Recurenta nu a respectat procedurile de informare, respectiv cele care sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, asa cum corect a apreciat instanta ca decizia nu contine în mod obligatoriu toate elementele prevazute de art.74 din Codul muncii, astfel încât devin incidente în cauza dispozitiile art.76 din Codul muncii si care atrag nulitatea absoluta a masurii dispuse, nerezultând ” criteriile propuse pentru selectarea lucratorilor ce urmeaza a fi concediati în masura în care legislatiile si /sau practicile nationale atribuie aceasta competenta angajatorului”.
Potrivit art.76 din Codul muncii “Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”.
Prin sentinta 1768 din 22 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13396/63/2009, s-a admis contestatia formulata de contestatorul C. M., în contradictoriu cu intimata S.C. ELECTROALFA INTERNATIONAL S.R.L.,
S-a dispus anularea dispozitiei nr. 153/17 septembrie 2009 emisa de intimata.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în functia detinuta anterior.
A fost obligata intimata la plata catre contestator de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :
Contestatorul C. M. , a fost angajat la societatea pârâta la data de 13 05 2008 îndeplinind functia de manager proiect, contractul încheiat fiind pe durata nedeterminata.
La data de 8 07 2009, la societatea pârâta a avut loc sedinta echipei de top management in care s-au discutat masurile de reducere a posturilor pentru trimestrul III.
Din cuprinsul minutei aflata la dosarul de fond ( fila 21 ) a rezultat ca cifra de afaceri a societatii a scazut astfel ca societatea a luat hotarârea de a efectua reduceri de personal.
In cuprinsul minutei , s-a facut referire la criteriile ce urmau a fi avute in vedere pentru efectuarea disponibilizarilor, iar in cazul Directiei de Antrepriza în care îsi desfasura activitatea contestatorul, unicul criteriu avut in vedere a fost lipsa contractelor.
Societatea intimata a hotarât concedierea unui numar de 8 salariati între acestia figurând si contestatorul (decizia 107/3 august 2009).
Potrivit art. 68 din Codul muncii, prin concediere colectiva se întelege concedierea într-o perioada de 30 de zile calendaristice din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului a cel putin 30 de salariati daca angajatorul care disponibilizeaza are încadrati cel putin 300 de salariati.
Din organigramele aflate la dosarul de fond ( filele 114,119) prezentate de societatea intimata, a rezultat ca pe parcursul anului 2009, societatea a avut mai mult de 300 de salariati, astfel ca , numarul total de angajati ce trebuiau disponibilizati era de cel putin 30.
Anterior societatea intimata prin decizia nr 98/10 07 2009 a desfiintat un numar de 39 de posturi , desfiintând Departamentul Negocieri Achizitii ale carui atributii au fost preluate de catre Departamentul Achizitii Desfacere din cadrul Directiei Operational ( 122,123).
Cele doua decizii – 98/10 07 2009 si 107/3 08 2009 cuprind un numar mai mare de salariati disponibilizati decât minimul prevazut in art. 68 alin 1 lit. c ,sunt emise intr-o perioada de 30 de zile calendaristice astfel ca , societatea intimata a efectuat o concediere colectiva în cazul contestatorului.
Din probatoriul administrat a rezultat ca intimata a efectuat procedura concedierii colective cu respectarea dispozitiilor art. 71 si 71 ind. 1, 71 ind. 2 din Codul muncii
Dar potrivit art. 74 din Codul muncii decizia de concediere în cazul concedierilor colective trebuie sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritati.
Din continutul deciziei contestate , a rezultat ca societatea intimata nu a cuprins toate elementele prevazute de art. 74 din Codul muncii, nefiind prevazute criteriile pe care le-a avut in vedere atunci când a hotarât concedierea contestatorului.
Împrejurarea ca in sedinta de top management din 8 07 2009 s-a facut referire la lipsa contractelor de antrepriza pentru a justifica concedierea personalului care desfasoara activitatea în acest sector nu este de natura sa suplineasca omisiunea de a cuprinde în decizia de concediere lipsa criteriilor avute in vedere la disponibilizare.
Sub acest aspect având in vedere cele retinute instanta a apreciat ca dispozitia nr. 153/17 09 2009 este nula, astfel ca instanta a admis contestatia formulata de contestatorul C.M., , în contradictoriu cu intimata S.C. ELECTROALFA INTERNATIONAL S.R.L.,a anulat dispozitia nr. 153/17 septembrie 2009 emisa de intimata, a dispus reintegrarea contestatorului în functia detinuta anterior, a obligat pe intimata la plata catre contestator de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal intimata SC ELECTRO ALFA INTERNATIONAL S.R.L. solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei, în sensul respingerii cererii, ca nefondata.
