.
Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale convenite pentru perioada respectivă.
Potrivit art.141 alin.4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă.
Ori, având în vedere că la data de 9.09.2008, reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă şi, întrucât aceasta nu şi-a efectuat concediul legal de odihnă aferent anului 2008, instanţa urmează a obliga pârâta să plătească reclamantei indemnizaţia aferent ă concediului de odihnă pe anul 2008 pentru perioada ianuarie – 1 septembrie 2008.
Întemeiat este şi capătul de cerere privind plata diferenţei dintre salariul aferent funcţiei de cercetător ştiinţific II şi cel efectiv încasat începând cu luna martie 2008 şi până la 1 septembrie 2008, având în vedere că …… avea funcţie de cercetător ştiinţific II, iar potrivit grilei de salarizare pentru 2008 – 2009 din anexa 3 la CCM la nivelul societăţii, intimata trebuia să o plătească cu un salariu de 1.550 – 2.000 lei şi nu cu un salariu de 1.200 lei aşa cum rezultă din actul adiţional nr.51/2005.
Instanţa va obliga pârâta să-i plătească reclamantei contravaloarea unui salariu de bază cuvenit la data pensionării întrucât art.42 alin.2 din CCM încheiat la nivelul societăţii pentru anul 2008 – 2009, prevede că: “salariaţii care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizaţie egală cu un salariu de bază avut în luna pensionării.”
Ori, potrivit deciziei nr.38/8 septembrie 2008 reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă potrivit art.61 lit.e din Codul muncii.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii a 30 de zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program în timpul când stupina a-a aflat în pastoral, instanţa urmează să-l respingă ca nefondat, având în vedere că potrivit art.120 al.1 din Codul muncii “în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în temeiul prevăzut de art.119 alin.(1) în luna următoare, suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.”
Ori, reclamanta dacă a efectuat ore suplimentare trebuia să solicite plata unui spor la salariu pentru aceste ore sau timp liber şi nu plata contravalorii a 30 de zile lucrătoare în contul timpului de lucru efectuat peste program.
Din cererea înregistrată sub nr.672/2008, rezultă că a solicitat zile libere pentru orele suplimentare efectuate, iar pârâta i-a aprobat această cerere.
Nefondat este şi capătul de cerere privind plata primei din beneficiul an ului 2007, având în vedere că din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta a avut profit pe anul 2007 şi că le-ar fi plătit celorlalţi salariaţi astfel de prime.
Faţă de capetele de cerere privind plata contravalorii cheltuielilor neachitate de către pârâtă pentru benzină, încărcarea unei butelii de aragaz, două bilete de transport pe ruta Tulcea – Bucureşti şi retur, contravaloarea costurilor legate de reparaţii la maşină cu care a efectuat deplasarea materialelor în pastoral, precum şi aprovizionarea cu alimente şi apă şi contravaloarea notelor de plată pentru încărcarea-descărcarea stupilor la deplasarea acestora la diferite culesuri, instanţa urmează a le respinge ca nefondate, având în vedere că toate delegaţiile depuse la dosarul cauzei nu sunt completate corespunzător (parte din ele nu au semnătura pârâtei, sau ora sosirii şi ora plecării).
În ceea ce priveşte plata contravalorii unei butelii, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada că a achitat din banii proprii acea butelie, iar în ceea ce privesc cele două bilete, nu s-a făcut dovada cu ordine de deplasare că, în acea perioadă a fost delegată să se deplaseze la Bucureşti.
Potrivit art.67din CCM încheiat la nivelul societăţii, “salariaţii care folosesc autoturismele proprietate personală în interesul institutului, pot deconta carburanţi sau anumite piese, cuantumul de decontare fiind stabilit de administraţie pentru fiecare caz în parte.”
Ori, în cauză nu s-a făcut dovada că s-a stabilit un asemenea cuantum.
1
