Prin contestaţia formulată contestatorul a susţinut că prin adresa nr. 956 din 20.02.2006 i s-a desfăcut contractul de muncă de către intimată.
A mai susţinut că din 1990 şi până în februarie 2006 a fost preot paroh la biserica din parohia Rugineşti I şi Rugineşti 2, că nu a avut nici o abatere şi că şi-a facut datoria preoţească cu sfinţenie.
Cu ocazia sfinţirii noii biserici din Rugineşti la 9.10.2005, Episcopul a prezentat un preot tânăr, care urma să fie ajutorul său în biserică şi să slujească alături de el, dată de la care, a susţinut contestatorul s-a acţionat pentru înlăturarea sa din funcţia de preot paroh şi numirea în această funcţie a preotului, prin decizia pe care a contestat-o.
Faptul că nu mai este preot paroh înseamnă că nu mai este angajat la stat că i s-a luat salariul , că nu mai are drept de semnătură , că i s-a luat ştampila , că nu mai este reprezentant legal al parohiei ceea ce însemană că i s-a desfacut contractul de muncă începând cu luna februarie 2006, a mai susţinut contestatorul.
Prin sentinţa civilă nr. 396 din 26.05.2006 s-a admis excepţia invocată de contestatorul P. D.
S-a constatat nulitatea absolută a adresei nr. 956 din 20.02.2006.
S-a dispus reintegrarea contestatorului P. D. în funcţia de paroh deţinută anterior aplicării sancţiunii, cu plata drepturilor salariale suportate din bugetul de stat începând cu luna februarie 2006 şi până la data reintegrării efective.
S-a reţinut de instanţa de fond că un raport de muncă situat dincolo de legislaţia laică române supus legislaţiei civile pentru motivul că potrivit Constituţiei art. 16 – nimeni nu-i mai presus de lege şi principiului civil consacrat de art. 2 din C. muncii, că astfel de raporturi juridice intră în sfera dreptului muncii cu excepţiile prevăzute de acelaşi cod, că în întreaga legislaţie civilă, excepţiile nu tind – prin nici un text de lege să starueze că o lume, fie şi clericală e mai presus de lumea laică şi că are o legislaţie specială scoasă din registrul controlului lumii civile ( enoriaşii contribuabili).
În atare condiţii, a reţinut instanţa de fondă prin încheierea de respingere a excepţiei necompetenţei materiale, s-a constatat că actul numit „ordin” ori” decizie” prin care se modifică esenţial elementele raportului individual de muncă al unui salariat este absolut nul în condiţiile art. 267 al. l şi 2 din C. muncii prin raportări la art. 268 al. 2 lit. c, d, e, f din C.muncii.
Pentru aceste motive instanţa de fond a admis excepţia şi a constatat nulitatea adresei, obiect de litigiu, care nu constituie forma , nici de ordin nici decizie, sub acest aspect, în drept fiind încălcate disp. art. 267 şi 268 din C. muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Episcopia Ortodoxă a Buzăului şi Vrancei considerând-o nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 504/R/31.08.2006 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis recursul declarat de intimată şi, în rejudecare, s-a respins contestaţia pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat greşit că instanţele judecătoreşti sunt competente material să soluţioneze litigiul dintre contestator şi Biserica Ortodoxă Română -reprezentată în cauză de intimata Episcopia Buzăului şi Vrancei. Aplicarea sancţiunii disciplinare ( pedepse potrivit reglementărilor canonice) este un atribut exclusiv al Episcopului, ele fiind determinate de nerespectarea unor reglementări canonice.
Contestarea „ pedepselor” aplicate se face numai la instanţele speciale de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române , modul de contestare şi soluţionare a acestora fiind reglementat de Regulamentul de procedură a organelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Române (art. 53 din Regulament şi din statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române art. 145).
Contestatorul, trebuia să respecte procedura prevăzută de legile canonice şi să conteste pedeapsa disciplinară ce i s-a aplicat la instanţele bisericeşti.
Pe de altă parte pe fondul cauzei situaţia reţinută de instanţa de fond este contrară actelor dosarului şi situaţiei de fapt.
Potrivit reglementărilor bisericeşti Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române funcţia de paroh este atribuită de către Episcop , conform art. 4 lit. b din Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române pentru abateri săvârşite se poate aplica ca pedeapsă procedura oficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv.
Pentru o serie de abateri grave, s-a dispus ridicarea calităţii de paroh începând cu 1.08.2005.În această adresă se face descrierea faptei, se menţionează temeiul legal al măsurii din reglementările bisericeşti art. 56 lit. b din Regulamentul de procedură şi de disciplină bisericească se arată termenul în care se poate contesta măsura -30 de zile şi unde potrivit art. 68 lit. c din acelaşi regulament.
Deci această adresă – prin care se comunică hotărârea Episcopului-dacă ar fi să fie apreciată potrivit reglementărilor codului muncii întruneşte condiţiile art. 268 în cauză facându-se şi cercetarea administrativă potrivit art. 267 din acelaşi cod.
Încă aşa cum am mai arătat procedura de aplicare a pedepsei şi controlul asupra măsurii dispuse aparţine exclusiv instanţelor speciale bisericeşti parohul fiind împuternicitul său în parohie.
Reţinerea instanţei de fond că, contestatorului i s-a desfacut disciplinar contractul de muncă – nu este reală pentru că potrivit reglementărilor bisericeşti el putea fi caterisit -sancţiune supremă pentru un preot-ceea ce înseamnă încetarea calităţii de preot şi trecerea lui în rândul mirenilor.
Greşit instanţa de fond a reţinut că preotul a fost înlăturat din parohie pentru că el a continuat să funcţioneze ca preot în aceeaşi comună Rugineşti care reprezintă de fapt parohia Rugineşti, dar în sectorul său de păstorăţie primind în continuare salariul cuvenit potrivit actelor depuse la dosar.
Potrivit reglementărilor interne bisericeşti preoţii îşi asigură salariile din contribuţiile băneşti ale enoriaşilor- care trebuie înregistrate , cota de contribuţie de la buget nefiind obligatorie pentru salarizarea acesruia.