În acest sens a aratat ca hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii, potrivit art.304 pct. 9 C. pr. civila, angajatorul având în limitele legii prerogativa dimensionarii necesarului de personal în functie de volumul de activitate, iar nesocotirea acestui principiu, ar afecta dreptul la libera initiativa.
Este de notorietate faptul ca începând cu anul 2009, activitatea companiilor din România, în special celor din domeniul productiei a înregistrat un declin constant, numarul comenzilor fiind redus, astfel ca urmare a situatiei economice dificile, dupa consultari cu reprezentantii salariatilor , s-a convenit reducerea numarului de angajati, iar criteriul principal în nominalizarea acestora fiind volumul de lucrari pentru fiecare directie, departament sau sectie.
Contestatorul C. M., având functia de manager atnepriza pe zona de sud a tarii, nu avea în derulare nici un proiect, fara vreo perspectiva de a contracta lucrari de antrepriza în viitorul apropiat, astfel ca postul ocupat de contestator a fost desfiintat.
În drept a invocat art.304 pct.9 C.pr.civila.
Prin întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica, în conditiile în care decizia emisa nu a indicat criteriile de stabilire a ordinii de prioritati potrivit art.74 lit. c din Codul muncii si nu a comunicat lista tuturor locurilor de disponibile.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune ;
Examinând sentinta prin prisma criticilor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului si din oficiu, potrivit art.3041 C.pr.civila, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres si limitativ prevazute de lege si care sa atraga casarea sau modificarea.
Astfel, nu este întemeiata critica care priveste aplicarea gresita a legii în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civila, în conditiile în care recurenta nu precizeaza concret care sunt dispozitiile legale încalcate sau aplicate gresit de catre instanta de fond.
O simpla mentionare a situatiei economice dificile si a reducerii numarului de comenzi, care impune reducerea numarului de angajati, nu presupune automat ca masura dispusa în cauza este în concordanta cu prevederile legale relevante, aplicate în cazul concedierilor colective.
În acest sens, prima instanta a facut o interpretare si aplicare corecta a legii, art.68 din Codul muncii reprezentând o transpunere nemijlocita a Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind aproprierea legislatiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, potrivit careia” ( 17) Informarea, consultarea si participarea lucratorilor trebuie dezvoltate prin mecanisme adecvate, tinându-se cont de practicile în vigoare în diferitele state membre (….)
18. Aceste proceduri de informare, consultare si participare trebuie puse în practica în timp util, în special, în urmatoarele cazuri : (…)
– În cazul procedurilor de concediere colectiva”.
Recurenta nu a respectat aceste proceduri de informare, respectiv cele care sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, asa cum corect a apreciat instanta ca decizia nu contine în mod obligatoriu toate elementele prevazute de art.74 din Codul muncii, astfel încât devin incidente în cauza dispozitiile art.76 din Codul muncii si care atrag nulitatea absoluta a masurii dispuse, nerezultând ” criteriile propuse pentru selectarea lucratorilor ce urmeaza a fi concediati în masura în care legislatiile si /sau practicile nationale atribuie aceasta competenta angajatorului”.
Potrivit art.76 din Codul muncii “Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, or în speta s-a apreciat ca nu este suficienta mentionarea în minuta din 08.07.2009 a sedintei operative a echipei de top management în care s-au discutat masurile de reducere a costurilor în trim.III, a unor criterii care urmau a fi avute în vedere în momentul disponibilizarilor.
Aceste criterii de selectie trebuiau înscrise imperativ în continutul deciziei de concediere contestata în cauza de fata.
Împrejurarea ca, contestatorul a avut deficiente în activitate ( pentru lipsa proiectelor derulate) nu poate reprezenta motiv pentru” concedieri colective ” în sensul Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind aproprierea legislatiilor statelor membre cu privire la concedierile colective.
În cauza nici nu se poate retine incidenta unor motive de ordine publica care sa poata fi puse în dezbaterea partilor din oficiu potrivit art.306 alin.2 din Codul de procedura civila, astfel ca în temeiul art.312 C.pr.civila, recursul se priveste ca nefondat si se va respinge.
